MEMORII / Amintiri de la Marea Unire (IV). Momentul de varf al istoriei Romaniei

Autor: Dr. Ilie Lazar 22.09.2009

Una dintre figurile luminoase ale Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, dar cu un destin la fel de tragic ca al multora dintre contemporanii sai care au crezut si au luptat pentru idealurile nationale ale romanilor, a fost maramureseanul Ilie Lazar, cel care, ca sublocotenent in armata austro-ungara, a arborat steagul romanesc la Cernauti in noiembrie 1918 si a fost purtatorul stindardului Maramuresului istoric la Adunarea Populara de la Alba Iulia. Fragmentul ce urmeaza are o valoare documentara exceptionala si evoca organizarea si desfasurarea Marii Adunari. El face parte dintr-o lucrare mai ampla, pe care istoricul Gheorghe. I. Bodea o pregateste in vederea publicarii. (Radu Constantinescu)

Dupa alegerea delegatilor pentru Alba-Iulia, la 29 noiembrie ne concentram cu totii in satul meu Giulesti si, cu carutele angajate de mine, plecam peste Muntele Gutai, spre Baia-Mare. Inainte de plecare, regretata mea mama ne ofera la toti o masa. N-am sa uit bucuria celor care mergeau la acest mare act. Fiecare caruta cu steaguri tricolor si cu preoti batrani, cu protopopii Barlea si Doros in frunte…Pe batranul "patrupop" Barlea din Berbesti l-am urcat alaturi de fiul sau dr. Gheorghe Barlea, in caruta lui Mois Ion (Toderici), vecinul parintilor mei din Giulesti. Vecinul Toderici era un om foarte glumet si simpatic, urcand la deal in sus, facea mereu glume si fiindca o iapa ce avea era foarte naravasa, mereu o irita cu codiristea biciului, iar iapa, drept reactie, isi ridica mereu cele doua picioare dinapoi, "udand" de fiecare data pe dl. "patrupop", fapt ce-l amuza nespus pe Toderici.
Urcand spre varful Gutaiului, noi, tinerii, ca sa crutam caii satenilor mei, mergeam pe jos, toti veseli si cantand. In varful muntelui, langa fantana lui Pintea, am poposit si, dupa sosirea fiecarei carute, am plecat spre Baia Sprie, unde am sosit catre orele 5 dupa masa. La marginea orasului, la poalele muntelui ne-a asteptat cu steaguri si aclamatii entuziaste o frumoasa delegatie de romani din localitate, condusi de catre protopopul Anca si copiii d-sale Octavian, Victor, Sidonia, care au fost anuntati despre sosirea noastra de catre d-nii Lupan si Surani, care au participat la adunarile noastre din Desesti, Cracesti si Harnicesti. Pe la orele 7 seara, sosim la Baia Mare unde, in apropierea bisericii romane, garzile unguresti au tras in noi. S-au vazut si pastrat cativa ani gaurile gloantelor din peretii casei parohiale, peste drum de biserica.
Ajunsi in piata orasului, ne asteptau fratii romani din localitate: Dragos, Nistor, Barbu, Racoti, Osian, Dumbraviceanu, Turcu si multi altii, in frunte cu protopopul Breban. Asezam carutele in niste curti si suntem invitati cu totii la masa in restaurantul "Stefan". Cand s-a vazut Toderici din Giulesti cu atatia "nadragari" la masa, si cu tacam, cutit si furculita, si mancare "domneasca" pe masa, a exclamat: "Amu cred si eu, d-soru Ilies, ca zinye Romania!". Cativa din batrani au fost incartiruiti, iar noi, tinerii am stat pana la plecarea la gara, la "mulusag".
