MISTERELE CUVINTELOR / Somelierul – de la catargiu la paharnic

Autor: Alexandru Ciolan 02.07.2009

Somelierul, autoritatea suprema in materie de vinuri, inventie a unei civilizatii care pretuieste mai mult calitatea decat cantitatea, este (atata cat este…) una dintre numeroasele descoperiri postdecembriste (cuvantul inca nu este consemnat de dictionarele curente ale limbii romane). Primii imbogatiti de dupa 1989 au scandalizat, se spune, restaurantele pariziene de lux turnand pepsi in vin… (Daca ar fi avut deprinderea cititului, ar fi stiut de la maestrul Pastorel, inainte de 1989, ba chiar inainte de 1945, ca „spritul" e inventia prin care mitocanul burduhanos a degradat licoarea bahica la statutul de posirca…)

In franceza, „somme" este samarul, sarcina purtata de animalele de povara („betes de somme"). In vremurile cand suveranii Frantei petreceau mai multa vreme pe drum, pe la castelele supusilor, decat in propriile palate (pe atunci nu existau nici tele-, nici videoconferinta pentru a impune autoritatea), un ofiter se ocupa anume de bagajele regale sau senioriale, carate in carca de „sommiers", caluti si catari. Sub Vechiul Regim, nobilul „sommelier" era deja insarcinat cu desfacutul respectivelor bagaje, cu pusul mesei si cu turnatul vinului in pahare, nu inainte de a dovedi, sorbind o gura, turnata intr-o „tasse de vin" (o ceasca de metal atarnata la gat) ca vinul nu era otravit. Catargiul devenise paharnic!
Somelierul contemporan (odata cu profesia propriu-zisa, franceza a imprumutat limbilor occidentale si numele ei) este un specialist in vinuri angajat de marile restaurante. Nu il intereseaza producerea (nu este oenolog), ci desfacerea vinului – ii sugereaza clientului combinatia ideala dintre platourile aduse de chelner de la bucatarie si sticlele scoase din intunericul cramei. Vasul de argint atarnat de gatul lui este semnul umilintei cu care somelierul sta la dispozitia luminatei fete de consumator cu bani, garantand calitatea bauturii pe care el a ales-o, a adus-o de la producator si a vegheat-o in crama restaurantului, in asteptarea meseanului cu gusturi alese, care va sti sa-i aprecieze calitatile…
In ultima vreme, somelierul nu recomanda numai vinul sau celelalte bauturi spirtoase, ci si apa (!) cea mai nimerita ori tutunul cel mai potrivit pentru a incununa o masa princiara.
Franta, regatul gastronomiei, are doua titluri de somelier, ambele recunoscute de catre stat: Mentiunea Complementara in Somelerie (dupa absolvirea unei scoli de un an) si Brevetul Profesional de Somelier (obtinut dupa doi ani de cursuri). In Italia, pentru a deveni somelier, trebuie sa faci trei ani de scoala – o veritabila facultate de tip Bologna! Exista o organizatie internationala care recunoaste calitatile si pregatirea de somelier, exista concursuri profesionale anuale care stabilesc ierarhii.
„Un somelier de la un hotel de lux castiga 4.000 de euro pe luna, plus «tips»-urile, bacsisul ce uneori poate depasi valoarea sticlei", ne anunta ziarul Adevarul din 5 iulie 2003. „Zau ca-mi vine sa-mi las balta/ toate interesele", vorba Toparceanului, autorul unui blestem pentru carciumarii care toarna apa-n vin…
 
Exemplificari si datari pentru sensurile si cuvintele noi din acest articol veti gasi in editia a treia a DCR (Dictionarul de Cuvinte Recente), aflat in pregatire la Editura Logos.

 
ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucuresti). Filolog (absolvent de spaniola-romana al Universitatii Bucuresti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducator la revista "Lumea" (1978-83), redactor la Editura Politica si ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor si administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducator si publicist. Zona de interes principala: lexicologia, lexicografia. Preferinte muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilica, Maria Lataretu, Faramita Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gatitul si conservele de casa. Dorinte: sa aiba nepoti.