Dan Sultanescu: Exemplul brichetei
Autor:
Dan Sultanescu
26.03.2008
Comisiile din Romania vor lua o decizie importanta cu privire la partida dintre Steaua si Rapid. Ea nu va conta neaparat prin efectul asupra clasamentului (chiar daca acesta este mare), ci mai degraba prin modul in care decizia va fi aplicata. Iar aici vom vedea daca intelegem ceva despre lectia englezeasca. Fiindca, daca vom sti sa depasim trecutul total obscur din acest punct de vedere si vom dori sa aplicam in absolut toate cazurile regulile existente, este aproape sigur ca actuala criza de legitimitate va fi depasita. Ceea ce conteaza nu este gasirea de mijloace ingenioase de a ocoli regulile, ci de a le aplica de fiecare data. Cazul nu este unul izolat in societatea romaneasca. Dimpotriva. Tocmai de aceea am ales exemplificarea sa pentru a vorbi despre criza de legitimitate de la nivelul intregii societati. Se poate vorbi de criza de legitimitate atunci cand increderea indivizilor intr-o ordine sociala se uzeaza. Fie pentru ca cetatenii nu adera la valorile regimului care ii conduce sau nu accepta autoritatea celor care ii administreaza, fie pentru ca cei care detin puterea nu actioneaza in conformitate cu interesul popular. O astfel de criza este evidenta aproape la nivelul fiecarei autoritati din Romania. Incapacitatea diversilor detinatori ai puterii de a inspira si autoritate a devenit un fenomen cronic in Romania si acesta este poate principalul motiv al ineficientei serviciilor publice. Iar cei care exercita puterea, la orice nivel (politist, judecator, primar, ministru, presedinte), nu inspira si autoritate tocmai pentru ca regulile nu sunt aplicate incontestabil. Statuia care reprezinta justitia este o femeie legata la ochi si simbolizeaza absenta arbitrariului atunci cand se judeca o situatie. Scoase din contextul strict personalizat, situatii similare trebuie judecate intotdeauna la fel si, atunci cand se impune o masura, de fiecare data ea trebuie pusa in aplicare.
Revenind la exemplul din fotbal, autoritatea arbitrilor nu trebuie prezumata ca existand automat. Ea este rezultatul unui joc dual: pe de o parte, toti cei care participa la fenomen ii asigura arbitrului rolul de principal judecator, fara a-i contesta deciziile. De altfel, autoritatea presupune, asa cum spune literatura politica, abandonarea simtului critic in favoarea increderii in validitatea alegerilor facute de cei care exercita autoritatea. Pe de alta parte insa, arbitrul trebuie sa urmareasca intotdeauna sa puna in aplicare la fel regulile jocului. Sigur, aceasta inseamna ca, in loc de analize nesfarsite despre corectitudinea uneia sau alteia dintre deciziile arbitrului, ar fi mai utile analize despre joc in sine. Doar in acest fel fenomenul este dat inapoi spectatorilor sai si nu este confiscat de cei care au acces la speculatii si calcule de culise. In politica noastra, contestarea continua a autoritatii, facuta chiar de la cel mai inalt nivel, de catre presedintele si premierul Romaniei, care au aruncat mereu cu brichete unii in altii si au dat astfel un exemplu pentru toti detinatorii de putere din stat, nu poate sa duca decat la o criza de legitimitate. Iar aceasta criza nu este una care afecteaza doar o personalitate sau alta, ci afecteaza intreg "jocul". Spectatorii simt ca lupta nu mai este facuta in numele lor si pentru ei. La fel ca la fotbal, totul pare o rafuiala intre conducatori care nu mai asculta de nimeni si care nu sunt interesati de spiritul jocului. In sport, dezinteresul fata de reguli produce denaturarea acestuia. In politica, acelasi fenomen produce denaturarea unui regim politic. In cazul nostru nu este vorba de denaturarea regimului Basescu sau Tariceanu, ci de denaturarea democratiei in sine.
Dan Sultanescu este coordonator al proiectului www.infopolitic.ro