CONTRIBUTII / Acum 90 de ani (XXXIV). Bulgarii fura documente de la Academia Romana

Autor: Ion Bulei 10.06.2009

 

 

In doua randuri, germanii intervin pentru salvarea unor valori culturale si simbolice ale Bucurestiului. In noaptea de 22 spre 23 ianuarie 1917, mai multi ofiteri bulgari se introduc cu forta in Academia Romana si incep sa ia documente din fondul acesteia, pe motiv ca ele au fost furate de romani in campania acestora din 1913 in Bulgaria. Ioan Bianu, secretarul general al Academiei, care se opune tentativei, e arestat. „Am scris imediat feldmaresalului, noteaza Lupu Kostaki in memoriile sale, care la moment a trimis un aghiotant al sau pentru a opri luarea de dosare si a inventariat pe acele luate si le-a pus sub priveghierea unui ofiter german. Ca sa nu sa zica ca a fost partinitor noua, contra aliatilor lui, feldmaresalul a cerut in Germania un specialist de limbile slave, ca sa examineze tot ce ar fi in realitate bulgaresc. In acelasi timp mi-a trimis si mie pe aghiotantul sau, maior Krammer, sa ma asigure ca a luat toate masurile sa nu dispara vreun document".

Si mai departe Lupu Kostaki reda scrisoarea primita de la Ioan Bianu: „Academia Romana, Bucuresti, 27 ian. 1917. Prea stimate domnule Kostaki. Intervenirea d-tale pentru apararea Academiei fata de lacomia fara cumpat si scrupule a bulgarilor a avut cel mai deplin efect. Astazi sau maine, manuscrisele luate in noaptea de 22-23 ianuarie vor fi aduse iar la locul lor. Asa ne-a asigurat ofiterul insarcinat de maresal cu cercetarea afacerii". In audienta la Mackensen, Lupu Kostaki ii multumeste acestuia pentru interventia sa si ii cere sa se implice si in alte cazuri, numeroase, de abuzuri comise impotriva populatiei de catre trupele bulgare de ocupatie.
Feldmaresalul stia ca dintre ocupanti bulgarii erau cei mai porniti pe capturi de razboi, „deoarece pretind ca dupa legile lor pot lua orice de la inamic ca prada de razboi, astfel ca le apartine de drept". La ocuparea Bucurestiului de catre Centrali, comandamentul bulgar cere autoritatilor militare sa li se dea Capsa, palatul Ministerului de Externe, toata instalatia laboratoarelor, biblioteca Facultatii de Medicina si toate... pianele din casele particularilor. Bulgarii aveau in vedere trecerea tuturor acestora peste Dunare. Germanii nu le-au dat decat Capsa. Feldmaresalul ii promite lui Lupu Kostaki ca va lua trupele bulgare din Valahia si le va aseza dincolo de Dunare, in judetul Tulcea, „unde dupa cum stie el ar fi mai multa populatie bulgareasca".
Moastele Sf. Dumitru
Al doilea moment cand germanii intervin pentru salvarea unui bun cultural, de data aceasta cu valoare de simbol, este in primavara timpurie a lui 1918. „Intr-o zi, scrie Lupu Kostaki, fui trezit pe la 4.30 dimineata pentru a mi se anunta ca au venit 4 prelati de la Mitropolie sa ma instiinteze ca au fost furate moastele Sf. Dumitru de catre soldati bulgari, care le-au pus intr-un camion-automobil si au disparut". La Mitropolie exista o paza, asigurata de doi sergenti. La unul dintre ei a venit un soldat bulgar ca sa-i arate, chipurile, drumul la cel mai apropiat spital ca sa duca un ranit. Sergentul s-a dus (era de paza si nu avea voie s-o faca) si mai multi soldati bulgari au tabarat asupra lui, l-au legat si apoi au sfaramat usa bisericii si au luat sicriul cu moastele sfantului. Au pus sicriul in camionul pe care il imprumutasera de la germani (dar pentru a face un transport de haine in Bulgaria). Intre timp sergentul batut se trezeste si da alarma. Asa ajunge vestea la Lupu Kostaki, care ii instiinteaza pe Mackensen si pe guvernatorul militar general.
De indata este trimis un grup de ulani in urmarirea hotilor. „Norocul prinderii, scrie Lupu Kostaki, a fost ca la Valea Calugareasca (probabil Calugareni) cazuse zapada mare si bulgarii, temandu-se ca nu vor putea avansa, au luat o caruta cu cai in care au pus sicriul si se grabeau a ajunge la Giurgiu. Ei au fost insa surprinsi de sublocotenentul de ulani cu 18 soldati cari au oprit caruta si au descoperit furtul".
