Durerea suportabila a celuilalt
Autori:
Autor test
,
Majuru Adrian Aurel
20.07.2007
Acestea ar fi pe scurt variantele valahe ale nepasarii fata de problemele celuilalt. Adevarat ca sunt si alte orase unde cad oameni pe strada sau se petrec drame sociale, dar acolo aparenta indiferenta a strazii este completata institutional. Nu exista un vid al nepasarii generale, cu spitale care nu te primesc pe varii motive sau ambulante care ajung sau nu la timp; oameni care privesc ca simpli spectatori dramele care se desfasoara sub ochii lor etc.
Cea mai penibila, grotesca si des intalnita "durere in cot" fata de nenorocirea cuiva o intalnesti in atitudinea deja emblematica a surorilor si asistentelor medicale; desi sunt salariate si imbunate suplimentar, nu au reactii fata de mecanismul spitalicesc. Cumperi medicamente din buzunarul tau, le oferi spre folosire unui pacient internat si descoperi ca nu sunt administrate, desi sunt prescrise de medicul curant! Medicii fac eforturi sa te salveze, iar asistentele te ucid cu zile.
Durerea suportabila a celuilalt, atata timp cat nu este atins direct, s-a nascut in spatiul valah in ultimele sase, sapte decenii de putere populara si regim tranzitiv postautoritar in continua derulare si este similara realitatilor cotidiene ale secolului al XVIII-lea. Problemele secolului al XVIII-lea se hraneau dintr-o insecuritate generalizata alimentata din exterior si insotita adesea de epidemii de ciuma, holera, pelagra, tifos, foamete, jafuri, abuzuri de tot felul ale administratiei locale. Indiferenta resimtita general in timpurile recente, contemporane noua, pare a fi extensia unei implozii sociale mai vechi, petrecuta la scara nationala incepand cu anii 1950. Indiferenta fata de durerea celuilalt a plecat si din milenara zicala: "Sa moara si capra ta" nu o capra dintr-o suta, caci nu s-ar simti lipsa/ durerea, ci singura capra, aceea care te salveaza din saracia lucie!