Unde sunt dosarele privind devalizarea Bancorex, a Băncii Agricole sau a Oltchim? România ar fi avut astăzi 1.000 mld. euro PIB dacă avea instituţii puternice după 1990

Autor: Sorin Pâslaru 20.12.2017

România experimentează astăzi un nivel maxim al tensiunii sociale şi politice în condiţiile în care se forţează „tăierea colţilor” celor care au reuşit cât de cât, după 20 de ani de inacţiune, să mai facă lumină în hăţişul de interese după care este condusă ţara după 1989.

Schema este simplă: aruncăm cu bani în cei 1,2 milioane de bu­getari - cheltuielile de personal au cres­cut cu 22% în 2017 şi vor fi cu 17% mai mari în 2018, con­form bugetului pe anul următor - cât este executată operaţiunea. Ducem deficitul bugetar la aproape  3% din PIB şi în 2018, ca în 2017, cu toate că nu este necesar pentru creşterea economică deja accelerată, în loc să facem, după model german, economii în vremuri bune ca să avem ce cheltui când vin norii.

Problema este că susţinerea care se dă astăzi celei de-a treia puteri în stat este insuficient meritată. Prea puţin s-a recuperat şi prea puţini au fost întrebaţi despre sutele de miliarde de euro care au fost devalizate după 1990, despre activele trecute nu ştie nimeni cum direct în mâinile celor care au moştenit puterea de la înaintaşii lor dinainte de ’89, foşti secretari de partid, miniştri sau ideologi ai regimului. Oare cum se întâlnesc astăzi în piaţa Obor ca vecini de proprietăţi comerciale doi gineri ai unor foşti miniştri în guverne de dinainte de ’89? Întâmplător?

Unde sunt anchetele privind devalizarea Bancorex? De ce, dacă s-a spus că Oltchim a fost furată, nimeni nu este întrebat astăzi ce s-a întâmplat cu sutele de milioane de euro credite care au dispărut în aşa-zisa sa retehnologizare? 

Cu un sistem puternic de oprire a abuzurilor bine construit încă din anii ‘90, cu oameni de elită în structurile ne­ce­sare şi nu haite de partid, România ar fi avut astăzi un PIB de 1.000 mld. euro, nu de 200 mld. euro, şi un salariu minim de 1.000 de euro pe lună. Un PIB aşa cum resursele sale natu­ra­le unice în Europa de Est şi înzestrarea poporului român îl cer.

Creşte astăzi un sentiment de impunitate pentru cei care şi-au împărţit pur şi simplu activele după 1990 fără să dea socoteală în faţa nimănui. Dar o linie se va trage.

Nu poate merge la infinit ameţeala oamenilor. Istoricul Bogdan Bucur spunea recent la ZF Live cum fruntaşi ai românilor din Transilvania transmiteau mesaje de sprijin necondiţionat către puterea de la Viena în anii 1914-1918, înainte de Unire. Cine putea şti, spune istoricul Bogdan Bucur, că peste puţin timp va cădea Imperiul Austro-Ungar? Cine putea şti în 1989 că va cădea regimul de atunci?

Cine putea şti în anii ’30 că vor urma naţionalizările şi desfiinţarea proprietăţii private, care au dus ţara înapoi cu o sută de ani?

În urmă cu 28 de ani, în aceste zile se năştea o altă Românie, a dorinţei de libertate. Nici o altă ţară din est, în afară de Bulgaria, nu a mai experimentat apoi căderile economice suferite ulterior. Astăzi, privind retrospectiv, se vede că slăbiciunea instituţională a fost sursa primă a haosului din relaţiile economice între întreprinderi, a inflaţiei de 300% pe an şi a pierderii de milioane de locuri de muncă. Fără o forţă deasupra, fără o legislaţie coerentă şi protecţia activelor de la devalizare, capitalul local a fost distrus.

La o populaţie de 20 de milioane de locuitori, dublă faţă de cea a Cehiei sau Ungariei, avem astăzi doar 4,8 milioane de salariaţi, mai puţini decât în cele două ţări, pentru că ţesutul industrial al României se reface cu greu.

Fără legi bune şi instituţii de control puternice, toată creşterea economică pe care o traversează în aceşti ani România se va risipi, se pierde printre degete.

Când aloci în fiecare an pentru sănătate cu 20% mai mult, dublezi bugetele pentru medicamente şi materiale sanitare o dată la patru ani şi totuşi oamenii fug de sistemul medical public, înseamnă că cei care conduc astăzi spitalele şi primăriile se simt deasupra legii, exact ca şi cei care conduceau întreprinderile de stat, industriale sau agricole, în anii ’90 şi cei care şi le-au însuşit apoi în mod fraudulos.

PIB-ul fără ţară. Poţi să creşti economia şi cu 10% pe an şi să ai la dispoziţie şi 40%, şi 50% venituri bugetare în PIB, nu 31% cât strânge acum România. Dacă nu există control puternic asupra celor mandataţi să cheltuie banul public, nu vom avea în continuare nici şosele, nici şcoli şi nici spitale. Acum nu fac decât să îşi netezească drumul.