REPORTAJUL LUNII / Cum dispar Bucurestii vechi

Autor: Anca Nastasi 24.02.2009
Un mare istoric roman spunea ca suntem un popor caruia ii place sa-si distruga istoria. Pare sa aiba dreptate. Centrul istoric al Bucurestilor e o ruina, iar ultimele monumente interbelice sunt doborate de unii dintre noii dezvoltatori imobiliari care, ajutati de autoritati iresponsabile si de o lege imperfecta, reusesc sa ne ucida identitatea culturala cu mai multa eficienta decit buldozerele lui Ceausescu.

 

Sub privirile indiferente sau neputincioase ale celor mai multi, Bucurestii se naruie. L-au condamnat la moarte grupuri obscure de oameni lacomi si fara scrupule, destul de bogati incat sa poata distruge totul in jur si suficient de puternici pentru a nu fi pedepsiti niciodata. In virtejul afacerilor imobiliare, batalia pentru fiecare metru patrat de teren e pe viata si pe moarte. Primele cad monumentele arhitectonice ale orasului, vanate, cumparate, daramate si inlocuite cu blocuri pe cat de monstruoase, pe atat de profitabile. Mai e putin si Bucurestii vor ramane fara trecut si cu un viitor urat, construit din cuburi de beton.
 

Focuri peste noapte

Pe strada Visarion nr. 8, langa Piata Romana, o casa de 100 de ani, intreaga, a ajuns intr-un singur an ruina. Vecinii spun ca demolatorii lucreaza noaptea, pe furis. Proprietarul construieste aici un bloc. N-a reusit sa demoleze cu acte-n regula. Coincidenta sau nu, la cateva zile dupa refuzul autoritatilor, casa a luat foc. Istoricul Andrei Pippidi, ex-presedinte al Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice, afirma ca „incendiul fusese pus la cale, si acoperisul spintecat a fost pe urma distrus prin interventii succesive, noaptea". Dan Lungu, directorul Insititutului National al Monumentelor Istorice, explica scenariul dupa care actioneaza faptasii: foc la acoperis in etapa intai, pericol de prabusire in etapa a doua, distrugerea saptamanala a unor elemente de cladire, am ajuns la faza de ruina.
In cazul multora dintre cladirile pe care a fost pusa celebra reclama a demolarilor „Pericol de prabusire", nu exista niciun un pericol initial de prabusire. Pur si simplu ele „au fost prabusite". In cazul altora, a actionat focul.
In noaptea de 13 mai 2008, cel mai vechi monument industrial din capitala, Moara lui Asan, a luat foc. Terenul valoreaza milioane de euro, moara, in schimb, parea sa incurce pe cineva. Ca si in cazul imobilului din Visarion, numele proprietarilor acestui teren se pierd intr-un labirint de tranzactii imobiliare. Din umbra insa, oamenii lucreaza.
Parjol si pe Lipscani si in cartierul ambasadelor. Autoritatile vin, se uita si pleaca cu un set de fotografii inutile si cu o noua adresa taiata de pe lista monumentelor Bucurestilor. „Eu aflu de la cate un primar binevoitor – se confeseaza cu amaraciune Dan Lungu. Imi da telefon: vezi ca vor s-o darame p-aia, vezi ca vor s-o darame p-ailalta, si am inceput sa facem forme."
 

Demolatori invizibili

Demolatorii invizibili se misca rapid si eficient. Cu istoricul Andrei Pippidi mergem la o casa construita de Ion Mincu, acum in ruina. „In curand o sa cada balconul in capul cuiva care suna la intrare. Nu e permis sa te porti asa cu o casa de Mincu."
Abia ma abtin sa nu-i spun ca e permis orice, cu aprobari. In Romania, te ajuta legea. Un exemplu mi-l oferise Dan Lungu: „O cladire de pe str. Clemenceau, la 50 de metri de Ateneu, fostul sediu al PRM-ului. A fost demolata in 2 zile, acum terenul viran e bun pentru zgarie-nori. (...) Am dat telefon la Directia pentru Cultura a Municipiului Bucuresti si am aflat ca avem «pareri opuse» privind dezvoltarea urbana a Bucurestilor! Asta inseamna si interese opuse".
Istoricul Andrei Pippidi continua: „Prea des constatam ca acesti oameni bat la usa unui centru asa zis al patrimoniului national cultural, condus de dl Stefan Damian, aflat de multi ani in aceasta functie si care a fost totdeauna indulgent cu asemenea solicitari".
Stefan Damian. Un personaj mai rezistent decat betonul. Cine l-a instalat in functie in anii 90 a uitat sa-l mai dea jos. Sau n-a avut interes. Sub semnatura lui Damian cad, una dupa alta, bijuterii arhitectonice din Bucuresti. Protejat de o lege facuta de mantuiala, Damian da avize favorabile cererilor de demolare a zonelor protejate, aflate in grija lui. Pretextul » orasul trebuie sa se dezvolte. Argumentele» penibile.
Directorul Directiei pentru Cultura, Culte si Patrimoniul Cultural a Muncipiului Bucuresti, Stefan Damian, raspunde intrebarii noastre: „Opinia mea este ca, in situatia monumentelor istorice, trebuie sa urmarim in primul rand copacii si nu padurea. Ce se darama, e Bucurestiul intr-o situatie de demolare totala?".
„Cel putin centrul vechi e o ruina!"
„E o ruina, ruina este si Cetatea Neamtului, da?!"
„Dar centrul Bucurestilor nu-i de la 1800..."
„De la 1800 nu inseamna neaparat valoare... da?"
 

