ZF la 20 de ani. Evenimentul anului 1999: Bancorex – „O bancă pentru Mileniul Trei“ sau sinonimul celui mai mare colaps bancar de după ’89
1 martie 1999: Banca Naţională pune sub administrare specială Bancorex, numindu-l pe Nicolae Dănilă ca administrator special. Aşa s-a scris începutul sfârşitului pentru cea mai mare bancă de la aceea vreme şi care avea să intre în istoria de după ’89 drept cea mai răsunătoare prăbuşire bancară.
În mod ironic, Bancorex care se dorea a fi „O bancă pentru Mileniul Trei“, după cum propriul slogan indica, a dispărut înainte de vremurile pe care le ţintea.
Prăbuşirea Bancorex a lăsat în urmă o pagubă de peste 2 miliarde de dolari, adică circa 6% din PIB-ul României la acea vreme şi a dus sistemul bancar în prag de colaps. Vinovaţii nu au fost găsiţi nici măcar în ziua de astăzi, la aproape 20 de ani de la faliment, iar factura Bancorex este plătită de noi toţi printr-o infrastructură deficitară din toate punctele de vedere.
Recuperarea creanţelor trenează de două decenii, sumele recuperate până acum fiind derizorii. Statul ar fi trebuit să recupereze circa 1,1 miliarde de dolari de la 647 de firme care au luat credite de la Bancorex şi pe care nu le-au mai rambursat niciodată.
De altfel, creditele garantate de cele mai multe ori cu garanţii fictive sau cu o valoare mult peste cea reală acordate în mod preferenţial au fost cauza principală a prăbuşirii Bancorex. Peste 5.000 de persoane cu conexiuni politice au beneficiat de credite preferenţiale de la Bancorex în valoare totală de circa 70 milioane de dolari, scria la acea vreme Ziarul Financiar.
Deşi din punct de vedere legal nu a intrat în faliment, Bancorex este asociată cu falimentul, în condiţiile în care creditele sale neperformante – găurile rele- au fost preluate de Autoritatea de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB), în timp ce activele sănătoase au fost transferate BCR, încă în proprietatea statului, la finalul anului 1999.
Prăbuşirea Bancorex nu a fost singulară, perioada 1992-1999 fiind de altfel o etapă de devalizare a băncilor româneşti, aflate în cea mai mare parte în proprietatea statului. Înţelegerile dintre politicieni, conducătorii de bănci, şefii companiilor de stat şi nou-formata clasă de capitalişti au avut ca efect pe lângă dezastrul Bancorex, şi alte găuri pentru stat prin Banca Agricolă, Dacia Felix, Bankcoop, Banca Internaţională a Religiilor, Banca Româno-Turcă, Banca Română de Scont, Banca de Investiţii şi Dezvoltare, cele două din urmă controlate de omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu.
Eşecurile bancare de la finalul anilor ’90 au zguduit economia românească, însă au dus totodată la o criză de încredere de ambele părţi: populaţia a rămas cu un gust amar şi a încercat să evite băncile, în timp ce băncile nu au mai avut acelaşi elan în acordarea de credite.
Un episod de neîncredere care s-a derulat a vizat atunci BCR. Banca s-a văzut sub ameninţarea unei crize de lichiditate după ce clienţii s-au repezit la ghişee să-şi retragă depozitele speriaţi de zvonurile privind o intrare în colaps a băncii. Doar sacii de bani fluturaţi de BNR prin faţa clienţilor aşteptând la ghişee i-au liniştit pe deponenţi.
Neîncrederea populaţiei este justificată, în condiţiile în care peste 800.000 de persoane au avut de suferit de pe urma falimentelor bancare de la finalul anilor ’90, deşi în final povestea lor s-a încheiat fericit, în condiţiile în care au fost despăgubiţi de către Fondul de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar.
Grupurile bancare care au intrat la începutul anilor 2000 pe piaţa locală au încercat să restabilească încrederea, unele mergând pe discursuri asigurătorii de tipul „nesiguranţa a luat sfârşit! Am venit aici pentru a rămâne şi pentru a construi“, aşa cum declarau reprezentanţii Raiffeisen (Austria) în 2001 la preluarea Băncii Agricole. Statul a plătit pentru credite neperformante ale Băncii Agricole o factură în valoare de un miliard de dolari.
În timp ce o parte a Bancorex şi a Băncii Agricole au fost salvate şi au continuat să existe sub un alt acţionariat, instituţii bancare precum Dacia Felix, Bankcoop, Banca Internaţională a Religiilor, Banca Româno-Turcă, Banca Română de Scont, Banca de Investiţii şi Dezvoltare şi-au pierdut definitv urma.
Alte titluri din ZF în 1999
♦ Fuziunea BCR - Bancorex, amânată ca să nu fie respinsă
♦ Fuziunea Bancorex - BCR, blocată până la stabilirea pierderilor
La 1 martie 1999, Banca Naţională instituie regimul administrării speciale la Bancorex. Întreg sistemul bancar a fost în pericol de colaps.