Biserica Alba - Postavari

Pe la mijlocul lunii martie 1984 am asistat - de departe! -, ingrozit si neputincios, la prefacerea in pulbere a uneia dintre cele mai vechi si mai cunoscute biserci din Bucuresti.

Fusese inaltata de jupaneasa Caplea, sotia marelui postelnic Stoica Ghiorma, intre anii 1564-1568. Intamplator, piatra de temelie i-a fost pusa tot in martie, in ultima zi a lunii, cand au pornit si lucrarile de construire a catorva chilii care impreuna cu biserica vor forma Schitul Sfantul Nicolae din mahalaua Postavarilor. Cum precizeaza cronicarul Radu Popescu, in aceasta biserica s-a rugat lui Dumnezeu viitorul domn Mihai Viteazul, sa-l scape de osanda ce i-o harazise Alexandru cel Rau. Nu a fost o legenda, ci o realitate istorica, dovada si manastirea pe care a ridicat-o in apropiere, in semn de recunostinta. De- a lungul timpului, schitul a disparut, fie din cauza mlastinilor nesanatoase din apropiere, fie din cauza concurentei manastirii lui Mihai Voda. La randul ei, biserica a suferit multe cutremure, cel din 1838 transformand-o in ruina.

Varsta ei, amintirea salvarii miraculoase intamplate banului Mihai si vestita icoana facatoare de minuni a Sfantului Nicolae, patronul sfantului lacas, i-au determinat pe enoriasi sa purceada la reinvierea ei. Dupa obiceiul din strabuni - pus, nu se stie de ce, in seama lui Lecomte de Nouy -, biserica a fost daramata din temelie, reconstruita in stil vag neoclasic si sfintita in 28 septembrie 1857, in vremea caimacamiei lui Alexandru Dimitrie Ghica si a pastoririi mitropolitului Nifon. Reinvierea s-a facut si cu ajutorul a doua hramuri: al Sfantului Gheorghe si al celor 40 de mucenici.

A rezistat pana in 1984, ultima liturghie savarsita de parintele Nicolae Serbanescu avand loc in 25 februarie.