MISTERELE CUVINTELOR / Consola, de la sprijin pentru sezut, la cotiere rabatabile
Autor:
Alexandru Ciolan
07.05.2009
Inceputurile consolei trebuie cautate in franceza veche. „Consolateur", forma originara, din care, prin abreviere, provine „console", desemna iesindul, de obicei mascat sub forma unei sculpturi, de sub scaunul rabatabil al unui stal (echivalentul catolic al stranei).
Obligati la pozitie bipeda in marea parte a serviciului divin, canonicii si monahii isi gaseau usurarea (consolarea) pentru durerile de picioare sprijinindu-se de aceasta mica platforma, fara a-si trada pozitia (semi)asezat. De la sensul abstract (de usurare, de sprijin) s-a trecut la cel concret, de element de sustinere.
In constructii si arhitectura, consola numea initial suportul, in forma de voluta sau de S, al unei cornise etc. Ulterior, a desemnat semigrinda (cu un capat incastrat in perete si cu celalalt in aer) care sustine, de pilda, balcoanele. Si, de aici, a evoluat spre orice element de constructie iesit din zid – opusul firidei.
In domeniul mobilierului, consola a fost la inceput voluta care sprijinea bratul unui jilt sau blatul unei mese, apoi a fost aplicata politelor (blidarelor). Console sunt si mesele gandite pentru a sta lipite de perete (eventual, dotate cu oglinda) si pe care se asaza obiecte dintre cele mai diverse, de la vaze, pana la scule.
Prin analogie de forma, ansamblul de claviaturi si pedale ale unei orgi a fost numit tot consola.
Si tot prin analogie de forma, in era electronicii consola este panoul de comanda si control al diferitelor aparate, de la banalele tabele de scor, la complicatele instalatii de inregistrare si mixare a sunetului si/sau imaginii.
In zorii epocii informatice, consola reunea sub un nume comun (si intr-un ansamblu unitar) tastatura si monitorul, adica perifericele prin intermediul carora omul „vorbeste" cu masina de calcul. Dupa ce s-au despartit fizic, monitorul si tastatura si-au dezvoltat modele proprii, fiind simtite ca elemente distincte, atat de diferite incat nimeni nu ar mai numi in ziua de astazi „consola" un laptop care reuneste sub aceeasi carcasa toate componentele unui computer, inclusiv dispayul si tastatura.
Spre deosebire de computerul personal, care poate face mai multe, „consola de jocuri" este gandita, construita si vanduta exclusiv pentru a permite rularea jocurilor video pe un monitor sau televizor la care se conecteaza. Nintendo si PlayStation sunt marcile cele mai jinduite de copiii (mici, mari si batrani) din zilele noastre.
Evolutia cea mai recenta a consolei o inregistram insa in domeniul automobilelor. Tehnologia tot mai complicata integrata in autovehiculele contemporane a obligat producatorii sa desparta bordul in doua: cadranele care ofera informatii despre viteza, presiune, nivelul combustibilului si al apei etc. etc. au ramas adunate in jurul volanului, spre a sta sub ochii soferului, iar partea audio-video, de telefonie, de orientare prin satelit si climatizare, a fost amplasata spre centru, spre a fi accesibila ambilor ocupanti ai banchetelor din fata. In multe cazuri, datorita abundentei butoanelor si potentiometrelor, consola se prelungeste pana sub cotierele centrale, cu care face corp comun. Nu e de mirare deci ca prin consola unii fabricanti de automobile au ajuns sa desemneze spatiile de depozitare din cotierele, fixe sau rabatabile, dintre scaunele din fata sau din spate ale automobilului, spatii in care isi gasesc locul pahare, sticle, playere MP3, CD-uri, pixuri, harti, acte etc. etc.
Intre consola stalului medieval, menita a masca pozitia sprijinita a calugarului, si consola contemporana dintre scaunele automobilului, unde isi gasesc refugiu gadgeturi care de care mai inutile, elementul comun nu se lasa greu descoperit: disimularea.
Exemplificari si datari pentru sensurile noi ale consolei in limba romana veti gasi in editia a treia a DCR (Dictionarul de Cuvinte Recente), aflat in pregatire la Editura Logos.