PREVIEW / „Greii” teatrului - Cum a intrat teatrul romanesc in mileniul trei (III)

Autor: Cristina Modreanu 08.10.2009
Regizorul Alexandru Tocilescu a fost protagonistul unei intamplari teatrale simbolice: el a semnat in 1989 un spectacol-cult cu piesa "Hamlet", avandu-l in distributie pe Ion Caramitru, astazi presedintele Uniunii teatrale din Romania (UNITER) si directorul Teatrului National din Bucuresti. Montarea a fost singura care a facut puntea intre perioada de dinainte de Revolutia din 1989 si perioada de dupa, cand intreaga miscare teatrala a intrat in umbra, sub presiunea evenimentelor politice.Tocilescu filtrase in spectacol numeroase aluzii politice, Hamlet devenind, intr-un fel, o voce a constiintei publice. Ceea ce insusi regizorul si-a asumat ca rol ceva mai tarziu, cand a inceput o serie de spectacole ce devoaleaza mecanismele ascunse care au facut posibila functionarea regimului totalitar al lui Ceausescu. In spectacolul cu titlul "O zi din viata lui Nicolae Ceausescu" (2005), dictatorul apare pentru prima data ca pesonaj pe o scena de teatru, iar estetica spectacolului este imprumutata din cea a spectacolelor omagiale, foarte iubite de dictator. Sunt adusi in scena intelectuali romani care au coabitat excelent cu sistemul, acordandu-i credit si slujindu-l cu mijloacele specifice ale propagandei. Spectacolul este o acuza publica de o forta ce a tulburat multe constiinte, generand chiar o serie de procese penale in care sunt acuzati de calomnie Teatrul Mic, producatorul spectacolului, directorul acestuia, regizorul si critici de teatru care au apreciat montarea. In continuarea "procesului artistic" pe care Tocilescu il intenteaza totalitarismului, s-au inscris spectacolele "Comedie rosie" (2006) si "Elizaveta Bam" (2007). Primul este o tratare comica a fenomenului "urmarirea de catre Securitate", de care nu scapau nici macar demnitarii comunisti, totul fiind povestit de un autor dramatic care a recunoscut public colaborarea sa cu institutia descrisa. Partea emotionanta a spectacolului este aceea ca reface prin colectia de obiecte si decoruri atmosfera deceniilor 70-80 din estul Europei, ceea ce e fascinant mai ales pentru tinerii care n-au trait atunci. Pentru ei, spectacolul, care isi primeste publicul foarte aproape de actiunea scenica, e un fel de muzeu viu (http://www.onlinegallery.ro/comedie-conf.html). "Elizaveta Bam" este o opera bufa plecand de la textul lui Daniil Harms cu acelasi titlu. Muzica devine esentiala in acest spectacol in care decorurile unuia dintre cei mai apreciati scenografi romani, Dragos Buhagiar, si performantele actorilor, care isi canta toate replicile, au fost rasplatite cu titlul de cel mai bun spectacol al anului 2007, in cadrul Premiilor Galei UNITER (cele mai prestigioase premii romanesti de teatru).
Mihai Maniutiu a intrat prima data in circuitul international imediat dupa '90 cu spectacolul "Richard al II-lea" de Shakespeare, avandu-l in rolul principal pe Marcel Iures. Intre timp, actorul a devenit singurul roman cu contracte la Hollywood, in vreme ce regizorul cu care a pornit la drum a refuzat atractia comercialului, continuand sa monteze spectacole purtand o marca usor recognoscibila. Pentru "Electra" (2003) a colaborat cu grupul maramuresean Iza, iar muzica lor traditionala i-a inspirat un spectacol ce converteste clasicii greci la arhetipurile locale, la fel de sfasietor dramatice. Blestemele traditionale si cantecele ritualice vechi se integreaza perfect in textura antica, iar corul se transforma in "gura satului" - metafora pentru mentalitatea comunitatii. Prezentat in Festivalul International de Teatru de la Sibiu - unul dintre putinele evenimente teatrale cu ecou mondial din Romania - Electra mai are si azi turnee internationale pe mapamond (http://www.onlinegallery.ro/electra.html). Urmare a acestui succes, in 2007, Maniutiu a reluat colaborarea cu Grupul Iza pentru spectacolul "O vara pe Iza", in care coregrafa Vava stefanescu joaca rolul nebunului satului. Firul narativ e redat numai de versurile cantecelor traditionale, dar imaginile create de regizor compenseaza pe deplin absenta cuvantului. Tot Vava stefanescu - unul dintre cei mai apreciati tineri dansatori romani, director artistic al Centrului National al Dansului si vechi colaborator al lui Maniutiu - trece din planul al doilea (unde s-a aflat in cazul multor spectacole ale regizorului create in ultimii ani) in primul plan, ca interpret, si in "Cantarea Cantarilor" (2006), spectacol-eseu, interpretare mistica a poemului biblic. In 2007, Maniutiu prezina in premiera la Festivalul International de Teatru de la Sibiu, impresionanta "Trilogie evreiasca", o serie de interpretari ale personajelor si temelor biblice - "Cartea lui Iov", "Ecleziastul" - ce redau pe parcursul a patru ore in trei decoruri diferite, toate plasate intr-o uzina dezafectata, viziunea regizorului despre miturile intemeietoare ale crestinismului.
