PREVIEW / „Greii” teatrului - Cum a intrat teatrul romanesc in mileniul trei (III)
Autor:
Cristina Modreanu
08.10.2009
Regizorul Alexandru Tocilescu a fost
protagonistul unei intamplari teatrale simbolice: el a semnat in
1989 un spectacol-cult cu piesa "Hamlet", avandu-l in distributie
pe Ion Caramitru, astazi presedintele Uniunii teatrale din Romania
(UNITER) si directorul Teatrului National din Bucuresti. Montarea a
fost singura care a facut puntea intre perioada de dinainte de
Revolutia din 1989 si perioada de dupa, cand intreaga miscare
teatrala a intrat in umbra, sub presiunea evenimentelor
politice.Tocilescu filtrase in spectacol numeroase aluzii politice,
Hamlet devenind, intr-un fel, o voce a constiintei publice. Ceea ce
insusi regizorul si-a asumat ca rol ceva mai tarziu, cand a inceput
o serie de spectacole ce devoaleaza mecanismele ascunse care au
facut posibila functionarea regimului totalitar al lui Ceausescu.
In spectacolul cu titlul "O zi din viata lui Nicolae Ceausescu"
(2005), dictatorul apare pentru prima data ca pesonaj pe o scena de
teatru, iar estetica spectacolului este imprumutata din cea a
spectacolelor omagiale, foarte iubite de dictator. Sunt adusi in
scena intelectuali romani care au coabitat excelent cu sistemul,
acordandu-i credit si slujindu-l cu mijloacele specifice ale
propagandei. Spectacolul este o acuza publica de o forta ce a
tulburat multe constiinte, generand chiar o serie de procese penale
in care sunt acuzati de calomnie Teatrul Mic, producatorul
spectacolului, directorul acestuia, regizorul si critici de teatru
care au apreciat montarea. In continuarea "procesului artistic" pe
care Tocilescu il intenteaza totalitarismului, s-au inscris
spectacolele "Comedie rosie" (2006) si "Elizaveta Bam" (2007).
Primul este o tratare comica a fenomenului "urmarirea de catre
Securitate", de care nu scapau nici macar demnitarii comunisti,
totul fiind povestit de un autor dramatic care a recunoscut public
colaborarea sa cu institutia descrisa. Partea emotionanta a
spectacolului este aceea ca reface prin colectia de obiecte si
decoruri atmosfera deceniilor 70-80 din estul Europei, ceea ce e
fascinant mai ales pentru tinerii care n-au trait atunci. Pentru
ei, spectacolul, care isi primeste publicul foarte aproape de
actiunea scenica, e un fel de muzeu viu (http://www.onlinegallery.ro/comedie-conf.html).
"Elizaveta Bam" este o opera bufa plecand de la textul lui Daniil
Harms cu acelasi titlu. Muzica devine esentiala in acest spectacol
in care decorurile unuia dintre cei mai apreciati scenografi
romani, Dragos Buhagiar, si performantele actorilor, care isi canta
toate replicile, au fost rasplatite cu titlul de cel mai bun
spectacol al anului 2007, in cadrul Premiilor Galei UNITER (cele
mai prestigioase premii romanesti de teatru).
Mihai Maniutiu a intrat prima
data in circuitul international imediat dupa '90 cu spectacolul
"Richard al II-lea" de Shakespeare, avandu-l in rolul principal pe
Marcel Iures. Intre timp, actorul a devenit singurul roman cu
contracte la Hollywood, in vreme ce regizorul cu care a pornit la
drum a refuzat atractia comercialului, continuand sa monteze
spectacole purtand o marca usor recognoscibila. Pentru "Electra"
(2003) a colaborat cu grupul maramuresean Iza, iar muzica lor
traditionala i-a inspirat un spectacol ce converteste clasicii
greci la arhetipurile locale, la fel de sfasietor dramatice.
Blestemele traditionale si cantecele ritualice vechi se integreaza
perfect in textura antica, iar corul se transforma in "gura
satului" - metafora pentru mentalitatea comunitatii. Prezentat in
Festivalul International de Teatru de la Sibiu - unul dintre
putinele evenimente teatrale cu ecou mondial din Romania - Electra
mai are si azi turnee internationale pe mapamond (http://www.onlinegallery.ro/electra.html).
