Adio, dar rămân cu tine şi poate şi cu alţii - noua poziţie a Marii Britanii în negocierile pentru Brexit

Autor: Bogdan Cojocaru 10.07.2018

Premierul britanic Theresa May şi-a înarmat puternic cabinetul pentru a susţine o nouă viziune a unui Brexit soft, planul pentru divorţul Marii Britanii de UE. Financial Times prezintă aceste planuri şi posibilele reacţii ale UE.

Un raport guvernamental de trei pagini, emis după întâlnirea maraton a cabinetului de vineri, la Checkers, reşedinţa de la ţară a doamnei May, repre­zintă una dintre cele mai semni­fi­cative expuneri ale politicii economice din Marea Britanie de la votul refe­ren­du­mului din 2016 privind ieşirea din UE.

Însă viziunea doamnei May rămâne in­completă şi declaraţiile ei sunt ames­tecate cu ambiguităţi pe care va trebui să le rezolve în cele din urmă  în condi­ţiile în care trebuie să lupte cu Bruxelles-ul şi să nu piardă sprijinul parti­dului conservator sau al parla­men­tului. Ce schimbări majore aduce planul lui May?

Poziţia Marii Britanii „evoluează“ în mod crucial în două moduri care ar permite o înţelegere pentru Brexit în stilul Norvegiei care să acopere cel puţin o parte din piaţa unică a UE.

Prima este propunerea Marii Britanii pentru o „zonă de liber schimb pentru bunuri“, care implică Marea Britanie şi UE şi care, de fapt, con­tinuă reglemen­tă­rile şi dispoziţiile vamale exis­tente în materie de producţie industrială şi produse agricole după Brexit. Acest lucru poate fi realizat prin faptul că Regatul Unit devine o auto­ri­tate care se supune re­gu­lilor, cu un angajament ba­zat pe tratate privind „armo­ni­zarea per­manentă cu nor­mele UE privind bunurile“.

La fel de importantă este con­cesia Marii Britanii cu privire la pu­ne­rea în aplicare a regulilor. Instanţele bri­tanice ar respecta hotărârile europene în cazurile referitoare la normele stabilite de UE. Cu alte cuvinte, în timp ce Marea Britanie va de­veni o jurisdicţie separată după Brexit, Curtea Europeană de Justiţie ar fi autoritatea supremă în interpretarea cărţii de reglementări pentru mărfuri în relaţia Marii Britanii cu UE.

Există şi restricţii - de exemplu, par­la­mentul britanic ar putea vota modifi­că­rile aduse cărţii de reglementare dacă acceptă „consecinţele pentru accesul pe piaţă“. Dar luate împreună, garanţiile nu oferă mai multă libertate decât cea de care beneficiază Norvegia ca mem­bru al spaţiului economic european.

Care sunt chestiunile prezentate în document? Multe probleme de politică ră­mân ambigue sau neadaptate. Acest lucru este cel mai evident în domeniul vamal şi al comerţului. Marea Britanie doreşte un „aranjament vamal facilitat“ cu UE, care permite Regatului Unit să controleze tarifele şi să urmeze o po­li­tică comercială independentă. Însă, în prac­tică, Marea Britanie doreşte să conti­nue „ca şi cum ar fi“ în interiorul uniu­nii vamale a UE. Un înalt oficial al UE a numit modelul hibrid „născo­cirea secolului“.

Serviciile, care repre­zin­tă 80% din economia Marii Britanii, sunt în ma­re parte acoperite. Ca­bi­ne­tul a convenit să men­ţi­nă „flexibilitatea re­gle­mentării“ şi să accep­te ca re­zultat un acces mai redus la pieţele UE.

Poziţia britanică cre­ează suspiciuni la Bruxel­les, negociatorii argu­men­tând că este dificil de des­prins serviciile de co­merţul cu bunuri. Ei re­mar­că faptul că, în dome­nii precum serviciile financiare, Marea Brita­nie încă pare că doreşte să repro­ducă stilul accesului din exterior la piaţa unică.

Poziţia Marii Britanii împarte şi cele pa­tru libertăţi ale pieţei unice. Întrebat despre viabilitatea continuării liberei circulaţii a mărfurilor, limitând în acelaşi timp accesul la servicii, capital şi oa­meni, un negociator al UE pentru Brexit a spus: „În niciun caz, în niciun caz, în niciun caz“.

Care sunt celelalte fronturi? Rapor­tul guvernului britanic este plin de ten­siuni nerezolvate care se vor simţi în tim­pul negocierilor dintre Westminster şi Bruxelles. Londra solicită accesul fără fricţiuni la pieţele UE pentru produsele in­dustriei de pescuit din Marea Britanie în acelaşi timp insistând că Marea Brita­nie va prelua controlul asupra apelor, ceea ce ar putea limita accesul blocului co­munitar.

Marea Britanie doreşte să controleze politica agricolă comună, aplicând în acelaşi timp în mod automat regulamentul UE privind produsele agroalimentare.

Astfel de obiective sunt greu de conciliat cu insistenţa UE asupra unor condiţii echitabile după Brexit. În timp ce Marea Britanie se angajează să menţină „standarde înalte de reglementare“ pentru legislaţia privind mediul, dreptul social şi dreptul muncii, aceasta merge până la armonizarea pe care UE o aşteaptă de la participanţii la piaţa unică.

Un alt domeniu politic extrem de sensibil este lăsat în balanţă: imigraţia. Cabinetul doamnei May a fost de acord să pună capăt regulilor UE de circulaţie liberă, dar doreşte în acelaşi timp să ofere un „cadru de mobilitate“ pentru turişti, studenţi şi muncitori, care ar putea replica eventualele aranjamente existente.

Ce se întâmplă în continuare? Cartea albă a guvernului britanic privind viitoarele relaţii dintre Marea Britanie şi UE, care urmează să fie publicată, va explica în detaliu evoluţia politicii.

Cum vor fi primite planurile la Bruxelles? Figurile majore ale politicii UE acceptă acordul de la Checkers, ceea ce deschide o nouă etapă în negocierile de la Brexit care cere şi blocului să se schimbe. Însă, în prezent, politicenii UE spun că schimbarea va fi mai mult de tactică decât de substanţă.

Chiar dacă a evoluat, poziţia Marii Britanii privind viitoarele relaţii cu UE încă contrazice fundamental principiile stabilite de liderii blocului în „liniile directoare ale Brexitului“. Acestea cer „indivizibilitatea“ pieţei unice, o poziţie pe care Comisia Europeană şi Franţa doresc să o apere - chiar dacă preţul este un Brexit fără acord. Alţii din tabăra UE, printre care state est-europene, simpatizeză mai mult cu ideea unei pieţe de bunuri care implică Marea Britanie.