Mladieri in fortissimo

Autor: Aurelia Mocanu 13.04.2007
Pentru orice productie semnata Valeriu Mladin, trebuie sa ne largim receptorii de stimuli, caci dozajele sale expresive sunt hiperenergetice. Personajului-pictor Mladin ii place sa pozeze cu mana inecata in culoare, stergand cu un val de pigment de ulei descriptia desenului.

Bucurestean de aproape doua decenii, adorabil ca originalitate eleganta a vesmintelor, ca artist credincios, dar si bine echipat pentru urbanitatea informatizata, ca tata grijuliu de baietei hiperactivi, pictorul Mladin - putini stiu asta! - este "lipovean" din Lipova de Banat, grafic-designer format la Cluj si mare iubitor de documentare fotografica.
Expozitiile personale sau participarile importante la proiecte (cum ar fi, printre altele, Bienala de la Venetia - 1996, Meninele - 2004) sunt pentru Mladin un neintrerupt apel la comunicare sau un act torential de atentionare (precum instalatiile Colectia lui Mengele - 1994, Cine a tras in noi? - 1 992, Zece ani dupa - 1999). Expozitia Vocalele, din 2002, a facut sa "zbarnaie" cromatic galeria Simeza, cu panze de format mare, reprezentand gros-planuri de grimase fonetice. Artistul a instalat in ambianta atent scenografiata a expozitiei surprinzatoarea coloana sonora a clipocitului zemurilor de culori tari pe care le izbeste de suport. Mladin picteaza cu tot corpul, atacand suprafetele cu un pumn de carpa sau cu pensula lata, canadiana. Dripping-ul sau si gesturile de maestru aikidoka pe suprafata panzelor tin de energia persoanei in contact cu materia colorata, neaparat in cantitati deversabile. Tratamentul afisist-parietal al uleiului (secretul uscarii lui rapide) este marca inregistrata a lui Mladin. Iar registrul lui cromatic, chiar in cunoscutele macroportrete animaliere din galantarele galeriilor, este neabatut "standard-vocalic", adica solar, mediteranean, stradal, in descendenta Leger-Miro. Valeriu Mladin este smerit ca interioritate, vitalist in comunicare, neobosit in real, alegru si captator de subiecte emotionale. Astfel, in 2006, pictorul Mladin a dansat - la figurat - cu lupii tineri ai culorilor, la galeria Allianz Tiriac, abordand tema coregrafiei, in expozitia Pas de deux. Dinamica transparentelor cromatice intre cortine-stropi ori ecrane oblice de culoare tare, precum cerneala tipografica, amplifica turbionul etalat de desen. Pictura de acum a lui Mladin contine un sustinut tonus narativ al desenului-contur practicat candva de Picabia pe suprafete monocrome, de Sigmar Polcke in anii '70 si, in anii '80, de catre doua vedete ale artei americane, neopop-ul lui David Salle si narativismul poetic al octogenarului Leon Golup (intalnit, cu folos, de catre Mladin la o scoala de vara de la Salzburg). Astfel, culoarea are un ton magistral in arta lui Mladin: este, pe un esafodaj dinamic al desenului reprezentational, un substitut de pneuma, de suflu vital.