Nu suntem blestemaţi la nesfârşit să stăm să facem investiţii, să facem angajări, să căutăm oameni, să plătim salarii, să plătim taxele şi impozitele la timp pentru că altfel pe 25 ale lunii ne execută, şi alţii să nu facă nimic şi să-şi bată joc de noi. În spatele creşterii economice şi a afacerilor se ascunde furia antreprenorilor români

Din 2012 încoace România traversează o creştere economică susţinută, care a însemnat creşterea afacerilor (este adevărat, nu pentru toată lumea în acelaşi ritm), creşterea salariilor, scăderi de taxe şi impozite sau scăderea costurilor de finanţare.

Cu toate acestea, categoria care a câştigat cel mai puţin a fost cea a companiilor româneşti, care au pierdut teren începând cu perioada crizei şi din 2012 încoace.

Aici nu discutăm despre companiile româneşti mari, despre Ţiriac, fraţii Pavăl de la Dedeman sau cei mai mari antreprenori români, ci despre miile şi zecile de mii de companii antreprenoriale româneşti, care nu se bazează pe comenzi externe, pe relaţiile cu multinaţionalele, ci pe piaţa internă, pe consumatorul român şi pe investiţiile publice pe care ar trebui să le realizeze statul.

Dacă se dau cifrele macro la o parte, antreprenorii români, oamenii de afaceri români, patronii români sunt extrem de nemulţumiţi.

Pe lângă faptul că se confruntă cu o criză majoră de forţă de muncă, autorităţile locale şi naţionale nu fac nimic. Investiţiile publice sunt la pământ, la minimum de aproape două decenii, iar politicile guvernului PSD şi ale lui Liviu Dragnea de majorări salariale încep să creeze mari distorsiuni în piaţa muncii.

Acum toată lumea vrea să lucreze la stat, unde au crescut salariile, iar sectorul privat, companiile private, principalii plătitori de taxe şi impozite, se confruntă cu lipsa oamenilor, plecarea lor să lucreze la stat sau în străinătate şi cu birocraţia şi nepăsarea locale.

Nicolae Bucovală (foto dreapta), proprietarul unor hoteluri în Eforie şi Mamaia care angajează 300 de oameni, este extrem de nervos. „Suntem blestemaţi să stăm să facem investiţii, să facem angajări, să plătim salarii, să plătim taxele la timp pentru că altfel ne execută şi alţii să nu facă nimic şi să-şi bată joc de noi. În spatele creşterii afacerii se ascunde furia antreprenorilor români“, a declarat el la conferinţa ZF „România 100 de ani de business. 100 de idei de creştere“ de la Constanţa, din cadrul turneului realizat împreună cu Banca Transilvania şi firma de consultanţă EY.

„Domnule primar, te-am votat, lucrează pentru noi.“

„Ne-am întâlnit cu domnul Dragnea şi domnul ministru al finanţelor. Domnul Dragnea a scris cinci pagini după discuţia cu noi şi apoi nu s-a întâmplat nimic.“

Companiile, în special cele româneşti, care nu sunt neapărat în cea mai bună condiţie financiară, fac eforturi pentru a realiza investiţii,  pentru a angaja oameni, pentru a plăti salariile, pentru a plăti taxe şi impozite, adică susţin bugetul şi cheltuielile guvernului, dar în schimb nu primesc nimic înapoi.

Cei aleşi în funcţii publice sunt mai răi şi mai nepăsători, birocraţia în loc să se reducă devine din ce în ce mai strânsă, primarii şi şefii instituţiilor publice locale sunt jupâni şi se comportă ca atare, infrastructura este mai proastă ca oricând, la şcoală elevii nu învaţă nimic şi când vin să se angajeze sunt extrem de obraznici, şcolile profesionale au dispărut, ceea ce a creat dezastrul actual de pe piaţa muncii.

Pe lângă acest lucru, patronii români nu sunt deloc uniţi între ei, ceea ce face ca vocea lor să fie singulară.

Deci, atenţie la furia patronilor!