Va invitam la speoconcert!

- Pasiunea pentru speologie o am mostenire de la tatal meu care m-a dus de mic in excursii, la inceput in Muntii Bucegi. Acolo m-am intalnit cu natura, am descoperit-o in toata maretia si am ramas copilul ei. Pe la 9-10 ani am intrat prima data in pestera Ialomicioara. Acest moment m-a marcat decisiv si tin minte ca am ramas cu impresia unei lumi ciudate, misterioase, care te atrage, te cheama si apoi nu te mai lasa sa pleci. Am ramas cu sufletul alaturi de lumea pesterilor, desi drumul vietii mele urma sa fie cu totul altul.

- Dar speologia cu arta?

- Cand, in 1975, am fondat la Timisoara un club de speologie, lumea m-a privit cu oarece neincredere... Cum sa faci speologie in zona de campie? Si totusi, avem in judet cateva pesteri, din care una foarte mare, la Romanesti, lunga de 990 de metri. Pe atunci, pestera era putin frecventata. Poate si pentru faptul ca nu este iesita din comun, nici urma de stalactite si de stalagmite. Dar cavitatea ei este impresionanta si, cand am intrat prima data aici, mi-am amintit imediat de Ialomicioara copilariei mele. Ma plimbam ganditor prin sala imensa, simteam cum sufletul mi se linisteste, imi ascultam ecoul pasilor si, deodata, mi-a venit o idee. Ce-ar fi, mi-am zis, sa organizam aici concerte?

In 1984 trebuia sa gazduim la Timisoara un Speosport national (adica intalnirea anuala a speologilor profesionisti si amatori din toata tara) si as fi vrut sa ofer o surpriza oaspetilor. Ce puteam, insa, sa le arat intr-o zona de ses? Raspunsul a tasnit spontan, nutrit de reveriile mele anterioare: un speoconcert la Romanesti! De fapt, mariajul arta-speologie il incepusem cu cativa ani inainte. Pornind de la ideea ca arta s-a nascut in pesteri, am initiat un concurs anual cu tema arta in pesteri - arta despre pesteri, la care se premiau fotografii, diapozitive, picturi si sculpturi tematice.

Sa revin, insa, la primul speo-concert. Totul a fost o surpriza pentru participantii la speosport. Dupa dezbateri, au venit la Romanesti unde, intrand in pestera, au gasit in acea cavitate enorma, ca o uriasa biserica gotica iluminata feeric, o... orchestra simfonica. Era orchestra profesorilor de la Conservatorul si Liceul de Muzica din Timisoara care a inaugurat serialul de concerte speologice cu Mica serenada de Mozart, Concertul pentru violoncel de Haydn si Rapsodia intai de George Enescu. Nu stiu in acele momente cine a fost mai emotionat: spectatorii, instrumentistii sau... eu.

- Se implinesc de atunci 24 de ani...

- ...timp in care, neintrerupt, am adus mereu noutati, am invitat orchestre, coruri, solisti vocali, la o editie am avut un spectacol de teatru-muzica cu un colaj din povestile si povestirile lui Ion Creanga, realizat de colectivul Teatrului de papusi din Timisoara, iar alta data un concert sustinut de Orchestra Simfonica din Viena cu balet, coregrafia fiind asigurata de balerini ai Operei din Timisoara. Am ramas consecvent ideii de a promova in aceste spectacole doar muzica simfonica, pentru a sublinia maretia legaturii dintre om, natura si muzica lumii.

