DUPA 15 ANI / Zizi in tranzitie (24). Caderea Guvernului
Autor:
Tudor Calin Zarojanu
22.09.2009
La mijlocul anilor '90, in
revista Zig-zag, aparea primul serial umoristic din
presa romaneasca postdecembrista. Dupa un deceniu si jumatate, am
constatat ca a ramas atat de afurisit de actual, incat am decis
sa-l republicam.
Cu o saptamana inainte de Ziua
Internationala A Celor Care Nu Stiu De Ce Muncesc, magazinele
sclipeau de curatenie: nu puteai zari o scama, o musca, un produs,
nimic.
Cocheta debara care servea
eroilor nostri drept locuinta se transformase in depozit. Trei
ligheane erau pline-ochi cu benzina, desi tinerii n-aveau nici
macar bicicleta, dar, vorba aia, n-aduce anu' ce-aduce loteria.
Un
"picior" de paine (expresie inspirata, intrucat painea chiar parea
facuta cu picioarele) se usca langa fereastra. Caine isi adunase si
el sub pat un morman de oase, pe care putrezeau vagi urme de
subventie. In fine, dintr-un exces de zel, Luminita facuse un
C.A.R. cu care luase cateva baxuri de chibrite.
In asteptarea altor lamuriri din
partea autoritatilor (se ajunsese deja la tabele cu cifre in trei
dimensiuni si desene animate in care Jerry il compensa peste bot pe
Tom), televizorul fusese lasat sa zbarnaie si tocmai anunta: "Nu
exista copil mai uscat decat copilul Pampers!"
- Pe naiba!, bombani Zizi, astia
n-au vazut copiii nostri cum se usuca...
Luminita nu-i raspunse. Tocmai
pritocea o supa de tranzitie: cateva granule de sare, un cartof
necojit (ca se pierd vitaminele), sase frunze de leustean si apa
cat cuprinde. Intre timp, la TV incepusera sa curga stirile despre
greva.
- Daca ies astia-n strada,
comenta Zizi, se-nmoaie Guvernoiu ca oul Blend-A-Med!
- Crezi?, se indoi Luminita
(sotul ei se indoise mai de mult, ca sa-i ajunga camasa la
pantaloni: din motive sentimentale, purta camasa de la absolvirea
facultatii, la Balul de Adio - chiar ca de adio fusese). Eu zic ca
nu iese nimic. Si nici cu maciuci nu mai tine.
- Dar cu sabia ninja? Ai vazut
cum zburau capetele in filmul ala? Ma gandesc, desigur, in plan
metaforic...
- Eu muncesc, nu gandesc,
bodogani sotia, care fugarea cartoful prin oala, ca sa ia zeama un
gust mai pregnant.
Chiar in clipa aceea aparura
primele imagini din Piata Victoriei. Pe singura pancarta (ce-i
drept, uriasa) era pictata o singura revendicare, extrem de
laconica: "ALTII LA RaND!" Nimeni nu striga nimic si era o liniste
apasatoare.
Guvernul cazuse. Pe
ganduri.
(Urmeaza sa mai
gandeasca)
tczarojanu@yahoo.com