Dimineata au sosit cu un tren lung de tot satmarenii si osenii. In acelasi tren ne-am urcat si noi, maramuresenii si baimarenii. Pleaca trenul pufaind si locomotiva suierand, iar noi, tinerii cu steaguri, cantand tot felul de cantece patriotice. Cam peste doua ore ajungem in gara Ulmeni (pe atunci Sulumegyi), unde se ataseaza la trenul nostru si cateva vagoane cu delegatia salajenilor, intr-unul dintre acestea aflandu-se venerabilul "Badea Gheorghe" Pop de Basesti care, desi destul de grav bolnav in urma mizeriilor si torturilor indurate atat de el cat si de mama d-lui I. Maniu, arestata si transportata la Debretin, totusi a tinut sa prezideze Marea Adunare a Unirii tuturor romanilor. Afland noi, tinerii ca si "Badea Gheorghe" se afla in tren cu noi, ii cautam si gasim vagonul si pana la Alba-Iulia in fiecare gara i-am dat cate o serenada.
Ajungem la Dej. Aici… intra si trenul care duce delegatiile din Bistrita-Nasaud, intre care si inimosul Ghita Patachi-Valeanu, deputatul de mai tarziu al Careilor Mari, care, impreuna cu cativa prizonieri reintorsi din Rusia, veneau din Moldova. Intr-un entuziasm de nedescris, plecam spre Alba-Iulia. La Gherla si Apahida se ataseaza alte vagoane cu delegati veniti din toate partile. Ajungem la Razboieni, aici si apoi la Teius iar s-a tras in noi si a fost ucis Ion Arion, declarat martir al natiunii, iar cativa delegati au fost raniti. Cu totii am cautat sa ripostam, dar ucigasii trageau din ascunzisuri si apoi au disparut.
Ajunsi in gara Teius, organizatorii Ion Pop si Florian Medrea dispun ca garniturile sosite din nordul Ardealului sa fie trase pe o linie secundara, de unde ne vom imbarca dupa terminarea Marii Adunari. Plecam cum putem: pe jos, cu trenuri ocazionale, in trasuri si in fine sosim pe platoul cetatii Alba-Iulia. Aici, o mare de capete. Cei cu "credentionalul" ne prezentam in fata unui comitet de sub conducerea lui Dr. Ion Subiu, care le verifica. Trenul nostru, venind dinspre nord, avea cam 88 de vagoane, si am sosit la Alba Iulia seara. In oras era cu neputinta sa fie cazati toti cei cca 120.000 de oameni. Asa ca noi, tinerii, nici n-am cautat sa dormim, ci intalnindu-ma cu toti prietenii din Banat, am stat in restaurantul din centrul orasului, in cantece si veselie. In camerele acestui singur hotel erau capeteniile in permanenta discutie cu privire la pregatirea programului zilei mari. Presedintele "Badea Gheorghe" fiind bolnav, in unanimitate tineri si batrani cautam sa-l menajam, lasandu-l sa se odihneasca. Imi aduc aminte ca au sosit in acelasi hotel din centru si delegatiile din Bucuresti. Il vedeam in restaurant la o masa zgomotoasa pe Eugen Goga, fratele poetului,foarte agitat.Atunci am cunoscut pe basarabeanul Pantelimon Halipa, si pe Cazacliu, si pe ceilalti delegati ai Bucovinei, in frunte cu profesorul Procopovici. Au sosit si delegatii voluntarilor din Rusia, in frunte cu Victor Deleu si Vasile Osvada, Vasinca, Bihoreanu si Gh. Patachi-Valeanu, singurul pe care l-am cunoscut personal cand, fiind teolog la Blaj, a cantat la instalarea episcopului Frentiu la Lugoj.
Ziua urmatoare, dupa un serviciu religios oficiat in cele doua biserici romanesti, a inceput sedinta mare in Sala Unirii, frumos decorata. Am putut intra in sala cam 2.000 persoane, dintre care 1.228 delegati oficiali, avand asupra noastra "credentionalele" trimise de la Arad, care au fost toate din nou controlate de catre acelasi comite in frunte cu dr. Ion Suciu. Au fost prezenti delegati din 24 de judete din fosta Ungarie.