Cum nu se obtine o clasare

La mana lui Damian a ajuns si Serban Tovaru, un proprietar care se zbate din primavara anului 2008 sa obtina clasarea casei sale la rang de monument istoric – dar crede ca e dus cu vorba. A facut cererea din disperare, cand s-a trezit la usa cu reprezentantii unui holding imobiliar international. „M-a speriat faptul ca in vecinatate exista riscul sa se demoleze alte case monument istoric: casa Golescu si casa lui Dinu Bratianu. Le-a cumparat acelasi holding international, in ideea sa le demoleze, sa faca un hotel cu 15 etaje, mi-au propus si mie sa vand fundul gradinii, sa-si mareasca proprietatea." Lui Serban Tovaru i s-au oferit 5 milioane de euro, pe care i-a refuzat, aparandu-si eroic casa de pe vremea lui Carol I.
Stie insa ca are de ce sa se teama. Buldozerele au trecut deja peste case pe care nici macar statutul de monument istoric nu le-a putut salva.
 

Protejate si nu prea

Pe strada Monetariei, la nr. 6, se afla o vila, nu mai exista, dar – culmea! – este inca pe lista monumentelor istorice protejate. Evident – a fost demolata de curand, iar in locul ei se ridica un bloc de 4 etaje. Totul, cu acte in regula!
Ca sa-si faca loc in Bucuresti, fantomele care bantuie lumea afacerilor imobiliare au inventat mecanisme noi, aparate si ele de o lege facuta parca impotriva monumentelor.Una dintre metodele lor este declasarea. Case salvate initial prin statutul de monument istoric, sunt declasate, cu semnaturi de la istorici tocmiti de investitori imobiliari si cu avize de la... Stefan Damian, pe motiv ca imobilul nu merita sa ramana in picioare. Ca o bataie de joc, comisia consultativa care se ocupa cu declasarea e tot cea care a clasat monumentul in cauza, iar membrii ei nu vad nici o contradictie in asta.
Istoricul Andrei Pippidi, fost presedinte al comisiei, citeste lista ultimelor declasari si nu-i vine sa creada; „Poftim ! Declasarea casei Mihail Sadoveanu din strada Barbu Delavrancea! Cea in care traia in 40, moment in care el a fost in primejdie de moarte, deci, pentru ca legionarii umblau sa-l omoare si-i ardeau cartile!Asta este sfarsitul unei lupte – pentru ca atunci cand eram eu presedintele comisiei au mai venit odata proprietarii cu cererea de declasare si m-am opus. Bineinteles ca aici sunt interese. Interesele merg pana intr-acolo incat ministrului culturii i-a fost pus sub nas un ordin care prevede «declasari de urgenta», pe care l-a semnat fara sa-si dea seama de consecinte."
Actul obliga comisia nationala sa declaseze si... sa aprobe demolarea tuturor monumentelor istorice "a caror substanta a fost alterata grav sau in cazuri de colaps". Cativa arhitecti si istorici au sarit ca arsi. Ordinul ar fi insemnat ca nu doar Moara lui Assan, din secolul XIX, sa fie demolata, ci si… Cetatea Histria – de exemplu, care e intr-o stare si mai degradata si... se afla pe un teren ideal pentru o statiune de vacanta. Noroc ca Acropolele sau Colosseumul nu sunt in Romania!
In urma protestelor, ministrul a reformulat actul: declasarile de urgenta se fac doar in cazul in care „se constata disparitia monumentului." Pe scurt, apa la moara asa-zisilor investitori imobiliari, care abia asteptau sa poata distruge casele vechi, ca sa poata folosi terenul de sub ele.
Prof. Arh. Dr. Hanna Derer, presedintele sectiunii evidente a Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice spune cum se intampla: „Ori o dai jos, o razi de pe fata pamantului, caz in care oricum legea permite identificarea vinovatului, in cazul in care e un vinovat, ori nu ai sanse mari sa obtii declasarea."
 

