Băncile şi IFN -urile critică plafonarea dobânzilor la credite: Plafonarea trimite clienţii IFN-urilor în braţele cămătarilor sau în cel mai fericit caz, la case de amanet. DAE 18% pentru un credit de consum nu se justifică economic. Bancile vor cere mai multe garanţii

Autor: Anelis Baciu 22.02.2018

Proiectul de lege privind plafonarea dobânzii efective anuale (DAE) la creditele acordate populaţiei (ipotecare şi de consum) a luat prin surprindere băncile, dar şi IFN-urile, iar principala mişcare pe care industria financiară o va face va fi demararea unui studiu de impact la nivel de industrie.

„Pur şi simplu, ideea plafonării ne-a luat prin surprindere, atât pe noi, cât şi pe IFN-uri. Suntem foarte avansaţi în procesul de a comanda un studiu de impact la o entitate independentă pe care să ni-l asumăm la nivel de industrie“, a afirmat Bogdan Preda, director executiv al Consiliului Patronatului Bancar (CPBR).

Aceeaşi poziţie o are şi Asociaţia Română a Băncilor (ARB), care punctează că această iniţiativă ar putea avea un impact major asupra consumatorilor, instituţiilor de credit şi a economiei.

„Vom reveni cu o analiză de impact detaliată în scurt timp pentru ca toţi decidenţii şi publicul să înţeleagă nu numai impactul de instanţa întâi dar şi pe cel de instanţa a doua. Această iniţiativă are un impact major asupra consumatorilor, instituţiilor de credit şi a economiei“, a declarat Florin Dănescu, preşedintele executiv al ARB.

Deocamdată, proiectul de lege privind plafonarea dobânzilor la credite a primit avizul favorabil al senatorilor din comisiile de buget, economică şi juridică. Aceştia au stabilit ca dobânda efectiva anuală (DAE) pentru creditele ipotecare să nu depăşească cu de 2,5 ori dobânda de referinţă a Băncii Naţionale (în prezent de 2,25%). În cazul creditelor de consum, dobânda maximă care poate fi percepută a fost stabilită la 18%. Senatorii au decis ca aceste prevederi să se aplice băncilor şi IFN-urilor şi doar împrumuturilor noi. În prezent DAE la un credit de consum în lei ajunge la circa 10%, în timp ce dobânda la un credit ipotecar în lei se situează la circa 4-5%. În cazul IFN-urilor dobânzile sunt mult mai mari, trecând de 100%.

Proiectul legislativ a fost iniţiat de deputatul PNL Daniel Zamfir, cunoscut în ultima perioadă pentru iniţiativele legislative împotriva băncilor. El a iniţiat şi legea privind darea în plată sau conversia creditelor în valută. Zamfir spune că în elaborarea acestui proiect s-a inspirat de un studiu realizat de Comisia Europeană care precizează că în 14 ţări din Europa, în principal din zona euro, dobânzile sunt plafonate.

 

„Plafonarea trimite clienţii IFN-urilor în braţele cămătarilor sau în cel mai fericit caz la case de amanet“

Impactul plafonării va fi simţit cel mai acut de către clienţii IFN-urilor, persoane cu venituri reduse care nu vor avea altă alternativă decât apelarea la credite ilegale şi netransparente, precum cele furnizate de cămătari sau case de amanet, susţin reprezentanţii unuia dintre cei mai mari jucători din piaţa creditelor de consum.

„Dacă acest proiect de lege va intra în vigoare, singura soluţie a clienţilor săraci, care nu au acces la servicii bancare, va fi să apeleze la credite ilegale, netransparente şi mult mai costisitoare - cămătari sau, în cel mai fericit caz, case de amanet. Este un paradox faptul că acest proiect de lege a găsit susţinere în rândul parlamentarilor coaliţiei de guvernare, având în vedere că efectele negative se răsfrâng în primul rând asupra oamenilor care în mod normal ar trebui protejaţi de o guvernare de stânga, fiind şi parte a electoratului său tradiţional“, au spus reprezentanţii unui IFN.

Milioane de clienţi din rândul populaţiei sărace apelează la IFN-uri pentru împrumuturile de mică valoare, de echivalentul a 2-3 salarii minime, aceste finanţări fiind de regulă folosite pentru acoperirea cheltuielilor imprevizibile.

