Vinovatii fara vina, greu de digerat
Autor:
Tudor Calin Zarojanu
09.11.2007
Am inceput sa am o imagine mai apropiata de adevar abia dupa ce s-au intamplat, in paralel, trei lucruri: am aflat cifre (realizand astfel dimensiunile apocaliptice), am citit marturii si am ajuns sa stau de vorba cu oameni care traisera asta. Ultimul prag a fost plonjarea in arhive, in perioada in care am lucrat la biografia lui Corneliu Coposu. Abia asa am inteles cu adevarat despre ce a fost vorba. Si, fireste, la fel ca in orice imprejurare asemanatoare - cunoscand, adica, lucruri despre care aveam motive sa cred ca nu sunt de notorietate - m-am straduit sa le impartasesc altora. Ca scriitor, ca ziarist, dar si, pur si simplu, ca om. Or, aici m-am impotmolit in ceva. Spun "impotmolit", si nu "lovit" sau "impiedicat", pentru ca era - si este - ceva fluid, vascos, nu un obstacol bine conturat, contondent. Aceasta consistenta dubioasa m-a impiedicat multa vreme sa inteleg cu ce ma confrunt. Oamenii (nu toti, dar multi dintre ei) cu care abordez subiectul sau ale caror pareri le aflu cumva - inclusiv din presa - au fata de detinutii politici ai epocii comuniste o atitudine rece si precauta. Nascuta, vizibil, dintr-o indoiala. La inceput am crezut ca aceasta vizeaza (doar) autenticitatea suferintelor. De altfel, chiar mi-a fost dat sa aud: "Nu stiu... e cumva... spune ca a trecut printr-un infern, dar uite ce bine arata!"
Abia recent am inteles ca mai e ceva, probabil mult mai puternic. Indoielile vizeaza nu atat suferintele, cat nevinovatia! Sigur - par sa spuna cei care se indoiesc - a fost ce-a fost, comunistii au fost razbunatori cu cei de alte convingeri politice, dar chiar degeaba nu i-o fi bagat in puscarie! Ceva-ceva trebuie sa fi facut ei! Explicatia unei atari pareri e simpla: o buna parte dintre noi (considera ca) nu au comis niciodata vreo infractiune, deci nu puteau ajunge in puscarie, deci puscaria nu e problema lor; o alta parte (Dumnezeu stie cat de mare!) au unele chestii pe constiinta, deci daca ar pati ceva, ar sti ca nu e degeaba, deci fara indoiala ca n-a fost degeaba nici pentru detinutii politici!
Cum ar putea cineva sa fie mai cinstit si mai nedreptatit decat mine!?
tczarojanu@yahoo.com