MISTERELE CUVINTELOR / Reggae
Autor:
Alexandru Ciolan
22.09.2009
Descoperita de Columb in 1494, colonie spaniola pana in 1665,
cand a devenit posesiune engleza, autonoma din 1953 si independenta
din 1962, Jamaica a dat lumii, pe langa zaharul si romul celebru
care ii poarta numele, stilul muzical ska si, derivat din acesta,
reggae.
In anii 50 ai secolului trecut, insula antileza
populata majoritar de negri, urmasi ai sclavilor de pe plantatiile
de trestie de zahar, era inundata de muzica nord-americana. La
radio si, mai ales, la reuniunile dansante ale saracilor care nu
isi puteau permite sa plateasca o orchestra ("sound systems", cu
disc-jockey care selectau melodiile), se ascultau discurile de
vinil produse in Statele Unite: rock'n'roll, rhythm'n'blues,
boogie-woogie, soul, jazz. Primele discuri autohtone au fost
produse special pentru aceste serate dansante. Interpretate de
localnici (o fata a discului continea originalul, iar cealalta
interpretarea jamaicana), cu temperamentul lor caraibean, melodiile
negrilor din nord s-au transformat, incet-incet, in ska, muzica
sincopata in patru timpi, cu accentul pe a doua si a patra bataie
si cu ritmul marcat de chitara bas.
In 1960, ska era un gen clar
delimitat. Independenta statala fusese precedata de independenta
muzicala a insulei, care exporta cu succes noul produs si pe
filiera britanica, si pe filiera americana. (In legatura cu
etimologia cuvantului exista controverse, dar una dintre variante
sustine originea onomatopeica, imitatoare a asprimii cu care sunt
ciupite coardele chitarei.)
Se spune ca datorita verii sufocante din 1964,
cand dansatorii nu puteau tine pasul cu ritmul indracit, ska s-a
mai domolit, devenind rocksteady, din care va deriva, spre
sfarsitul decadei, stilul reggae. Era perioada de crescanda
popularitate a miscarii Rastafari (a se vedea articolul de
saptamana trecuta), iar textele exprimau asumarea negritudinii si
protestul social sau prezentau crampeie din universul rasta. Figura
emblematica si pentru muzica reggae, si pentru rastafarianism este
Bob Marley (1945-1981), care le-a facut celebre pe amandoua si a
indus, fara voie, ideea ca reggae ar fi muzica rastafarianismului.
Eroare, spun indignati sacerdotii rastafarieni, muzica ceremoniala
rasta este una de sorginte etopiana, ca si miscarea insasi, si nu
jamaicanul reggae.
Originea termenului "reggae" este obscura. Unii
spun ca ar veni din engleza jamaicana (streggae - rufos, sarantoc,
dar si prostituata). Altii, ca ar veni din sintagma "regular guy"
(omul de rand, omul obisnuit, pentru care este cantata si care se
recunoaste in aceasta muzica). Altii il deriva din "a ragged
rhythm", datorita ritmului "sfasiat". Bob Marley avea o explicatie
etimologica personala: invoca spaniolul "la musica del rey", muzica
regelui (rastafarienii numesc muzica reggae "Jah Music", muzica
regelui). Un lucru e sigur: reggae a devenit un cuvant
international cunoscut, iar muzica pe care o desemneaza este vie si
datorita mesajelor pe care le transmite.
In piesa intitulata "Concrete Jungle"
(Jungla de beton), Bob Marley constata robia: "No chains around my
feet,/ But I'm not free, oh-ooh!" (N-am lanturi la picioare si
totusi nu sunt liber). Pentru ca in alta piesa sa indemne: "Get
up, stand up: stand
up for your rights!/ Get up, stand
up: don't give up the fight!" (Ridica-te si stai
drept! Stai drept pentru drepturile tale! Nu te da batut). Iar in
"Small Axe" (Toporisca) anunta, amenintator, Sistemul: "So if you
are the big tree/ We are the
small axe/ Ready to cut you down (well sharp)/
To cut you down" (Daca tu esti copacul cel mare, noi suntem
toporisca si suntem gata sa te doboram).
Radacini africane, filtru nord-american,
sinteza jamaicana. Aceasta este muzica reggae. Chiar daca un
interpret nigerian afirma raspicat: "Eu nu cant reggae jamaican.
Reggae e african".
Exemplificari si datari pentru sensurile si
cuvintele noi din acest articol veti gasi in editia a treia a DCR
(Dictionarul de Cuvinte Recente), aflat in pregatire la Editura
Logos.
ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucuresti). Filolog (absolvent
de spaniola-romana al Universitatii Bucuresti). Profesor navetist
(Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi
redactor-traducator la revista "Lumea" (1978-83), redactor la
Editura Politica si ulterior la Editura Humanitas (1983-1991),
editor si administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducator si
publicist. Zona de interes principala: lexicologia, lexicografia.
Preferinte muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela
Vargas, Liviu Vasilica, Maria Lataretu, Faramita Lambru, Dire
Straits. Pasiuni: gatitul si conservele de casa. Dorinte: sa aiba
nepoti.