Diplomatie romaneasca
Autor:
Dan Radu Stanescu
18.04.2008
Cum se face diplomatie la Portile Orientului, unde, nu-i asa, totul e luat in deradere - sa nu se supere pe mine cititorii sensibili, nu fac alteva decat sa citez faimoasa formula a lui Raymond Poincare, aleasa drept motto de Mateiu I. Caragiale la ai sai Crai de Curtea-Veche - o vedem cu ochii liberi. Cine vrei si cine nu vrei se pronunta, ofera solutii si strecoara sugestii. Imbatati de aerul tare al inaltimilor sau pur si simplu de ecoul frenetic al tribunelor, oameni politici ori afaceristi de succes, ba uneori chiar si manuitori ai condeiului se trezesc nascand axe imposibile, punand la punct mari puteri mondiale, calchiind din limbi pe care nu le stapanesc prea bine expresii cu rezonanta absurda in limba romana, demonstrandu-si de fapt inconsistenta. Culmea este ca Ministerul nostru de Externe - creuzetul in care ar trebui sa se fabrice solutiile viitorului, cu grija, cu profesionalism, cu atentie si, mai ales, cu simt al prespectivei - este mai preocupat sa acopere pasii strambi ai sefului institutiei decat sa consilieze grijuliu si competent miscarile noastre de azi si de maine pe aceasta arena mondiala extrem de agitata. Mai mult, mai sensibili la citatul din Poincare decat la politichie, externistii au nascut si o noua expresie in limba romana. Ei vorbesc despre desfasurari "in marja" cutarui eveniment. Expresie preluata din pacate si de multi ziaristi recent alfabetizati. Am cautat cu lupa prin dictionare, sperand sa ma insel. Ei bine, nu; marja inseamna rezerva de care se poate dispune intre anumite limite. "En marge de" este "pe marginea", adica pur si simplu in afara agendei oficiale. Dar, vorba ceea, que voulez-vous?