Avalansa de buline rosii

Pe Soseaua Kiseleff, la doi pasi de ambasada Statelor Unite, unde se dau receptii in aer liber, o resedinta monument zace in ruina – din anii 90. Toate agentiile imobiliare vaneaza terenul. Proprietarul nu vinde – stie ca o casa care nu poate fi demolata nu face nici doi bani. Asteapta, probabil, sa "dispara" – ca sa poata fi "declasata" si... inlocuita cu un bloc modern. Primarul Sorin Oprescu cunoaste situatia: „Nu se ingrijeste nimeni de acest monument, a inceput sa cada acoperisul, au inceput sa-mi scrie ambasadorii din jur, dom’le, e periculos, vine vantul si arunca acoperisul la noi in curte..."
Exista insa si metode mai rafinate, mai rapide pentru demolare: bulina rosie. Inventata de autoritati pentru identificarea imobilelor subrede, bulina a devenit arma preferata a rechinilor imobiliari. Numarul cladirilor "periculoase" a crescut subit la 400.
Metoda e aceeasi: despre o cladire aflata in clasa intai de risc seismic se spune ca e in pericol de prabusire. Dar de la clasa intai de risc seismic pana la prabusire e mare diferenta, iar diferenta nu este in nici un fel legiferata sau explicata undeva.
 

Solutia primarului

Primarul Sorin Oprescu are o solutie, care suna bine, dar care practic e imposibila: sa salveze centrul istoric, rascumparandu-l de la noii proprietari din banii primariei.
Pana atunci, proprietarii care isi distrug casele ar trebui amendati. Directorul Institutului National al Monumentelor Istorice spune ca nu exista o legislatie in domeniul acesta. Ba exista. Distrugerea unui imobil de patrimoniu e infractiune, dar nimeni n-a fost vreodata prins, judecat si pedepsit. E un traseu atat de intortocheat, presarat cu atatea personaje obscure, protejate de lege si de numele unor companii internationale, incat e greu sa stii de unde a plecat greseala si cine e primul vinovat: investitorul vrea sa darame, istoricul face studii de mantuiala, comisia da unda verde demolarii, directorul da avizul, ministrul culturii semneaza, arhitectii accepta proiecte urate doar pentru bani, consilierii locali aprobanoile planuri urbanistice. Si peste toate, o lege proasta, votata de niste politicieni care azi sunt, maine – nu.
 

„Demolari cu mijloacele specifice democratiei"

In anii 80, Ceausescu promitea ca, in 2000, doar 5 la suta dintre romani vor mai trai in case vechi. A ras de pe fata pamantului o treime din centrul istoric al Bucurestiului.Astazi, acelasi peisaj, doar ca nu mai demoleaza „voluntarii" scosi cu forta la munca patriotica, ci proprietarii insisi – pe bani foarte multi! Incet, dar sigur, centrul istoric dispare. Dan Lungu o recunoaste: „In timpul lui Ceausescu s-a demolat cu mijloacele specifice dictaturii si pentru nevoile specifice dictaturii, acuma se demoleaza cu mijloacele specifice democratiei si pentru motivele specifice democratiei".
Istoricul Andrei Pippidi trage un iluzoriu semnal de alarma: „Acum pericolul e mai grav, pentru ca vine din mai multe locuri deodata, in toate colturile centrului apar blocuri-turn sau sunt alte inovatii care sterg de pe fata pamantului case sau chiar strazi vechi". „Pierdem repere – il completeaza Hanna Derer – si le pierdem fara sa ne dam seama. Incercati sa va imaginati ce s-ar intampla daca v-ati trezi intr-o buna dimineata si, peste noapte, cladirile de pe strada dumneavoastra ar fi toate inlocuite! V-ati pierde complet orientarea, va garantez! Suntem pe cale sa ajungem dezorientati din punct de vedere al identitatii culturale!"
Un avertisment care, cu siguranta, provoaca un zimbet ironic pe buzele investitorului imobiliar, foarte interesat de contul lui bancar si deloc de identitatea lui culturala. Mai grav e ca oameni alesi sa ne apere, pe noi si mediul in care traim, nu-si respecta promisiunile si ca deciziile lor produc pierderi irecuperabile. „Suntem nepunticiosi, asta-i concluzia!" exclama Dan Lungu.
 

Un reportaj difuzat la Protv in emisiunea Romania te iubesc! din 12 octombrie 2008. Reporteri: Anca Nastasi, Rares Nastase; operatori: Camil Vajeu, Ionut Dorobantu, Gabriel Botoghina, Mihai Dina, Florin Iosif, Elena Cosma.