Cei care aplica politici sanatoase vor fi recompensati

Europa emergenta a iesit din abis. Pentru o regiune ce se bazeaza serios pe intrarile de capital devenite neindestulatoare ca urmare a crizei economice era de asteptat sa se intample tot ce poate fi mai rau. Si intr-adevar, mai multe economii au suferit mult si a trebuit sa se bazeze pe ajutorul prietenilor lor. Dar apetitul mondial pentru risc a revenit si recesiunea mondiala pare a fi atins fundul prapastiei. Asta inseamna oare ca in Europa emergenta cresterea puternica si convergenta se vor relua de la sine?

Nu neaparat. La fel cum sperantele de decuplare a acestei zone de epicentrul crizei au fost spulberate, se va spulbera si ideea ca toate economiile emergente isi vor reveni odata cu economiile avansate. Desigur, o oarecare redresare se va simti deoarece comertul a inceput sa se reia. Dar se poate deja observa ca recesiunea se prelungeste mai mult in unele dintre economiile emergente. De ce? Multe dintre aceste tari au fost afectate serios de decelerarea investitiilor de portofoliu si de reducerea creditelor de catre bancile transnationale cu probleme care si-au redus gradul de indatorare in bilanturile lor. Desi fluxurile de capital au inceput sa fie reluate, are loc o diferentiere mult mai puternica, investitorii dorind sa analizeze mai atent vulnerabilitatile externe si interne.

Aceasta schimbare de atitudine in randul investitorilor a dus la o transformare drastica a riscurilor de piata. Pe masura ce slabesc in intensitate factorii mondiali ce au impins atat riscurile, cat si atitudinile pana la niveluri fara precedent, se ridica la suprafata factori si politici nationale ce ii determina pe investitori sa diferentieze tarile. In fruntea listei lor de subiecte de ingrijorare par a se situa situatia bilanturilor private si a sistemulul financiar, precum si aspectul de sustenabilitate fiscala strans legat de acestea. Rezultatul este ca investitorii pretind prime de risc mai mari, ceea ce incetineste redresarea in regiune.

Dar aceasta noua politica de analiza atenta practicata de investitori reprezinta si un prilej de a fi rasplatit pentru politicile sanatoase. De fapt, tarile ce au avut politici mai bune oricum s-au descurcat mai bine inca din perioada crizei. Care ar trebui sa fie acum prioritatea? Este probabil ca actiunea imediata de astupare a gaurilor din sistemul bancar sa dea roade frumoase. In multe cazuri aceste gauri sunt generate de o combinatie intre recesiunea economica si vulnerabilitatile asociate datoriilor excesive in valuta ale corporatiilor (cazul tarilor baltice, Ungariei, Bulgariei si Romaniei) si gospodariilor (cazul tarilor baltice, Ungariei, Romaniei si Poloniei).

O alta prioritate ar trebui sa fie instituirea unor politici-cadru care sa asigure sustenabilitatea si predictabilitatea fiscala pe termen lung. Tari precum Ungaria, Polonia si Romania au demarat deja procesul de stabilire a unor tinte credibile pe termen mediu. Avantajele sunt surprizele mai putine in politica fiscala si ciclurile economice mai putin volatile. Astfel de politici-cadru ar trebui deci sa reduca prima de risc a statului si sa accelereze redresarea.

Oricum, chiar daca pagubele generate de criza au fost reparate rapid, nivelul de ansamblu al primelor de risc va ramane probabil mai ridicat decat inainte. Aceasta va trage in jos cresterea potentiala, reprezentand o provocare majora pentru economiile emergente. Va fi nevoie asadar de politici care sa incurajeze schimbarea structurala pentru a dezvolta serviciile si industriile mai putin dependente de capital strain, pentru a imbunatati performantele in materie de export, si pentru a-i reasigura pe investitorii internationali mai nehotarati. In multe dintre economiile emergente, la fel ca peste tot in Europa Continentala, ajustarea la lumea postcriza va presupune o mai mare flexibilitate a pietei muncii si continua liberalizare a pietelor produselor si serviciilor in toata Uniunea Europeana.

Sustinerea unei redresari a pietelor emergente va depinde deci de actiunea guvernamentala. Aceasta presupune o combinatie intre o abordare ferma si proactiva de reducere a incertitudinilor ce se mentin in sistemul financiar, eforturi de a asigura un mediu de afaceri prietenos si politici-cadru imbunatatite de reducere a incertitudinilor si o mai buna flexibilitate structurala care sa asigure o crestere potentiala mai mare. In cele din urma, modul in care vede piata aceste reforme va fi cel care va determina viteza cu care economiile europene emergente se vor intoarce la niste niveluri sanatoase ale intrarilor de capital, adecvate atat de necesarei continuari a convergentei si proceselor de integrare economica. Deci, cu toate ca provocarile ce stau in fata economiilor de piata emergente au sporit, si recompensele atasate politicilor sanatoase sunt tot mai mari.

Marek Belka este directorul Departamentului Europa al Fondului Monetar International (FMI)