Arthur Suciu: Moartea profetilor
Autor:
Arthur Suciu
11.01.2008
Sa introducem acum doua-trei elemente mai concrete. Mai intai, o interpretare dialectica majora pe care i-o vom atribui lui Ion Iliescu. Din 1989 si pana astazi Iliescu urmareste realizarea unui consens national cam lipsit de determinatii, dar in care regasim diverse concepte ca: polarizare sociala, muncitorime, sarac si cinstit etc. Ati ghicit: avem in fata o dialectica de stanga, cu finalul: toata lumea sa fie fericita, dar inainte de toate cei saraci! Mai apoi o interpretare dialectica recenta de care il vom face responsabil pe Traian Basescu. Avem aici: lupta impotriva coruptiei, sistemul ticalosit, condamnarea comunismului, intoarcerea la popor, pana cand in lumea asta mizerabila se va face odata dreptate. Scopul dialecticii lui Basescu este deci dreptatea, in timp ce al dialecticii lui Iliescu este fericirea sociala.
Daca am lua la bani marunti cele doua teorii va asigur ca mare lucru nu ar ramane din ele. Ambele sunt inconsistente pana la lacrimi. Dar nu aceasta este important aici. Asa cum am spus, Karl Popper sustine, in mod justificat, cred, ca toate aceste idei dialectice, toate aceste "viziuni" sunt povesti de adormit poporul. Ele sunt expresia pura a luptei politice si a autismului de care sufera clasa politica; ele nu au nicio legatura cu fericirea si dreptatea, cu muncitorimea si lupta impotriva coruptiei. Am scris o banalitate, dar nu va temeti: filosofia este plina de truisme. In continuare, teza mea este ca Traian Basescu este un continuator dialectic al lui Ion Iliescu. Este un continuator si un contestatar al fostului presedinte, pe aceleasi principii dialectice (marxiste). Intre cei doi se duce o lupta pentru putere, care nu are de-a face cu "poporul". Dar ce are de-a face cu poporul? se va ridica intrebarea. Karl Popper spune: realizarea de politici publice, adoptarea si implementarea unor proiecte sectoriale, a unor proiecte rationale, evaluarea lor si corectarea greselilor, vointa de a face pasi concreti inainte in imbunatatirea vietii, aplicarea legii, aplicarea legii, aplicarea legii. Nu povesti, "viziuni istorice", ci, aplicarea legii si urmarirea pas cu pas a realizarii proiectelor.
Ma mir, in incheiere, de cat de filosofici sunt politicienii nostri. N-ar fi totusi mult mai bine daca ar actiona cu fata la realitate? Ar fi bine si pentru ei. Tot Popper spune ca democratia inseamna renuntarea la povestiri mesianice. Pentru profeti, democratia va deveni in curand un pustiu.
Arthur Suciu este analist politic in cadrul Institutului PRO