Urmare a acestui succes, in 2007, Maniutiu a reluat colaborarea cu
Grupul Iza pentru spectacolul "O vara pe Iza", in care coregrafa
Vava stefanescu joaca rolul nebunului satului. Firul narativ e
redat numai de versurile cantecelor traditionale, dar imaginile
create de regizor compenseaza pe deplin absenta cuvantului. Tot
Vava stefanescu - unul dintre cei mai apreciati tineri dansatori
romani, director artistic al Centrului National al Dansului si
vechi colaborator al lui Maniutiu - trece din planul al doilea
(unde s-a aflat in cazul multor spectacole ale regizorului create
in ultimii ani) in primul plan, ca interpret, si in "Cantarea
Cantarilor" (2006), spectacol-eseu, interpretare mistica a poemului
biblic. In 2007, Maniutiu prezina in premiera la Festivalul
International de Teatru de la Sibiu, impresionanta "Trilogie
evreiasca", o serie de interpretari ale personajelor si temelor
biblice - "Cartea lui Iov", "Ecleziastul" - ce redau pe parcursul a
patru ore in trei decoruri diferite, toate plasate intr-o uzina
dezafectata, viziunea regizorului despre miturile intemeietoare ale
crestinismului.
Regizorul Alexandru Darie este
unul dintre ultimii mohicani ai teatrului de arta din Romania. A
fost comparat, la inceputurile carierei lui, cu Strehler. Darie
si-a cucerit locul in teatrul romanesc prin spectacole frumoase, in
cel mai curat sens al cuvantului, spectacole elegante, rafinate,
plecand de la povesti clasice.Contributia lui la nivelul elaborarii
iluminarii scenice este general recunoscuta in teatrul romanesc,
priceperea lui Alexandru Darie de a crea o atmosfera prin
intermediul luminilor creand o marca a spectacolelor regizorului.
In ultimii ani, Darie, director al Teatrului Bulandra si presedinte
al Uniunii Teatrelor Europene si-a prezentat spectacolele -
"Triumful dragostei" de Marivaux (2005) si "Ce pacat ca-i curva"
(2007) - in premiera in cadrul Festivalului UTE.
Un permanent pariu cu el insusi
pune si Dragos Galgotiu, care face adesea tandem cu scenograful de
origine romana Andrei Both. Constructiile originale impresionante
ale lui Both - profesor de scenografie la University of California
San Diego - fac spectacolele lui Galgotiu memorabile: in "Portretul
lui Dorian Gray" - 2004 (http://www.onlinegallery.ro/dorian.html)
pe scena troneaza o uriasa rama in care Dorian Gray sufera
transformari vizibile pe parcursul desfasurarii evenimentelor.
Ideea regizorului a fost sa-l distribuie in rolul lui Dorian Gray
pe dansatorul Razvan Mazilu, care nu foloseste nici un cuvant,
"dansand" in schimb toate starile prin care trece personajul sau.
Pentru "Hamlet.Machine" de Heiner Muller - 2006, Both a asezat in
scena o cladire vazuta din lateral, jucandu-se cu perspectiva.
Proiectiile video contribuie si ele la crearea unei atmosfere de
sfarsit de lume, in care Hamlet se dilueaza in delirul celorlalte
personaje shakespeariene.
Tompa Gabor, director al
Teatrului Maghiar din Cluj si profesor la aceeasi University of
California San Diego detine o performanta in Romania: conduce
neintrerupt din 1985 unul dintre cele mai bune teatre din Romania,
de curand primit si in Uniunea Teatrelor Europene. Performantele
lui in materie de regie de teatru sunt si ele notabile: primul
spectacol cu care a facut istorie dupa 1990, incepand sa circule
constant si sa monteze pe scene europene, a fost "Cantareata
cheala" de Ionesco. Finalul piesei consta in reluarea intregii
mizanscene in sens invers, in ritmul infernal al derularii rapide a
unei casete. O performanta a actorilor, de la care se cerea o
concentrare maxima, ideea regizorului intra in acord perfect cu
esenta teatrului ionescian. Au urmat multe montari cu piese
clasice, dar si, mai ales, cu textele definitorii ale absurdului,
regizorul avand la activ integrala pieselor lui Eugen Ionesco
(spectacole montate in Romania dar si in lume) si o buna parte din
cele ale lui Beckett, pentru care are un apetit
special.
CRISTINA
MODREANU este
jurnalist si critic de teatru. Semnatura ei s-a regasit de-a lungul
celor 13 ani de scris despre teatru in ziarele "Adevarul" si
"Gandul", in revistele culturale "Rampa", "Adevarul literar si
artistic", "Teatrul Azi" si "Dilema veche". A realizat o serie de
emisiuni culturale pentru canalul TVR Cultural, sub titlul "Arta
versus Arta". A publicat volumele Sah la Regizor, Mastile
lui Alexander Hausvater si Casa dinauntru si a
sustinut conferinte internationale despre teatrul romanesc de azi
la Valladolid (2004), Berlin (2006) si Stockholm (2007). Este
doctorand al
Universitatii de Arta Teatrala si
Cinematografica din Bucuresti. Din 2008, este director artistic al
Festivalului National de Teatru de la
Bucuresti.