Felinogravuri
Autor:
Sebastian Amza
23.11.2007
Picaturi de Socaciu
Face voga acum o expresie un pic cam pe buza fantanii dogmelor academice. Dar nu mult, fiindca ea impune un joc bazat pe o deliberata confuzie semantica. "In week-end, mi-am pus in ochi ceva extraordinar!" - am auzit spunandu-se. Ce? Un film aparte, o piesa de teatru de succes, o expozitie deosebita, o carte de exceptie. Am descoperit asa ceva, de pus in ochi, cu calitati cert curative, la Caminul Artei*. Pictura lui Adrian Socaciu. Tablourile sale ar putea anula remarca din titlu, schimband-o in mai savanta "Duchamp coborand scara. La parter". Insa taieturile sigure, personale, ale volumelor extrase din gandite bine jocuri policromice, plasticitatea secventiala a formelor, toate acestea insotite de un original hieratism al viziunii "cristaline", concura la ideea ca abordarea cubista a picturii lui Socaciu este doar o conventie facila si comoda. Cu adevarat insa incomod este sa fim in stare sa ne imaginam ca ele ar putea avea si o functie catoptrica, devenind virtuale oglinzi. In care chipul nostru se descompune coerent, liniar, cu precizia micronica lasata de un bisturiu magic. Adica simtul retinoscopic al artistului, care creeaza un obiect sensibil multicolor cu calitati reflexive. De aceea, daca tot suntem in domeniu, ducandu-ne cu gandul la oglinzile lui Arhimede, tablourile lui Socaciu trebuie privite de departe. Parterul e insuficient. Chiar sufocant. De undeva de sus. De si mai sus. Din cer. De acolo se vad cel mai bine.
*) Adrian Socaciu, pictura, Galeria Caminul Artei (parter)