MISTERELE CUVINTELOR / Denim – din Franta, prin America, in lumea larga

Autor: Alexandru Ciolan 18.06.2009

Denim este numele materialului din care se fabrica blugii. Imprumutat de engleza americana tuturor limbilor Pamantului odata cu obiectul de imbracaminte devenit, incepand cu a doua parte a veacului trecut (alaturi de Coca Cola si MacDonalds), simbolul civilizatiei de tip american, denimul nu este totusi o inventie americana! (Denimul nu se producea in America pana spre sfarsitul secolului al optsprezecelea.)

Prima atestare a lui „denim" dateaza in engleza din 1695. Substantivul a fost creat prin prescurtarea sintagmei franceze „serge de Nimes", in care Nimes era numele orasului din sudul Frantei unde se fabrica si de unde venea tesatura solida din in si bumbac numita serj, folosita in special la fabricarea velelor de corabii si ca foaie de cort.
Ce face acest material atat de special, deosebindu-l de alte produse textile? O mica incursiune in universul tesaturilor ne va lamuri. Exista trei modalitati principale de a tese: in primul si cel mai simplu, firul de batatura si cel de urzeala se impletesc in unghi drept, unu pe fata, unu pe dos, unu pe fata, unu pe dos, rezultatul fiind o panza sau stofa cu fete identice. Al doilea tip fundamental de a tese consta in trecerea firului de batatura pe sub unul de urzeala si pe deasupra urmatoarelor doua (sau mai multe), apoi iarasi unul pe dedesubt si doua pe deasupra... La randul urmator batatura deviaza cu un fir de urzeala spre dreapta, iar rezultatul, pe langa soliditatea sporita a materialului, este, daca privim spatele materialului, o urzeala „in diagonala". Al treilea tip fundamental de a tese (pe care ne vom margini doar la a-l aminti, fara a intra in detalii) are drept rezultat satinul, cu o fata lucioasa si una aspra.
 
Dupa cum spuneam, la inceput denimul era o combinatie de in si bumbac (denimul din bumbac suta la suta a aparut mai tarziu, prin 1850) – urzeala din fire de in, iar batatura din bumbac. Firele de in erau albe, iar cele de bumbac colorate cu indigo, culoarea de un albastru aproape negru extrasa din frunzele unor plante tropicale. Cand s-au inventat culorile sintetice, un producator italian din Genova a recurs la ele pentru a albastri denimul. Din numele francez al Genovei, Gênes, vine jean, initial numele materialului, extins apoi si asupra pantalonilor.
 
Parintele pantalonilor intrati in istorie sub numele de blue jeans este Levi Strauss, un evreu nascut in Bavaria in 1829, emigrat in Statele Unite si intemeietor, in 1853, in San Francisco, al celebrei firme care ii poarta numele. California era pe atunci patria cautatorilor de aur, prospectori si mineri care se plangeau ca pantalonii le cedau prea repede la incheieturi si la buzunare. Un croitor, pe nume Jacob Davis, a avut ideea de a folosi pentru fabricarea pantalonilor mineresti denim intarit cu capse de cupru. Ar fi vrut sa-si breveteze inventia, dar nu avea bani. A apelat, de aceea, la Levi Strauss, care l-a luat asociat. In 1873 a inceput fabricarea celebrilor, de atunci, jeansi Levi´s.
Blue jeans, blugii, a ramas numele pantalonilor de serj albastru, iar denim, numele materialului (care poate fi si albastru, si maroniu, si negru, si alb), s-a extins asupra obiectelor de imbracaminte si accesoriilor de serj in general: blugii sunt denimi albastri, exista bluze si fuste de denim de diferite culori, sepci de denim, se produc genti si pantofi de denim.
In romana, denim a inceput sa circule masiv dupa 1990, pentru simplul motiv ca in epoca de explozie a jeansilor, in anii ´50 si ´60, ceea ce simbolizau blugii era inacceptabil pentru regimul comunist: non-conformism, spirit de aventura si, mai ales, civilizatie de tip american. Salopetele noastre erau mai bune decat cele americane – numai ca nu le purta nimeni dincolo de poarta fabricii…
Serj produs in Franta, la Nimes, exportat in America, adoptat si adaptat acolo apoi re-exportat, dupa 1950, in toata lumea – aceasta ar fi, pe scurt, istoria denimului.
 
Exemplificari si datari pentru sensurile si cuvintele noi din acest articol veti gasi in editia a treia a DCR (Dictionarul de Cuvinte Recente), aflat in pregatire la Editura Logos.