„Dacă eliminăm companiile de credit de consum prin forţa legii, această nevoie socială nu va dispărea. Oamenii vor avea nevoie în continuare de împrumuturi atunci când trec prin perioade dificile, iar ultimul lucru pe care şi l-ar dori ar fi să fie aruncaţi în braţele cămătarilor chiar de către cei pe care i-au votat.“

 

„Creditele de consum nu vor mai fi disponibile pentru clienţii mai riscanţi, iar băncile vor cere mai multe garanţii“

Analiştii financiari critică dur această măsură şi afirmă că implementarea sa nu va face altceva decât să distorsioneze economia prin încălcarea principiilor pieţei libere. „Creditul, spre deosebire de alte produse fizice nu are caracteristici speciale care să îi permită diferenţierea în ochii consumatorului (precum automobilele sau bunurile de consum, spre exemplu).

Aşadar, singurul element real de diferenţiere la un credit este rata dobânzii, împreună cu decizia vânzătorului de a-ţi acorda creditul sau nu. Când o autoritate intervine în limitarea acestei unice caracteristici relevante, mecanismul de piaţă în sine este influenţat în mod negativ. Până la urmă, clienţii pot alege să se finanţeze de la instituţiile financiare care le oferă cea mai mică rata a dobânzii la credit şi astfel sunt eliminate de pe piaţă în mod natural excesele de orice fel, datorită mecanismelor concurenţiale din piaţă, fără a fi nevoie de o lege în acest sens. Impunerea unor restricţii în piaţa liberă a avut întotdeauna un impact negativ asupra competiţiei şi a dereglat echilibrul dintre cerere şi ofertă“, a explicat analistul Dragoş Cabat.

În plus, el afirmă că dacă plafonarea dobânzilor va fi implementată este de aşteptat că unele produse de finanţare să dispăra cu totul de pe piaţă .

„În cazul creditelor de consum, ele nu vor mai fi disponibile pentru anumite segmente de clienţi „ cei consideraţi mai riscanţi „ aşadar va scădea accesul populaţiei la acest tip de credite. În cazul creditelor ipotecare/imobiliare, ca o reflectare a limitării ratei dobânzii, este de aşteptat că va creşte nivelul garanţiilor cerute de bănci, respectiv va scădea suma creditului acordat unui client, faţă de momentul actual“, a punctat Cabat.

Consecinţele negative ale unei astfel de măsuri ar putea merge până la decurajarea grupurilor străini să continue investiţiile în România.

„O astfel de măsură va da un semnal negativ investitorilor din industria bancară, iar implicaţii vor fi pe toate paliere. Plafonarea nu are la bază un principiu sănătos, chiar dacă în unele ţări din Uniunea Europeană este aplicată. Asemenea intervenţii repetate vor altera mecanismele de funcţionare ale economiei“, a spus analistul Laurian Lungu.

 

DAE 18% pentru un credit de consum nu se justifică economic

Melania Hăncilă, director executiv al ALB România, asociaţie care reuneşte mai multe companii din zona creditului de consum, spune că nivelul de 18% al DAE în cazul creditelor de consum nu este justificabil din punct de vedere economic. „Alegerea unui asemenea plafon pentru România care nu are legătură cu preţul finanţării în lei care poate să varieze în funcţie de foarte mulţi factori interni sau externi, cum ar fi rata inflaţiei, dobânzile interbancare şi condiţiile de lichiditate din piaţă, cadrul legal şi fiscal aplicabil creditarii, diverşi factori de risc, costurile operaţionale.De asemenea, un factor important cand vorbim despre dobânda anuală efectivă este perioadă de acordare a creditului şi daca aceasta perioada este mai scurta de 1 an, atunci formula de calcul a DAE este inadecvată şi creste artificial nivelul rezultat al DAE. Practic, dacă vorbim despre un credit de valoare mică pe o perioada scurtă de timp, de exemplu câteva luni (mai mică de un an), acesta fiind un instrument de finanţare extrem de solicitatat de consumatori pentru nevoile lor curente, practic face imposibilă încadrarea într-un nivel al DAE de maxim 18 % pe an, având în vedere formula de calcul care include şi comisioanele de acordare şi costurile pe care le are institutia financiară cu acordarea creditului care sunt similare indiferent de valoarea creditului şi de perioada şi deci dacă avem un credit mic pe perioada redusa, nivelul DAE creste exponenţial din cauza acestor costuri fixe al caror impact se reduce considerabil daca avem un credit de valoare mai mare pe o perioadă mai lungă de timp", explicat Melania Hăncilă.

