PUZ de Bucuresti in secolul 19: Cum au evoluat gradinile si peisajul urban al Capitalei in ultimii 200 de ani

Editurile noastre publica sute de carti in fiecare luna, o enorma productie de carte, care copleseste de-a dreptul cititorul intrat intr-o librarie. Prin rubricile diverse ale ZD care au ca subiect cartea, ne-am propus sa fim un ghid pentru cel care doreste sa se informeze, incat, atunci cand ajunge intr-o librarie, sa se poata orienta mai usor. La "Cartea de literatura" sunt semnalate carti aflate deja pe rafturi, intre care facem, fireste, o selectie. Le sunt destinate cronici cartilor asupra carora merita sa ne oprim mai mult, din diverse motive, explicate de cei doi cronicari literari ai ziarului. La fel se intampla cu cartea de istorie, de stiinta, de economie, de arta. Din noianul de volume in curs de aparitie sau in pregatire alegem cate unul pe care il prezentam printr-un fragment, speram incitant, la rubrica "Avanpremiera". In sfarsit, in cadrul rubricii de fata, am invitat editurile sa ne semnaleze cate o carte aflata in pregatire, sa ne prezinte, pe scurt, de ce merita acea carte sa apara, sa fie cumparata si citita, si, in masura in care exista, avatarurile prin care a trecut editorul.

La Editura Curtea vecheurmeaza sa apara "La curte. Gradina, cartier si peisaj urban in Bucuresti", de Ioana Tudora.

Lucrarea Ioanei Tudora abordeaza problema peisajului urban bucurestean, formarea, evolutia si tendintele actuale ale acestuia, ingloband perspective ce tin de teoria peisajului, de urbanism, de istorie, dar si de antropologie si sociologie.Autoarea se axeaza in principal pe rolul curtilor si gradinilor ca spatii ale locuirii in configurarea peisajului urban si pe modul in care acestea au evoluat sub influenta legislatiilor si regulamentelor moderne. Sunt analizate mai ales gradinile din diferite mahalale bucurestene de secol XIX (aflate odinioara pe teritoriul de astazi al unor artere ca Bulevardul Dacia, Soseaua Stefan cel Mare, Calea Dorobantilor si Calea Mosilor), cu un accent pus pe evolutia lor pâna astazi, atât din punct de vedere al configuratiei, cât si din acela al utilizarii lor. Se mai poate remarca, de asemenea, si o dubla orientare a analizei din lucrarea de fata, si anume, pe de-o parte, politicile urbane si modul in care acestea imaginau si imagineaza dezvoltarea orasului, iar pe de alta parte, practicile vernaculare, cotidiene, in spatiile ce tineau de locuirea traditionala bucuresteana.

Ioana Tudora este lector la facultatea de Peisagistica din cadrul USAMV, Bucuresti unde preda cursul de Teoria Peisajului si indruma ateliere de proiectare. A activat ca profesor invitat la facultatile de Arhitectura din Ghent si Louvain si la facultatea de Peisagistica din Gembloux - Belgia. A urmat studii de Arhitectura la Universitatea "Ion Mincu", unde a urmat si cursurile de Master in Urbanism. Ulterior s-a specializat in socio-antropologie urbana la Bruxelles, unde a urmat cursurile de Master si si-a inceput doctoratul.

In 2000 si in 2007 a fost bursier al New Europe College, proiectele ei de cercetare atingând probleme legate de spatiul public si de peisajul urban. Dintre publicatiile sale putem aminti colaborarile in cadrul volumelor colective publicate in colectia "Spatii Imaginate" de la editura Paideia, colaborarile cu revistele "Topos", "Regard sur l'Est", "Garten Landshaft", "Etudes Fonci'res", "Igloo". A participat la o serie de proiecte de cercetare privind spatiul public urban, sustinând conferinte la Paris, Bruxelles, Porto… Fotografiile sale ce analizeaza utilizarea spatiului urban, locuirea si peisajul vernacular au fost expuse intr-o serie de expozitii personale sau de grup la Paris, Bruxelles sau Bucuresti.

Este membru al mai multor asociatii profesionale precum ATU (Asociatia pentru Tranzitia Urbana), Fabrica de Peisaj, European Federation of Landscape Architects, sau non-profesionale - Nova Team - Cinema Nova, Bruxelles.

" Lucrarea Ioanei Tudora - scrie prof. dr. arh. Ana-Maria Zahariade - incearca sa interpreteze dintr-o perspectiva antropologica si sociologica productia spatiului urban (<>/orasul, < >/locuitorii si < >/locuitorii) inteles ca peisaj. Adica asaza laolalta, intr-o constructie in care parti posibil independente ajung sa se sprijine si sa se informeze reciproc, teoria peisajului, istoria, urbanismul si viata urbana. Cum viata urbana nu este un concept abstract, ci o suma de realitati specifice, Ioana Tudora incearca sa le descopere si sa le analizeze, aplicându-si cercetarea pe cazul specific al Bucurestiului (care ne framânta si ne doare pe toti).

Subliniez in mod special (cel putin din perspectiva reflectiei urbanistice curente de la noi) originalitatea ideii de a investiga "constructia" peisajului urban intre politic si vernacular. Pe parcursul intregii carti, aceasta idee se constituie si intr-o critica, directa sau indirecta, a arbitrarului decupajelor administrative si a practicii arhitectural-urbanistice curente, ambele tributare < >, cum foarte frumos o numeste autoarea.

Tipul de abordare pe care ne-o prezinta lucrarea este de o factura neasteptata, ceea ce cred ca reprezinta un act de temeritate intelectuala. Mai mult chiar, faptul de a pune in discutie conceptul de peisaj confera demersului, in afara ancorarii lui in realitatea traita, un potential poetic si estetic pe care gândirea actuala l-a cam pierdut. In 1973, in "Peisajul si estetica", Rosario Assunto punea tulburatoarea intrebare: <> Din nou, toute proportion gardée, Ioana Tudora se (si ne) intreaba cine ne va reda farmecul discret al Bucurestiului daca nu schimbam optica? Si ne propune o cale."