Dr. Ion Suciu, dupa verificarea delegatilor, propune sa se aleaga ca presedinti ai Marii Adunari: Gheorghe Pop de Basesti, episcopii Ioan Pop al Aradului si Dumitru Radu, episcop unit de Oradea. Ca vicepresedinti propune pe Dr. Teodor Mihali, Dr. Stefan Cicio-Pop si Ion Flueras. Ca notari sunt propusi: Dr. Alex. Fodor, Dr. Sever Miclea, Caius Brediceanu, Dr. Victor Deleu, Dr. Silviu Dragomir, Iosif Ciser, Dr. Ionel Pop si Dr. Gheorghe Crisan.
Propunerile se primesc cu mare entuziasm.
Presedintele Gheorghe Pop de Basesti deschide sedinta:
"Prea iubitii mei! Acum Doamne, slobozeste pe robul tau, ca vazura ochii mei mantuirea neamului romanesc!"… si nu mai poate continua de emotie, urmand ca cuvantarea sa fie citita mai departe de catre Stefan Cicio-Pop, dupa care ia cuvantul cel mai varstnic din directoriul de 10, Vasile Goldis, care da citire istoricei declaratii a Unirii Ardealului cu Romania. Declaratia este reprodusa in toate cartile istorice.
Dupa Vasile Goldis, ia cuvantul Iuliu Maniu, care rosteste o magistrala cuvantare, motivand "declaratia" citita de V. Goldis, juridic si politic. Amanuntele in legatura cu aceasta cuvantare se vor arata la timpul lor, fiindca au fost ascultate si aprobate de un auditoriu insufletit si inregistrate de catre unul din secretarii Marii Adunari, care era si profesor de istorie, Dr. Silviu Dragomir.
Dupa Iuliu Maniu se da cuvantul reprezentantului partidului social-democrat roman, Iosif Jumanca, care rosteste o impresionanta cuvantare, dupa care dl. Alexandru Vaida-Voevod face niste propuneri practice in legatura cu desfasurarea cuvantarilor in continuare. In numele celor doua biserici romanesti vorbesc episcopii Ioan Pap si Dr. Dumitru Radu.
Declaratia oficiala si cuvantarile rostite in sala sunt citite de pe podiile ridicate pe platou, de diferiti oratori, intre care am retinut pe Miron Cristea, episcop de Caransebes, pe Iuliu Hossu, episcop de Gherla. Apoi, pe Stefan Rosianu, Dr. V. Macavei, Aurel Vlad, Victor Bontescu si Dr. Silviu Dragomir.
La 2 decembrie 1918, se intrunesc membrii Marelui Sfat sub presedintia lui Gheorghe Pop de Basesti. Iuliu Maniu propune:
1. Sa se aleaga presedintia Marelui Sfat
2. Membrii Comitetului Executiv
3. Membrii care vor preda regelui Ferdinand Hotararea Marii Adunari,
4. Sunt propusi: Miron Cristea, Iuliu Hossu, Vasile Goldis, Ion Suciu, Aurel Lazar, Dr. I. Nedelcu si Alexandru Vaida-Voevod.
Raportorul Comisiei, Miron Cristea propune ca, Comitetul Executiv al Marelui Sfat sa se numeasca "Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului si tinuturile romanesti din Ungaria", cu resedinta la Sibiu.
Se aleg urmatorii membri ai Consiliului Dirigent: Iuliu Maniu presedinte, Dr. Stefan Cicio-Pop, Dr. Vasile Goldis, Dr. Alex. Vaida-Voevod, Dr. Ion Suciu, Dr. Aurel Vlad, Dr. Aurel Lazar, Dr. Victor Bontescu, Dr. Vasile Lucaciu, Dr. Valer Braniste, Octavian Goga, Dr. Emil Hatiegan, Dr. Romul Boila, Ion Flueras si Iosif Jumanca.