 

 

 

 

Cum sunt plafonate dobânzile la credite în Europa - În Germania, jurisprudenţa indică o dobândă maximă dublul dobânzii de referinţă

 

Abordări diferite în statele membre UE privind controlul ratelor dobânzii

Consultarea literaturii economice arată că există diferenţe considerabile în atitudinea statelor membre UE în ceea ce priveşte reglementarea preţului creditului de consum:

·        unele state membre au introdus plafoane stricte de rate ale dobânzii, întrucât creditele cu preţuri înalte pot agrava situaţia financiară a consumatorilor şi reflectă proasta funcţionare a pieţelor, în special pentru credite de valoare mică;

·      în multe din statele membre care au reglementat domeniul, acestea au abordat în general categorii specifice de împrumuturi şi măsurile respective s-au întemeiat pe studii de impact care au ţinut cont de situaţiile din pieţele respective

·      alte ţări justifică absenţa unor asemenea reglementări, în special prin aceea că plafoanele vor reduce accesul la credit, mai ales pentru persoanele cu mijloace financiare modeste.

·      În plus, trebuie precizat că şi în situaţia în care reglementează preţul creditului, statele membre UE se diferenţiează în legătură cu gradul şi modul în care realizează aceasta.

 

 

Tipuri de restricţii asupra ratelor dobânzii

Înainte de a analiza experienţa în domeniu a unor state membre UE, este util să fie prezentată o tipologie a restricţiilor asupra ratelor dobânzii la credite. Un studiu IIF/ZEW din 2009*, întocmit de către un grup de experţi pentru Comisia Europeană, defineşte termenul “restricţii asupra ratelor dobânzii’ ca însemnând toate prevederile legale care limitează preţul în contractele de credit.

Potrivit acestui studiu, restricţiile privind ratele de dobândă (interest rate restrictions - IRR) se clasifică în restricţii directe asupra  nivelului ratelor de dobândă (dobândă convenţională, penalizatoare) şi restricţii indirecte asupra metodelor de calcul (dobânda anuală efectivă - DAE, dobânda compusă, variabilitate), alte restricţii în privinţa elementelor de cost şi restricţii privind parametri ai creditului (rate, scadenţă, suma creditului). Restricţiile directe limitează rata contractuală sau nivelul dobânzii ce pot fi aplicate, în timp ce restricţiile indirecte au impact asupra costului creditului.

Precizăm că restricţiile directe pot îmbrăca forma unor plafoane absolute, fixe (Grecia, Irlanda,  Malta) sau a unor plafoane relative bazate pe o rată de referinţă (Belgia, Estonia, Franţa, Slovenia, Germania, Italia, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Spania, Slovenia). Plafoanele relative pot fi bazate pe o rată de referinţă a băncii centrale/rată de dobandă legală (referinţă exogena) sau pe o rată medie a dobânzilor pieţei (referinţă endogenă). Plafoanele ce depind de o referinţă exogenă prezintă dezavantajul că este foarte dificil de stabilit nivelul lor corect, astfel încât să nu se producă perturbaţii importante pe pieţe.

Unele ţări au plafoane numai în mod excepţional: de exemplu,  în Spania, plafoanele se aplică numai pentru creditul în descoperit de cont şi anumite împrumuturi pentru locuinţe cu caracter social; în Irlanda numai pentru uniuni de credit şi “moneylenders”; în Grecia pentru non-bănci; în Olanda sunt excluse creditele ipotecare etc.

Se declară adesea în spatiul public autohton că toate ţările Uniunii Europene, cu excepţia României, aplică plafoane de credit. Studiul ZEW a identificat 14 ţări care aplicau plafoane asupra dobânzilor contractuale de stipulat în contracte de credit tipice. Alte 13 ţări nu aveau astfel de plafoane.

 

Situaţia plafoanelor de rate ale dobânzii în ţări UE selectate

Secţiunea de faţă a articolului prezintă situaţia plafoanelor aplicate asupra ratelor dobânzii contractuale remuneratorii (restricţii directe) în ţări selectate din UE: Germania, Spania, Marea Britanie, Franţa, Slovacia, Slovenia.