Moastele sunt readuse la Bucuresti, unde sunt intampinate de un public numeros, se fac slujbe mari si multe pelerinaje la Mitropolie. Lipseau lumanarile, dar oamenii le aduc de acasa. Dragostea bucurestenilor pentru sfantul lor protector a fost, si cu acest prilej, demonstrata cu prisosinta. Dupa acest incident, germanii aseaza posturi militare la fiecare biserica importanta si la toate institutiile culturale.
Schimbarea calendarului
Autoritatile de ocupatie schimba si calendarul folosit in teritoriul de sub administrarea lor temporara. Adica introduc noul calerandar, „stilul nou", pe care, la opozitia bisericii mai ales, Romania nu-l introdusese pana atunci. Faptul atrage dupa sine si schimbarea datelor sarbatorilor religioase. In decmbrie 1916, cand germanii introduc prin ordonanta noul stil, girantul de la Interne, Lupu Kostaki, intervine pe langa administratia de ocupatie (inca nu era constituit guvernamantul de ocupatie) si obtine ca sarbatorile de iarna sa fie facute tot dupa stilul vechi. Pentru sarbatorirea Pastelui, au loc discutii cu colonelul Hentsch, seful statului major al Guvernamantului. De partea romana ele sunt purtate tot de Lupu Kostaki. Argumentul lui principal era ca autoritatile de ocupatie nu trebuiau sa se amestece in chestiunile de religie, ceea ce ar avea ca efect nelinistirea populatiei.
Kostaki isi arata surprinderea ca bulgarii, si ei ortodocsi, sau romanii din Transilvania sau Banat nu au prevenit asupra unor probleme religioase atat de sensibile. Pentru ca, ii spune el ofiterului german, schimbarea datelor sarbatorilor religioase nu se putea face „decat printr-o hotarare a unui Sinod ecumenic, cu patriarhii, ceea ce noi nu avem". Hentsch ii stabileste lui Kostaki o intalnire cu feldmaresalul Mackensen, care semnase ordonanta de schimbare a stilurilor. Mackesen, atent la ceea ce girantul roman ii spune, nu revine la hotararea sa de schimbare a calendarului, dar e de acord s-o lase sa cada in desuetudine. Mitropolitul Conon era aproape sechestrat in locuinta sa pana sanctiona unirea sarbatorilor religioase ortodoxe cu cele catolice. Kostaki se duce sa-i duca vestea cea buna. „Am gasit pe inaltul prelat abatut, cu lacrimi in ochi... Am cautat a linisti pe batran, asigurandu-l ca nimeni nu are dreptul sa-i impuna ceva, ca el urmeaza sa faca cum crede ca este mai bine si in interesul Bisericii".
Cu Hentsch, ofiter cult si inteligent, Lupu Kostaki are multe convorbiri. Intr-una din ele ofitrul german ii spune: „Noi trebuie sa va ridicam, sa facem cu d-voastra ceea ce a facut Bismarck cu Austria in 1866; sa va ajutam sa deveniti un neam puternic, de ordine si de progres; va ramane d-voastra sa gasiti momentul oportun pentru a va uni cu romanii razleti. Asta o spun ca german: noi avem nevoie aici de un stat puternic, aliat prin legaturi cinstite, care sa garanteze, pe de o parte, existenta popoarelor din centrul Europei, iar pe de alta hrana si produsele bogatului d-voastra sol, in schimbul desfacerii industriei noastre in Orient". O Romanie hinterland al Germaniei. O va dori si Hitler intr-un alt razboi. N-a fost sa fie!
Tara e saracita
Pana una alta, in timpul ocupatiei, germanii saracesc cu totul tara. Germania si Austro-Ungaria transporta pe teritoriul lor 2,3 milionae de tone de alimente si nutret, 100.000 de vagoane de cereale, pastai, marmelada, peste, articole de lux, sapun. Campurile de petrol, vitale pentru Puterile Centrale, furnizeaza 1.478.765 tone de titei (889.944 Germaniei). Productia acestui tot mai pretios zacamant atinge in 1918 circa 73% din productia zilnica din 1914, respectiv 78% din productia zilnica in 1915. Practic economia romaneasca e pradata, ceea ce il face pe Mackensen sa spuna: „N-as vrea sa fiu ministru de Finante al Romaniei in deceniile urmatoare, dar nici contribuabil roman".