Din anul 2000, la concertele de la Romanesti am invitat pe langa orchestre din Romania si formatii din alte tari. Prima a fost Orchestra Regala din Copenhaga, care a venit la noi in urma unui fericit concurs de imprejurari. Eram presedintele Crucii Rosii pe judetul Timis si am colaborat fructuos intre 1990 si 1994 cu o delegatie daneza, care ne-a ajutat in asistenta medicala a populatiei. In momentul cand regina Danemarcei Margarethe a II-a a venit la Bucuresti, in luna mai 2000, am fost si eu invitat si am avut prilejul sa stau la masa cu Majestatea Sa. Discutand despre cultura, am intrebat-o daca nu ar putea sa ne ajute trimitand o orchestra sa cante in pestera noastra... A fost entuziasmata de idee, a promis si s-a tinut de cuvant; in octombrie 2000 am avut ca oaspeti orchestra Palatului Regal din Copenhaga.

Acesta a fost inceputul concertelor internationale in Pestera Romanesti. In 2001 am invitat orchestra televiziunii franceze, TV France Canal 2, apoi o orchestra de suflatori din Napoli, o orchestra din Serbia, Wiener Symphonie, solisti din Statele Unite si Anglia, pe cunoscutul dirijor Takeo Nakajima din Japonia si multi, multi altii.

- Cum au reactionat muzicienii straini la ideea speoconcertelor?

- Nu numai ca le-a placut, dar ideea "a facut pui". Dupa ce au fost la Romanesti, entuziasmati de reusita, italienii ne-au invitat la ei, pentru a-i ajuta sa organizeze concerte similare. Am vazut mai multe pesteri printre care, in sudul Italiei, pe valea Tusciano, o pestera extraordinara, de o valoare istorica si religioasa deosebita, cu picturi si cu o capela din secolul X, construita si pictata de calugari veniti din Grecia si Siria. Pestera este greu accesibila, inconjurata de prapastii, dar foarte vizitata si frumos amenajata. Acolo am identificat amplasamentele optime, fara ecou, pentru instrumentisti, pentru dirijor. Si din 2003, cu prilejul sarbatorii catolice de San Michele, cand are loc un grandios pelerinaj religios, organizatorii au inlocuit muzica transmisa pana atunci de pe CD cu o orchestra veritabila, dupa modelul Romanesti.

- De-a lungul anilor ati trait momente speciale legate de aceste concerte?

- Fara indoiala. Am chiar in pregatire o carte de evocari in care as vrea sa rememorez istoria concertelor de la Romanesti. Acum imi vine in minte o intamplare legata de prezenta lui Stefan Ruha la una dintre editii. Pe atunci drumul nu era amenajat, iar instrumentele se transportau cu o caruta. Bineinteles, artistii care doreau se puteau deplasa, la randul lor, tot cu caruta... Maestrul Ruha trecuse de 65 de ani, dar mi-a spus ca vrea sa vina pe jos, cu sotia, asa fumator cum era. Dupa ce a ajuns la pestera, s-a odihnit vreun sfert de ora si apoi a interpretat magnific Anotimpurile lui Vivaldi, in fata a 5.000 de spectatori. Si sa nu uitam ca noi punem doar doua randuri de scaune, restul invitatilor stand in picioare.

- Se mai organizeaza in Europa asemenea spectacole?

- Da, dar nu sunt anuale, ci doar prilejuite de anumite evenimente. De pilda, in Gibraltar este o pestera amenajata pentru concerte, unde incap 20-30 de oameni. De asemenea in muntii Harz din Germania, in Ungaria la Agtelek. Dar radacina concertelor in interiorul pesterilor este la Postojna, in Slovenia, unde inca de pe vremea imperiului austro-ungar se organizau asemenea evenimente.

- Cum se va desfasura concertul din acest an?

- Concertul din 2008 va avea loc duminica 19 octombrie la ora 12 si are in program Mozart, Enescu si Haydn in interpretarea Orchestrei Simfonice Banatul din Timisoara si a unei formatii de suflatori din Belgrad. Ii invitam cu drag pe toti cititorii Ziarului Financiar. Intrarea este gratuita, toate cheltuielile fiind acoperite din sponsorizari.

Accesul la pestera Romanesti: pe DN 68 Lugoj-Deva pana la bifurcatia de la Cosava spre Tomesti-Romanesti.