Panglica de cuvinte

Mai multe generatii de critici s-au plasat in descendenta lui Maiorescu, iar Lovinescu vorbea, numai pe jumatate metaforic, despre "degetul lui de lumina" ce (ne) arata drumul. Omologarea aceasta, refuzata in epocile inflamate politic (interbelicul alunecat spre extrema dreapta sau "obsedantul deceniu" realist-socialist), se leaga insa de un anumit segment al activitatii maioresciene.
Mai rare sunt adeziunile la programul sau politic, la conjugarea acestuia cu planul culturii printr-o doctrina si un plan de actiune, corelative. Teoria formelor fara fond a fost amendata, in timp, de mai multe voci cu autoritate, cateva dintre acestea conturand chiar portretul unui Maiorescu pus, cu conservatorismul sau, de-a curmezisul progresului.
Impotriva acestei imagini s-a ridicat, in exceptionala sa carte de debut, tanarul Ciprian Siulea. Ret ori, simulacre, imposturi (Editura Compania, 2003) contine in titlu unul dintre termenii folositi de Maiorescu insusi; iar subtitlul fixeaza cadrul si axele discutiei. Ea e mai ampla si mai suculenta, volumul reunind sase studii pe teme diferite.
Din mantaua polemica a autorului ies un numar de personaje consacrate si dominante in spatiul nostru cultural (de la regretatii Al. Paleologu si Adrian Marino la Gabriel Andreescu, Ion Bogdan Lefter, Alina Mungiu-Pippidi si H.-R. Patapievici), destructurate aici intr-un mod antologic. Unicul personaj pozitiv este Maiorescu, supus unei analize extrem de riguroase. Ciprian Siulea isi propune sa ajunga la sensul originar al ideilor lui, interpretandu-le prin grila pragma-
tic-ideologic. Aceasta inseamna o extragere a lui Maiorescu din opozitia curenta conservator-liberal ("reactionar"-"progresist") si rearticularea conceptiilor lui pe axa pragmatism-ideologie (demagogie).
Ciprian Siulea nu are nimic in comun cu acei eseisti de o factura indoielnica, fracturand logica, amestecand planurile, intrebuintand impropriu termeni pe care de fapt nu-i cunosc. Si isi refuza chiar plasticitatea verbala, pentru ca ideile pe care le avanseaza sa se precizeze mai bine. Fara adjuvantele figuratiei stilistice. Dar pe langa acest limbaj incarcat notional, cautand acuratetea si tranzitivitatea exprimarii, observam o densitate ideatica iesita din comun, precum si o forta remarcabila de argumentare.
Eseistul puncteaza acele valori pe care mentorul Junimii a incercat sa le aclimatizeze in Romania: competenta, profesionalism, responsabilitate, atasament fata de convingerile politice, respect fata de individ. Cum excelent observa autorul, doctrina lui "e mai putin democratica in forma decat alte doctrine concurente, dar mai democratica in sensul consecintelor scontate pe termen lung". Decat o lege fantasmagorica, superba prin generozitate, dar imposibil de transpus in practica, e preferabil un program mai modest, cu mai putine obiective, dar cu o coerenta si o eficacitate maximizate; si, mai ales, cu o aplicabilitate integrala. Nu Binele absolut, suspendat undeva deasupra patriei, pe cerul senin al demagogilor de profesie, ci un set de masuri in orizontul si in respiratia realului, ridicand concret nivelul material si spiritual al poporului. Poporul in numele caruia se vorbeste atat de mult si pentru care se face atat de putin.
"Ca sa mai traim in modul acesta este cu neputinta", scria Maiorescu la 1868. Epoca s-a schimbat, dar noii oratori, retori si limbuti continua sa ne minta in fata. Panglica de cuvinte goale, pe care Ciprian Siulea si alti intelectuali lucizi o mai taie din cand in cand, nu are capat.