 

·      Germania

În această ţară nu există un plafon stabilit prin lege care să limiteze nivelul dobânzii la credite. Totuşi, jurisprudenţa - bazată pe decizii ale instanţelor judecătoreşti - limitează flexibilitatea entităţilor ce oferă împrumuturi, impunând ca acestea să nu solicite dobânzi mai mari decât dublul ratei medii a pieţei. Jurisprudenţa impune şi o a doua condiţie, prin limitarea plafonului la o marjă fixă predeterminată, stabilită la 12 puncte procentuale peste rata medie a dobânzii.  În cazul unei dobânzi medii de 30%, plafonul va fi de 42%, faţă de 60%, dacă s-ar aplica numai prima regulă. Din iulie 2013, ratele medii ale pieţei (iniţial calculate de Bundesbank) sunt cele comunicate de Banca Centrală Europeană (BCE).

 

·      Spania

Spania se află la inceput de drum în ceea ce priveşte introducerea unor plafoane obiective la dobânzile aferente creditelor bancare. Există limite doar pentru anumite categorii specifice de împrumuturi: împrumuturi în descoperit de contşiiţ şi împrumuturi pentru locuinţe cu caracter social. Prin urmare, ratele dobânzilor la creditele pentru consumatori se stabilesc, în general, în mod liber conform înţelegerii între părţi. Totuşi, în această ţară există o interdicţie generală a camătei care nu limitează protecţia exclusiv la consumatori. Pe piaţa financiară, interdicţia apără interesele oricăror persoane care contractează credite bancare, indiferent dacă sunt consumatori sau nu. În conformitate cu legea Azcarate din 1908, încă în vigoare, se sancţionează drept camătă, printre altele, “orice contract de împrumut în care se stipulează o dobândă superioară celei normale a banilor, ce este în mod manifest disproporţionată”. În Spania, nu există o rată oficială a camătei, plecând de la care orice dobândă superioară să fie declarată camătă. Camăta este un concept relativ care se determină ca exces de costuri peste media pieţei. În materie de camătă, tribunalele decid de la caz la caz, formându-şi în mod liber convingerea lor. Totuşi, jurisprudenţa consideră că există camătă când dobânzile depăşesc dublul dobânzii medii ordinare pentru operaţiuni din categoria celei analizate (Decizia 628/2015 a Tribunalului Suprem din 25 noiembrie 2015). Ratele medii au ca referinţă “ratele de dobândă practicate de entităţi” care sunt publicate de banca centrală a Spaniei. Totuşi, entităţile pot justfica existenţa unor circumstanţe excepţionale care să explice stipularea unei dobânzi mai mari decât cea normală a banilor. Utilizând conceptul de camătă, instanţele judecătoreşti au anulat anumite împrumuturi pe care le-au considerat ca încălcând legea privind camăta. 

În noiembrie 2017Congresul Deputaţilor din Spania, la iniţiativa Partidului Popular, a aprobat o propunere prin care a cerut guvernului acestei ţări să elaboreze o nouă reglementare care să întărească protecţia utilizatorilor de servicii financiare prestate de entităţi care nu sunt supravegheate de niciun organism oficial (de ex.  Banca Spaniei şi CNVM).  Solicitarea are în vedere  faptul că sectorul creditelor private acordate de entităţi nefinanciare s-a dezvoltat puternic în Spania în anii care au urmat crizei economice. În cadrul acestui sector, există o puternică  varietate în modul de acordare a finanţării private, de la împrumuturi cu garanţii ipotecare, minicredite rapide care se acordă prin telefon mobil sau Internet şi inclusiv credite garantate prin amanetarea de vehicule. Mulţi dintre creditorii privaţi sunt domiciliaţi “off-shore” şi toţi se caracterizează prin costul ridicat al finanţării oferite clienţilor lor, un exemplu de credit cu dobândă de peste 5.000% (rata anuala efectivă) fiind prezentat pentru exemplificare în şedinţa plenară a Congresului Deputaţilor din 17 noiembrie 2017. Este posibil ca reglementarea solicitată guvernului să conducă la stabilirea de plafoane de dobânzi în sectorul creditelor private acordate de entităţi nefinanciare, în special în legătură cu “creditele rapide”.

 

·      Marea Britanie

În general, Marea Britanie poate fi considerată ca o ţară care aplică controale subiectiveşiiiţ în privinţa ratelor dobânzii instanţelor judecătoreşti revenindu-le sarcina de a determina dacă relaţia dintre creditor şi debitor este incorectă pentru acesta din urma.  În acest sens, în studiul IIF/ZEW din 2009, Marea Britanie nu a fost menţionată ca ţară ce aplică restricţii directe asupra dobânzilor, deşi legislaţia naţională stabilea o limită în privinţa nivelului ratelor dobânzii pentru uniunile de credit (“credit unions”). Poziţia adoptată de autorii studiului se explică prin aceea că împrumuturile uniunilor de credit deţineau o pondere redusă în totalul creditării. În anul 2015, în Marea Britanie a fost introdus un plafon asupra dobânzilor la împrumuturile cu cost ridicat, ce sunt acordate pe termen scurt (“high cost short-term credit - HCSTC”). Măsura priveşte doar un segment al unui sector de creditare relativ marginal (“high-cost credit”), aflat în opoziţie cu “mainstream credit”.

