I se spunea Lou
Autor:
Daniel Nicolescu
07.12.2007
Ei bine, de-acolo de sus, din Panteon, poetul iubirilor pierdute isi poate vedea de-abia acum, la aproape 90 de ani de la moartea sa (survenita in 1918, din pricina unei pneumonii), tiparita integrala scrisorilor si poemelor pentru Lou. Indragostit frenetic, in 1914, la Nisa, de Genevieve Marguerite Marie-Louise de Pillot de Coligny, pe care o va supranumi Lou ("Je pense a toi mon Lou ton coeur est ma caserne"), respins de aceasta si ingaduit in asternuturile ei mult mai tarziu, la Nimes, pe cand fusese convocat la cazarma, Apollinaire va transforma marivaudage-ul acestor ani intr-o foarte serioasa suita de poeme (integrata, partial, in Caligrame) si intr-o dureros de frumoasa catapeteasma de scrisori indragostite. In 1947, este publicata o prima culegere partiala (Ombre de mon amour) a acestor texte (gratie lui Andre Rouveyre). Nimic mai mult, pentru ca Lou (moarta in 1963) si apoi Jaqueline (vaduva poetului, disparuta in 1967) au dorit "sa protejeze memoria unui poet-combatant" (!?!). Integrala Je pense a toi mon Lou, aparuta acum, in 2007, inchide odiseea editoriala a unei iubiri nesfarsite si ar putea fi ilustrata chiar prin versurile poetului: "La nuit/ S'acheve/ Et Gui/ Poursuit/ Son reve/ Ou tout / Est Lou."
*) Iata inceputul romanului: "Bucurestiul este un oras frumos unde pare-se au venit sa se amestece Orientul si Occidentul. E totusi o tara latina, iar soldatii romani care au colonizat locurile aveau gandurile mereu indreptate catre Roma, pe atunci capitala lumii. Aceasta nostalgie occidentala s-a transmis si descendentilor lor: romanii se gandesc fara incetare la un oras unde luxul este natural si viata este vesela. Dar splendoarea Romei s-a stins, iar regina cetatilor si-a cedat coroana Parisului. De ce sa ne miram, dar, ca, printr-un fenomen atavic, gandirea romanilor continua sa fie intoarsa spre Paris, care a inlocuit atat de bine Roma in fruntea universului!" (trad. D.N.)