Nici pentru o mie de mandate de presedinte

Greva din Justitie, finalizata prin infrangerea prin abuz de catre puterea judecatoreasca a puterii executive, este doar ultimul dintre conflictele institutionale care slabesc statul. Penultimul este abuzul puterii executive (Guvernul) asupra puterii legislative (Parlamentul) - practic niciun act normativ important nu a fost discutat in acest an in Parlament (institutia care face legile).

Ca variante, avem conflictul dintre puterea executiva (presedintia de aceasta data) si puterea judecatoreasca sau conflictul institutional dintre Presedintie si Parlament care dureaza de cativa ani.

Magistratii, judecatori sau procurori, au stat in greva o luna. Au numit greva "protest extrem", dar aceasta sintagma nu este consacrata juridic, deci ceea ce au facut este greva - ilegala tinand seama de faptul ca magistratii, alaturi de militari si politisti, nu au dreptul la greva. Si au facut greva pentru a mentine ceea ce au obtinut, de asemenea, pe langa lege, anume un spor la salariu de 50% pe care singuri si l-au dat in ciuda unei decizii a Curtii Constitutionale potrivit careia doar Guvernul stabileste nivelul salariilor categoriilor sociale. Nicio institutie din Romania nu poate sa-i penalize pe magistrati pentru ceea ce au facut.

Un alt abuz de putere, din acest an este cel al Guvernului in fata Parlamentului. De cinci ori in acest an, Guvernul, care are o majoritate de peste 70% in Parlament, si-a angajat raspunderea, iar textele Executivului au devenit litera de lege fara nicio dezbatere. Cine a discreditat in acest caz Parlamentul (in situatia in care nu se discrediteaza singur, ocupandu-se cu chestiuni periferice precum comisiile de ancheta) si cine l-a trimis "pe centura politicii"? Nicio institutie a statului nu poate pedepsi Executivul pentru abuzul de putere.

Abuzul Executivului este o "razbunare" pentru ceea ce s-a intamplat intre 2006-2008 in Guvernul Tariceanu II. Atunci Parlamentul dicta practic Guvernului (care avea o majoritate de sub 25%) si impunea cheltuieli fara acoperire. Cel mai mare abuz consemnat anul trecut (cu acordul tuturor actorilor politici, desi tot abuz ramane) este majorarea cu 50% a salariilor profesorilor fara acordul Guvernului, cel care da banii, (initiativa care a apartinut actualului ministru al educatiei Ecaterina Andronescu si care nu a fost niciodata pusa in practica). Si nicio institutie a statului nu poate penaliza acest abuz al Parlamentului.

In timp, la limita abuzului, poate fi considerata suspendarea de catre Parlament a sefului statului, pentru incalcarea Constitutiei si asta dupa ce Curtea Constitutionala sustinuse ca presedintele nu a incalcat legea fundamentala.

In lumina celor de mai sus, discutia despre Parlamentul unicameral si reducerea numarului de parlamentari este o tema periferica, desi importanta si ea. Pentru ca, chiar daca referendumul va fi valid (trebuie o prezenta la urne de 50% si o majoritate care sa se pronunte "pentru"), masura ar urma sa fie aplicata din 2012 odata cu viitoarele alegeri legislative.

Pana atunci, presedintele va continua sa-si ignore rolul de mediator (a facut-o in conflictul Guvern-Justitie - si apoi ce sa mediezi intr-o evidenta stare de abuz?), iar Guvernul (in ciuda faptului ca domina Parlamentul) isi va subrezi grav pozitia, nu doar din cauza ezitarilor, ci si pentru ca sustinerea sa in Legislativ nu are legitimitatea pe care ar trebui sa i-o dea majoritatea de care se bucura.

Care vor fi institutiile care vor sustine atunci statul? Parlamentul care este atacat din toate partile

(bun sau rau, Parlamentul este cea mai legitima institutie a unui stat democratic) si este detestat de popor caruia ii apartine "suveranitatea nationala pe care o exercita prin organele sale reprezentative", cum spune art. 2 din Constitutie? Sau poate presedintele? Si daca poporului ii apartine suveranitatea, pe cine va alege el sa-i exercite aceasta suveranitate? Va avea brusc incredere intr-un Parlament mai mic? Sau intr-un presedinte "mai mare"? Jucam pe sarma.

Urgenta este gasirea echilibrului in sanul puterilor statului. Nici pentru o mie de mandate de presedinte nu merita sa te arzi cu focul.