În ceea ce priveşte camăta, potrivit raportului IIF/ZEW, aceasta este considerată a reprezenta împrumuturi acordate cu dobânzi excesive sau exorbitante, dar nu există un astfel de  termen în legislaţie şi nu există sancţiuni legale pentru un astfel de comportament dacă entitatea ce acordă împrumuturi este autorizată de autoritatea de reglementare competentă.

În decursul timpului au fost făcute încercări de asociaţiile de consumatori de a se introduce plafoane de dobânzi, inclusiv prin înaintarea de amendamente în acest scop cu ocazia discutării unei noi legi privind serviciile financiare în anul 2010. Aceste amendamente nu au fost agreate, dar Guvernul a însarcinat Office of Fair Trading să analizeze problematica plafoanelor de dobânzi ca parte a unei analize mult mai largi privind pieţele de credit cu costuri înalte ale dobânzii. Un raport final a fost publicat în iunie 2010. În 2011, guvernul britanic a solicitat un raport Universităţii din Bristol în privinţa impactului costului total al introducerii unei limite de dobândă pe piaţa creditului cu cost înalt. Concluziile celor două rapoarte au convins guvernul britanic că, la acel moment, impunerea unui plafon variabil asupra costului total al creditului nu era soluţia de rezolvare a problemelor ce afectau consumatorii pe pieţele de credit pe termen scurt. Totuşi, guvernul nu a vrut să închidă calea unei soluţii de acest tip în viitor. În consecinţă, guvernul a introdus în Legea privind Serviciile financiare din 2012 atribuţii în domeniul stabilirii plafoanelor de dobândă pentru creditele HCSTC pentru noua autoritate de protecţie a consumatorilor din sectorul financiar (Financial Conduct Autority - FCA), care era programată a-şi  începe activitatea în aprilie 2014.  FCA a decis să limiteze preţul împrumuturilor cu cost înalt şi pe termen scurt, începând cu data de 1 ianuarie 2015, pentru o perioadă de probă de 2 ani.  În acest sens, au fost introduse trei limite: dobânda la împrumuturi nu poate depăşi 0,8% pe zi din suma împrumutată; există o limită în privinţa costurilor în caz de default de 15 lire sterline; şi limita totală de cost înseamnă că împrumutatul nu va trebui niciodată să ramburseze mai mult de 100% din suma împrumutată. Precizăm că un împrumut cu cost înalt pe termen scurt este definit în manualul FCA drept un  credit reglementat care are o rată anuala efectivă de cel puţin 100% şi trebuie să fie rambursat (sau substanţial rambursat) în termen de un an. De asemenea,  definiţia exclude o serie de împrumuturi specifice pe termen scurt. Limitele amintite mai sus au fost înnoite în anul 2017, pentru o perioadă de trei ani. În prezent, FCA analizează celelalte pieţe de credit cu cost înalt pentru a determina dacă sunt necesare intervenţii de politică.

 

·      Franţa

În Franţa, legislaţia privind camăta determină stabilirea de plafoane asupra ratelor de dobândă practicate de instituţiile de credit şi societăţile de finanţare. Potrivit art. L.313-3 din Codul Consumului, orice împrumut convenţional acordat la o rată globală efectivă care depăşeşte, la momentul acordării, cu mai mult de o treime rata efectivă medie practicată în cursul trimestrului precedent de către instituţiile de credit pentru operaţiuni de aceeaşi natură ce comportă riscuri similare, constituie un împrumut acordat în condiţii de camătă. Instituţiile de credit nu pot acorda un împrumut cu o rata superioară plafonului privind camăta aplicabil.

În prezent, plafoane privind camăta sunt aplicabile în situaţia a patru categorii generale de împrumuturi:

·        împrumuturi de consum acordate particularilor;

·        împrumuturi imobiliare acordate particularilor;

·        împrumuturi acordate persoanelor juridice care nu au o activitate economică;

·        descoperit de cont acordat întreprinderilor.

