Petrostatele bogate din Orientul Mijlociu investesc şi cheltuie mai mult ca niciodată în Europa şi SUA. Se pregătesc pentru era postpetrol. Dar asta nu va însemna şi o influenţă mai mare în viitorul Occidentului?
Gigantul de petrol şi gaze naturale Adnoc din Abu Dhabi, cel mai bogat dintre Emiratele Arabe Unite, insistă să preia producătorul german de chimicale Covestro după ce acesta i-a respins o primă ofertă. Adnoc, aflat într-o alianţă cu OMV, este în plină expansiune la nivel global. Dar le fel sunt toate petrostatele bogate din Orientul Mijlociu. Ţările arabe investesc în Europa şi SUA mai mult ca niciodată, cumpărând de la jucători şi echipe de fotbal la companii de talie mondială, pregătindu-se în acest fel pentru viitorul postpetrol şi postgaze. Dar experienţa Occidentului cu astfel de strategii este neplăcută. În joc este şi viitorul său.
Roboţi mai ieftini şi muncitori mai puţini părea să fie viitorul fabricilor şi uzinelor pe care fabricantul chinez de electrocasnice Midea îl vedea când a devenit, printr-o ofertă ostilă, principalul acţionar, apoi proprietarul producătorului german de roboţi industriali Kuka, o bijuterie a industriei şi tehnologiei germane. Când compania chineză a venit cu îndrăzneaţa ofertă, în 2016, mai marele Foxconn automatiza 50.000 de locuri de muncă.
Cu ajutor chinez, Kuka urma să profite de tendinţă şi să ţintească poziţia de lider în China, uzina lumii. Aceste planuri au contat prea puţin pentru guvernul german, care s-a speriat atât de tare încât tot în 2016 şi-a retras aprobarea pentru preluarea de către o companie din China a fabricantului local de echipamente pentru producţia de cipuri Aixtron. Ar fi pierdut încă o sursă de tehnologie vitală pentru viitorul ţării. „Păcatul“ anticapitalist al Berlinului a fost spălat deoarece în câţiva ani de la schimbarea proprietarului, Kuka a primit management chinezesc.
Deciziile unei companii germane care putea fi considerată strategică erau luate de chinezi. Acesta a fost începutul a ceea ce astăzi este cunoscut ca decuplare de China, sau reducerea riscurilor în relaţiile cu companiile chineze şi cu Beijingul, politici dezvoltate de Berlin, Comisia Europeană şi Washington din nevoia de a se autoproteja. Departe par vremurile când pe atunci cancelarul german Angela Merkel se afişa cu preşedintele chinez Xi Jinping, descris ca aliat al Berlinului contra politicilor antiglobalizare ale fostului preşedinte american Donald Trump.
Astăzi, politicienii germani, şi nu numai, se afişează cu liderii lumii arabe bogate în plină expansiune politică, geopolitică şi în afaceri. În martie anul acesta, cancelarul german Olaf Scholz a primit o delegaţie de reprezentanţi ai sectorului public şi celui privat din Arabia Saudită conduşi de ministrul investiţiilor Khalid Al-Falih. Scopul vizitei a fost întărirea cooperării dintre cele două ţări prin parteneriate de investiţii în sectorul privat şi discutarea de oportunităţi de dezvoltare în energie regenerabilă, petrochimie, industrie auto şi sănătate. Au fost încheiate mai multe acorduri de cooperare. Arabia Saudită, oricât de mulţi bani ar avea, are nevoie de companii-investitori cu experienţă şi tehnologie necesare pentru creşterea unor sectoare vitale pentru viitorul său economic.
Germania are astfel de companii şi, la rândul ei, are nevoie de petrolul şi gazele saudiţilor. De aceea, în mai ministrul de externe german Annalena Baerbock a efectuat vizite de serviciu în Arabia Saudită şi Qatar. Schimbul de vizite a continuat, iar statele din Orientul Mijlociu tatonează şi alte economii mari europene. De fapt, după cum a sesizat publicaţia economică germană Handelsblatt, se poate spune că, dincolo de retorica politicienilor, acestea suferă de febra cumpărăturilor.
Anul trecut, ţări precum Arabia Saudită, Qatar şi EAU au cheltuit în Europa şi SUA sume record: 53 de miliarde de dolari în investiţii şi achiziţii, potrivit datelor Global SWF. Doar în Germania au ajuns 4,4 miliarde de dolari în 2022. În ceea ce priveşte producătorul de chimicale Covestro, prima ofertă de preluare a Adnoc a evaluat compania germană la 13 miliarde de euro, sau 55 de euro pe acţiune, arată Financial Times.
Oferta a fost respinsă de germani ca fiind prea mică. Prin cercurile financiare circulă acum zvonul că Adnoc insistă şi plusează, propunând un preţ de 60 de euro pe acţiune. Compania din Emirate vrea să-şi lărgească operaţiunile pentru a deveni jucător internaţional, iar o oportunitate mare pe care o vede este creşterea afacerilor în industria petro-chimică. În acest scop, evaluează posibilitatea creării unui gigant al sectorului unindu-şi forţele cu o subsidiară a OMV, unde este acţionar important.
Implicarea companiilor şi fondurilor de investiţii din Oriental Mijlociu în business-ul european şi american a fost până acum destul de subtilă. Însă Occidentul se poate uita, pentru a vedea încotro se pot îndrepta lucrurile, la fotbal. Acolo, Arabia Saudită îşi creşte rapid şi gălăgios portofoliul. Detaliile tranzacţiilor şi manevrelor variază, dar anumite teme sunt comune şi persistă: promisiuni şi pasiune urmate de investiţii, apoi perturbare însoţită de controversă şi în cele din urmă influenţă saudită mai mare, scrie The Guardian.