O veste foarte proastă: Mittal vrea să vândă Sidexul. Dacă nu vă interesează cine vine la Galaţi în locul lui (dacă vrea să vină cineva), în câţiva ani combinatul şi tot judeţul vor ajunge o ruină, aşa cum s-a întâmplat cu rafinăria Arpechim sau combinatele lui Nicolae. Naţionalismul economic e bun până când un investitor străin chiar pleacă

Autor: Cristian Hostiuc 15.04.2018

Grupul ArcelorMittal a confirmat oficial că Sidex Galaţi, combinatul pe care îl au din anul 2000, este pus pe lista de vânzare, într-o tranzacţie mai amplă.

Acest lucru este o veste foarte proastă pentru Sidex, pentru judeţul Galaţi, pentru economia României şi pentru România.

Cel mai mare grup siderurgic european şi cel mai mare din lume, după chinezi, vrea să plece de la Sidex. Oricine ar veni, dacă va veni, va avea o putere mai redusă decât ArcelorMittal.

Combinatul din Galaţi, chiar dacă mai are 6.000 de angajaţi faţă de 30.000, cât erau la începutul anului 2000, este mult prea important pentru România pentru ca decizia de vânzare, în special către cine, să fie lăsată la voia întâmplării.

Cei care au acum puterea în România, politică şi economică, ar trebui să stea în biroul miliardarului indian Lakshmi Mittal pentru a vedea şi poate a influenţa către cine se face această vânzare.

Mă îndoiesc că statul român ar putea să preia - prin Guvern, prin Ministerul Economiei, prin Fondul Suveran, care este anunţat de 2 ani, dar nu există nici acum -, chiar şi pentru 1 euro, combinatul din Galaţi, şi ar şti ce să facă cu el într-o piaţă mondială unde există supracapacitate de producţie, unde chinezii sunt acuzaţi de dumping iar Donald Trump a declanşat războiul comercial mondial prin impunerea de tarife vamale suplimentare.

Dacă intersează pe Dragnea ce se întâmplă cu 50.000 de oameni, cât sunt implicaţi  şi legaţi de tot lanţul de la Galaţi, dacă intersează ce se întâmplă cu câteva sute de firme care depind de Galaţi, Dragnea, Stănescu, Vâlcov, ministrul economiei (dacă ştie cineva cine e), ar trebui să fie cu toţii la Mittal în birou pentru a vedea “cui ne vinde”.

Dacă dăm puţin timpul înapoi, vom vedea care a fost soarta rafinăriei Arpechim, care a ajuns la fier vechi pentru că niciun guvern nu s-a intersat de soarta ei mai mult decât un discurs băţos.

De asemenea, nu ştiu pe cine interesează soarta combinatelor chimice ale lui Nicolae, care angajau câteva mii de oameni într-o zonă de sud a ţării unde nu sunt investiţii deloc şi avea câteva sute de milioane de euro exporturi.

Dă bine la televizor un discurs naţionalist, că investitorii străini fură banii din România cu sacoşa, că scot miliarde de euro prin contracte în grup, dar ce te faci atunci când un investitor străin, mare, chiar îşi vinde afacerea din România.

Cazurile trecute ne arată că oricare ar fi fost guvernul, că oricare ar fi fost preşedintele, odată ce un grup străin îşi vinde activele, odată ce un grup românesc intră în probleme, se alege praful.

Capitalul românesc, atât privat cât şi de stat, nu există atunci când pe piaţă apar active scoase la vânzare de grupuri internaţionale sau chiar de grupuri româneşti. Nu există nici cunoştinţe, nici capital şi nici susţinere financiară pentru astfel de achiziţii, care să aibă ca rezultat ulterior menţinerea pe piaţă şi chiar dezvoltarea afacerii respective.

Este bine să mai amintim din când în când că România a traversat criza economică şi financiară  fără plecări masive ale investitorilor străini (asta ne mai lipsea), atât cei industriali, cât şi financiari.

Nu ştiu ce va fi la următoarea criză, dar ştiu un singur lucru: că nu prea există alternativă reală la investitorii occidentali.

În aceste condiţii, Guvernul, cei care au decizia politică şi economică pe mână ar trebui să fie în antecameră la Mittal să vadă pe mâna cui va ajunge combinatul din Galaţi.

Dar mai mult decât atât, în loc să stea toată ziua la televizor, ar trebui să meargă la sediile centrale ale celor mai mari investitori din România să vadă dacă au nevoie de ceva, ca să nu plece şi ei.

Naţionalismul economic de televizor e bun până când un investitor străin chiar pleacă.