Dragoş Damian, CEO Terapia Cluj-Napoca : Taxa clawback, la fel ca Robor-ul, poate deveni subiect la casele de pariuri

Taxa clawback (OUG 77/2011) este o inventie a Ministerului de Finante aplicata inca din 2009 ca sa modereze consumul de medicamente scumpe si introdusa pe fondul crizei arieratelor din sanatate care a aparut undeva in 2008.

Ea prevede ca orice consum de medicamente peste un anumit buget aprobat (care este de 6 miliarde de lei, nemiscat de la acest nivel din 2011) sa fie recuperat de la producatorii de medicamente. Nimic mai frumos vor spune specialistii, este o practica europeana sa mai domolim consumul indus de medicamente responsabilizand producatorii.

Avem insa cel putin patru probleme care au inrautatit evolutia taxei clawback din ultimii 7 ani:

1. Taxa nu este aplicata individualizat fiecarui producator in functie de vanzarile propriilor medicamente, ci in functie de cresterea intregii piete. Altfel spus, daca cresterea se datoreaza vanzarii unui singur medicament, toti ceilalti producatori trebuie sa plateasca taxa pentru acesta;

2. Taxa nu este aplicata la pretul de producator, ci la cel de raft, care cuprinde si marjele reglementate de distributie si retail. Altfel spus, producatorii platesc taxa clawback pentru alti jucatori din piata, care sunt astfel “scutiti” de plata ei.

3. Taxa nu esta aplicata diferentiat, in functie de pretul medicamentului. Altfel spus, fie ca un medicament costa 5 lei sau 5000 lei, se aplica acelasi procent al taxei;

4. Taxa discrimineaza producatorii in functie de forma de organizare comerciala. Asadar, inspectorii ANAF pot controla subsidiarele din Romania pentru a verifica plata taxei clawback din 2011-2012 (asa zisul “clawback istoric”, altfel reglementat decat in prezent) in vreme ce companiile organizate sub forma de birouri de reprezentanta nu au cum sa fie controlate. Asa ca este foarte posibil sa multi producatori sa nu fi platit nici un leu pentru “clawback-ul istoric”.

Iar evolutia din ultimii 2 ani, in care taxa a crescut de la 12% la 24%, arata o lipsa totala de predictibilitate, de interes si de control al autoritatilor asupra acestui fenomen care apare pentru ca vanzarile de medicamente au o evolutia semiciclica, in functie de o anumita sezonalitate dar si de niste interventii ale autoritatilor care sunt iresponsabile.

Pana si CNAS, institutia care calculeaza si transmite obligatia de plata clawback, incepe sa faca proiectii care arata evolutia in crestere ingrijoratoare a taxei (Grafic 1).

Dar calculul este incomplet, pentru ca nu tine cont de faptul ca in ultimii doi ani au fost introduse neconditionat in decontare gratuita medicamente in valoare de 1 miliard de lei, pentru care nu s-au alocat fonduri suplimentare (de fapt in nota de fundamentare s-a mintit, spunandu-se ca ele sunt “neutru bugetar”, astfel ca n-ar fi fost nevoie de finantare suplimentara) – CNAS precizeaza de altfel “pastrand tendinta din 2017”, dar aceasta tendinta nu poate fi pastrata din motivul descris aici.

Astfel ca se va ajunge la o crestere a taxei de la un circa 24% in prezent la 32-34% in T2 2019 (Grafic 2) pentru ca asa cum aratam bugetul de medicamente este blocat la 6 miliarde lei pe an inca din 2011, iar consumul se duce spre 9 miliarde lei. Deci undeva la 50% din consumul de medicamente este imputat producatorilor. Nu e o problema, medicamentele scumpe din sursa unica nu sunt afectate, dispar insa cele ieftine care nu pot duce o astfel de povara fiscala. Ce fac autoritatile? Cauta echivalente si aduc pe nevoi speciale medicamente din import, la preturi mult mai mari decat cele care au disparut sau scutite de clawback, asadar cu cheltuieli si mai mari. Astfel ca se creaza un arc vicios care se comprima cu fiecare pas, crescand presiunea deja existenta asupra platitorilor taxei.

In aceste zile (probabil pana pe 10 august), asteptam valoarea taxei clawback pentru T2 (perioada aprilie-iunie 2018), care se poate situa oriunde intre 22,93% cat estimeaza CNAS si 25% cat estimeaza jucatorii din piata. Astfel ca taxa ar putea fi un bun subiect de joc la casele de pariuri, daca nu ar fi pe sanatatea romanilor, care degeaba au acces la medicamentele scumpe daca dispar cele ieftine, iar un tratament nu poate exista in afara unui protocol care le cuprinde pe ambele.

Aviz Ministerului de Finante: taxa clawback si-a pierdut menirea initiala de a fi un mecanism de moderare a consumului de medicamente si a devenit o sursa de venituri bugetare, incasandu-se 3 miliarde lei / an, in scenariul descris mai sus - iar acest lucru este complet eronat ca principiu fiscal pentru subsidiarele care fabrica in Romania si care platesc deja impozit pe profitul realizat. Site-urile din tara fabrica in pierdere cu intre 2% si 10% toate medicamentele care fac obiectul taxei clawback.

Autor: Dragos Damian, CEO al producătorului de medicamente Terapia din Cluj-Napoca