Raportul Kalinderu
Autor:
Catalin Fudulu
02.03.2007
A.D. Xenopol (1847-1920) s-a declarat impotriva modificarilor prin care scoala de la Magurele trebuia sa se transforme intr-o pepiniera de functionare, din cauza ca nu se respecta testamentul lui Otetelesanu, care prevedea ca fetele Institutului sa devina "elemente morale, inteligente si puternice ale vietii private". I. Kalinderu a precizat ca A.D. Xenopol "nu cunoaste bine chestiunea", intrucat fetele, pana se casatoreau, aveau un mijloc de a-si castiga existenta pe care puteau sa-l continue si dupa fericitul eveniment, care le aducea un dar de 300 de lei potrivit Testamentului. A.D. Xenopol nu a renuntat, afirmand ca nu se indeplineau dispozitiile lui Otetelesanu care prevedeau ca fetele trebuiau sa primeasca 2.500 de lei ca zestre, problema pe care a ridicat-o si in 1904, fara sa se tina "seama de observatiunile mele".
Gr.G. Tocilescu (1850-1909) a intervenit in apararea lui I. Kalinderu, sustinand ca A.D. Xenopol avea o "idee neconforma cu realitatea". Totusi, doctorul C.I. Istrati (1850-1918) i-a dat dreptate lui A.D. Xenopol, afirmand "ca cel mai bun serviciu care se poate face unui prieten adevarat este sa-i spui adevarul curat". In consecinta, C.I. Istrati a sustinut ideea lui A.D. Xenopol, precizand ca scoala de la Magurele "nu-si urmeaza menirea aratata in testament si acum pare ca se voeste a se face un pas gresit, cand se cauta a se obtine pentru absolventele scolii intrarea in invatamantul profesional si primar rural". In cele din urma raportul prezentat de I. Kalinderu a fost luat la cunostinta si aprobat, fara modificari, de membrii Academiei.