Shoah

Autor: Aurelia Mocanu 14.10.2008

....Sarah Meirovici Einik numara trei decenii de nomadism artistic, incepand cu Tel-Aviv, USA, Nigeria, Rusia, Macedonia, Serbia. Sa nu uitam Romania, de unde ii urca radacinile parentale si unde expune pentru a opta oara, incepand cu 1996.



Galeria Sub Carturesti comemoreaza tragedia Holocaustului prin lucrarile acestei artiste internationale, sub titlul Eu, Tu si Ei. Interesata de simbolurile si obiectele cultului mozaic, Sarah Einik a abordat pana acum teme identitare care s-au materializat plastic in uleiuri, monotipii, colaje, tehnici mixte si picto-obiecte. Sefiroturi, Menore, Heruvimi, Lei heraldici, Rulouri sacre sunt prezente ciclic in productia sa artistica, devenite acum fundal pentru Chip. Este propriul chip, de Femeie-Creator care-si asuma Timpul si, implicit, marea tragedie a poporului sau. In seria de printuri digitale expusa in subsolul Librariei Carturesti introspectia Sarhei Einik transmuta referintele personale spre comunitar, folosind decupaje si multiplicari de autoportret pentru a reprezenta anonimatul victimelor. Femeie cu destinul familiei implinit, cu identitatea spirituala aparata sub arme, cu misiuni de comunicare pe mai multe continente, singura in fata varstei, Sarah retraieste memoria exterminarii din Cel de al doilea Razboi Mondial. Fictiunea parabolica a ochilor din generatia bunicilor deportati, a grupurilor de sotii, a copiilor, a trupurilor moarte si stivuite, a usilor de crematoriu este compusa din fotomontaje digitale, pe dimensiuni mari.

Creatia din aceasta etapa a Sarhei Einik contine, neindoios, interogatia etica a ascunderii/ exhibarii, a estomparii/ asumarii memoriei colective traumatizate. Este vorba despre interiorizarea istoriei si despre urgenta in afirmarea sinelui, ca exponent al unei tragedii colective, adica de Autentic prin Asumare. In luna martie a acestui an, am vazut la Galeria Apollo seria propusa de Sarah Einik, incepand cu 2005, lucrata la Belgrad, sub decizia tehnica a unui coleg sarb, I, me and mine. A fost un bun exemplu de manevrare libera si autoreferentiala a imaginii, conform esteticii postmoderne a citatului. Artista a lucrat in paralel si seria Holocaustului, fara demersuri documentaristice, ci intens psihologic, ca o simulare de trauma personala coplesitoare.