Trecerea contribuţiilor sociale în sarcina salariatului echivalează cu verificarea unei butelii cu bricheta

Trecerea contribuţiilor sociale din sarcina angajatorului în cea a salariatului a avut loc fără consultări cu companiile din industria de IT, de altfel unul dintre cei mai mari contribuitori la Produsul Intern Brut al României şi un pilon strategic pentru dezvoltarea economiei locale. Această măsură obligă companiile să-şi regândească planul financiar într-un timp nerealist de scurt, cu atât mai mult cu cât marea majoritate şi-au finalizat şi aprobat deja bugetele necesare pentru anul 2018. Mai mult decât atât, această măsură, deşi promovată ca având impact zero asupra angajaţilor şi companiilor, va genera o scădere a veniturilor nete ale programatorilor (care până acum au fost scutiţi de impozit pe venit) de aproximativ 6.5% (luând în considerare şi trasferul taxelor de la angajator în salariul brut al angajatului).

O companie de IT cu 100 de oameni, ne arată calculele noastre, poate susţine 250 de pensii medii numai din taxele pe care le plăteşte către Stat. Dacă o astfel de companie ia decizia că activitatea ei nu mai este rentabilă în România şi îşi închide porţile, Statul, şi cu el noi toţi ca societate, avem numai de pierdut. Ca să nu mai vorbim de investiţiile suplimentare ale acestor companii în educaţie şi în dezvoltarea nivelului de profesionalism al angajaţilor şi potenţialilor angajaţi.

Mai mult, creşterea sustenabilă a companiilor va fi afectată direct, la nivel bugetar, dar şi indirect, prin percepţia pe care o vor avea clienţii acestora, odata cu creşterea preţurilor practicate. De exemplu, pentru a-şi menţine profitabilitatea, o companie de servicii externalizate va lua în calcul mărirea preţurilor practicate.

Şi, de fapt, pierderea este mult mai mare. Impactul imediat al acestei măsuri va avea consecinţe pe termen lung şi asupra economiei, deoarece generează o lipsă de predictibilitate fiscală care se constituie într-un semnal de alarmă foarte puternic pentru orice investiţie străină în România. Lipsa de predictibilitate este sursă de neîncredere în viitor. Dacă aceste decizii vor fi luate în continuare fără consultarea mediului de afaceri şi fără studii de impact, ne temem că ne vom întoarce cu toţii în timp, în perioada de început a economiei moderne româneşti, şi vom da înapoi în loc să ne consolidăm creşterea ca economie.

Ne-am dori un Stat care să-şi privească activitatea ca o corporaţie: să pornească de la o strategie la nivel naţional, elaborată din timp şi proiectată pe mai mulţi ani (cum avem nevoie stringentă, de exemplu, pentru creşterea numărului de absolvenţi care să facă faţă cererii uriaşe de pe piaţa de IT din acest moment). Să-şi gândească măsurile din vreme, să le discute cu industriile direct afectate şi să le analizeze impactul, pentru ca abia apoi să ia o decizie.

Ceea ce se întâmplă acum e echivalentul verificării unei butelii cu bricheta. Poate exploda sau nu. Dar dacă explodează? Dacă, prin efectele cauzate de aceste măsuri, economia românească va pierde incalculabil mai mult decât şi-a imaginat Statul?

Autor: Teodor Ceauşu este Country Manager al centrului de dezvoltare software Ixia România şi reprezentant al ANIS – Asociaţia Patronală a Industriei de Software şi Servicii