Urmare legii pentru iniţiativă economică din 1 august 2003 şi a legii din august 2015 în favoarea întreprinderilor mici şi mijlocii, celelalte tipuri de împrumuturi către întreprinderi nu mai fac obiectul unor rate de dobânzi plafonate.

 

Ratele efective medii practicate de instituţiile de credit şi de societăţile de finanţare (cuprinse într-un eşantion), în baza cărora se obţin ratele plafon privind camăta, sunt calculate de către Banca Franţei. Pentru creditele de consum sunt stabilite trei plafoane în funcţie de mărimea creditului, ratele fiind mai ridicate pentru împrumuturile de valori mai mici datorită impactului mult mai mare al cheltuielilor fixe de acordare a finanţării în calculul ratelor efective. De exemplu, plafonul de dobanda pentru creditele cu o valoare mai mica de 3000 de euro este de 20,88 %,  în timp ce acest plafon este de 5,85% pentru creditele cu o valoare mai mare de 6000 de euro.
 

·        Slovacia

Slovacia aplică un sistem obiectiv de control asupra ratelor dobânzii la creditele de consum. Potrivit legislaţiei naţionale, dobânda maximă permisă este de două ori valoarea dobânzii anuale efective medii la tipul respectiv de credit de consum acordat de instituţiile de credit şi sucursalele băncilor straine pentru trimestrul ce precede încheierea contractului de credit (exista 31 de plafoane în funcţie de tipul, suma şi scadenţa creditului). Ratele de referinţă sunt stabilite de către Ministerul de Finanţe în colaborare cu Banca Naţionala a Slovaciei, pe baza informaţiilor transmise de entităţile precizate în legea privind creditul de consum.  Plafoanele fixe sunt stabilite cu o frecvenţă trimestrială şi sunt publicate pe pagina de web a Ministerului de finanţe al Republicii Slovace.

 

·        Slovenia

În legislaţia slovenă, există mai multe tipuri de restricţii aplicate asupra nivelului dobânzilor. Pentru creditele de consum, plafonul de dobândă este de doua ori dobânda anuală efectivă medie pentru bănci şi băncile de economii, publicată de Banca Sloveniei, de doua ori pe an, în Buletinul Oficial. Banca centrală calculează mai multe plafoane de dobânzi în functie de scadenţa şi suma creditelor. Potrivit raportului IIF/ZEW din 2009, plafoanele se aplică numai în relaţie cu creditul nebancar.

 

Concluzii

Impunerea de restricţii asupra dobânzilor la credite reprezintă o problemă complexă, ţările din UE având abordări opuse în această privinţă. Unele ţări utilizează anumite forme de restricţii asupra creditelor, altele justifică absenţa acestora prin faptul că ele reduc accesul la credite şi sunt de natură să provoace distorsiuni grave în economie. În ţările care aplică restricţii, un instrument utilizat adesea este reprezentat de legislaţia împotriva camătei. Ţările care au plafoane, în marea lor majoritate, au optat pentru cele relative. Cele mai multe dintre acestea stabilesc plafoane bazate pe referinţe endogene (rate medii ale dobânzilor pieţei). Foarte puţine ţări folosesc plafoane ce se construiesc plecând de la referinte exogene (de ex. rata de referinţă a băncii centrale) datorită faptului că este dificil să se stabilească nivelul lor optim. Există ţări ce au o rată unică de dobândă, dar cele  mai multe optează pentru stabilirea de rate multiple pentru diferite tipuri de credit, sume împrumutate şi scadenţe.

 

 


* Documentul intitulat “Study on interest rate restrictions in the EU” a fost elaborat de experţi ai Institut fur Finanzdienstleistungen e.V. şi Zentrum fur Europaische Wirtschaftforschung GmbH. El conţine un inventar cuprinzător al tipurilor de restrucţii asupra ratelor dobânzii care existau la momentul realizării sale în statele membre ale UE şi o evaluare a impactului acestora, atât asupra pieţelor de credit, cât şi a populaţiei.

Restricţia legală se referă la dobânda aplicabilă la facilitatea de descoperit de cont la conturile curente ale consumatorilor, care nu poate depăsi, exprimată ca DAE, de 2,5 ori dobânda legală (informaţii referitoare la martie 2011). Rata dobânzii legale este stabilită în fiecare an prin legea bugetului.

Controalele obiective implică stabilirea de plafoane de dobânzi prin lege, în timp ce controalele subiective înseamnă implicarea instanţelor judecătoreşti în stabilirea, în cazuri concrete, a caracterului excesiv al ratei dobânzii.