Regina rompolurilor
Autor:
Daniel Nicolescu
15.09.2006
Virajul profesional, nu atat de brusc cum ar putea parea (orice criminalist sau scriitor de policier-uri este, nu-i asa?, un arheolog al crimei), a fost facut din dorinta de a realiza ceea ce tatal ei nu izbutise: adica sa publice o carte, desi scrisese cateva zeci. Fara sa impingem neobrazarea pana la a insinua ca fiica domnului Vargas publica, in schimb, mai mult decat scrie, nu putem sa nu constatam ca raftul volumelor semnate de ea a ajuns sa contina circa 20 de bucati. Mar ea lovitura pe piata de carte a dat-o in 2001 cu romanul Pars vite et reviens tard! (Pleaca repede si intoarce-te tarziu!) care, pret de un an, a zabovit pe podiumul triumfal al best-seller-urilor din Hexagon. Si acum, sectiunea fr. a site-ului Amazon mentioneaza volumul printre primele sale zece titluri de succes. Dupa acest an de glorie, despre fiecare noua aparitie a sa in standurile librariilor, cartitorii afirma ca reprezinta o secventa de surf in siajul marelui pachebot care a fost Pars vite.... Un mod metaforic de a spune ca Fred se autopastiseaza si ca nu mai e in stare sa atinga altitudinea suspansului si maiestria articularii tramei din romanul care a lansat-o. Despre faptul ca lucrurile nu stau tocmai asa ne vorbeste insa succesul constant al autoarei, care, iata, continua sa-si surclaseze concurenta in materie de vanzari. O dovedeste si ultimul sau rompol, Sous les vents de Neptune al carui star e, si acum, capitanul Adamsberg, adica Maigret-ul doamnei Fred. Atat doar ca, in noua sa confruntare cu crima, spre deosebire de eroicele sale aparitii anterioare, politistul este pus intr-o situatie neobisnuita. Despre ce este vorba: Adamsberg si brigada sa de la comisariatul 13 sunt invitati la un stagiu de instruire, avand ca tema amprentele genetice, in Quebec. Inaintea plecarii, capitanul afla, prin intermediul presei, de o crima provocata prin trei lovituri aliniate de cutit si este cuprins de indata de o teribila anxietate, careia incearca sa-i descopere temeiuri rationale. Rememorandu-si trecutul personal, ajunge la sursa straniei senzatii de disconfort: disparitia fratelui sau Raphael, cu 30 de ani in urma. Ancheta pe care a intre-prins-o atunci i-a ingaduit banuitului sa evite puscaria, dar nu si sa produca probe indubitabile ale inocentei sale. Victima fusese ucisa, ca si acum, printr-o tripla intepatura, de catre un diabolic personaj, un Poseidon al Infernului, caruia comisarul i-a gasit un cognomen graitor: Tridentul. A mers trudnic pe urmele ucigasului ani la rand, dar acesta s-a dovedit "mai puternic, intotdeauna. Un titan care lovea mortal, o singura data, cu o arma cu trei varfuri". La 14 ani dupa prezumptiva lui moarte, iata-l ca apare din nou. Dupa un balans ostenitor (si cam lipsit de rost romanesc) intre Paris si Quebec, Adamsberg este chemat, dupa o noapte de betie salbatica, sa identifice cadavrul unei noi victime a Tridentului. Isi da seama ca moarta e o veche amanta personala si ca el, justitiarul, a devenit acuzat pentru ca nu are nici un alibi (necum vreo amintire) pentru noaptea ce a urmat chefului, aceeasi cu noaptea crimei.
Un truc de rompol, la fel de nou si proaspat ca ziua care urmeaza dupa o crunta betie, in ochii bautorului.