Regizorul Alexandru Darie este unul dintre ultimii mohicani ai teatrului de arta din Romania. A fost comparat, la inceputurile carierei lui, cu Strehler. Darie si-a cucerit locul in teatrul romanesc prin spectacole frumoase, in cel mai curat sens al cuvantului, spectacole elegante, rafinate, plecand de la povesti clasice.Contributia lui la nivelul elaborarii iluminarii scenice este general recunoscuta in teatrul romanesc, priceperea lui Alexandru Darie de a crea o atmosfera prin intermediul luminilor creand o marca a spectacolelor regizorului. In ultimii ani, Darie, director al Teatrului Bulandra si presedinte al Uniunii Teatrelor Europene si-a prezentat spectacolele - "Triumful dragostei" de Marivaux (2005) si "Ce pacat ca-i curva" (2007) - in premiera in cadrul Festivalului UTE.
Un permanent pariu cu el insusi pune si Dragos Galgotiu, care face adesea tandem cu scenograful de origine romana Andrei Both. Constructiile originale impresionante ale lui Both - profesor de scenografie la University of California San Diego - fac spectacolele lui Galgotiu memorabile: in "Portretul lui Dorian Gray" - 2004 (http://www.onlinegallery.ro/dorian.html) pe scena troneaza o uriasa rama in care Dorian Gray sufera transformari vizibile pe parcursul desfasurarii evenimentelor. Ideea regizorului a fost sa-l distribuie in rolul lui Dorian Gray pe dansatorul Razvan Mazilu, care nu foloseste nici un cuvant, "dansand" in schimb toate starile prin care trece personajul sau. Pentru "Hamlet.Machine" de Heiner Muller - 2006, Both a asezat in scena o cladire vazuta din lateral, jucandu-se cu perspectiva. Proiectiile video contribuie si ele la crearea unei atmosfere de sfarsit de lume, in care Hamlet se dilueaza in delirul celorlalte personaje shakespeariene.
Tompa Gabor, director al Teatrului Maghiar din Cluj si profesor la aceeasi University of California San Diego detine o performanta in Romania: conduce neintrerupt din 1985 unul dintre cele mai bune teatre din Romania, de curand primit si in Uniunea Teatrelor Europene. Performantele lui in materie de regie de teatru sunt si ele notabile: primul spectacol cu care a facut istorie dupa 1990, incepand sa circule constant si sa monteze pe scene europene, a fost "Cantareata cheala" de Ionesco. Finalul piesei consta in reluarea intregii mizanscene in sens invers, in ritmul infernal al derularii rapide a unei casete. O performanta a actorilor, de la care se cerea o concentrare maxima, ideea regizorului intra in acord perfect cu esenta teatrului ionescian. Au urmat multe montari cu piese clasice, dar si, mai ales, cu textele definitorii ale absurdului, regizorul avand la activ integrala pieselor lui Eugen Ionesco (spectacole montate in Romania dar si in lume) si o buna parte din cele ale lui Beckett, pentru care are un apetit special.
CRISTINA MODREANU este jurnalist si critic de teatru. Semnatura ei s-a regasit de-a lungul celor 13 ani de scris despre teatru in ziarele "Adevarul" si "Gandul", in revistele culturale "Rampa", "Adevarul literar si artistic", "Teatrul Azi" si "Dilema veche". A realizat o serie de emisiuni culturale pentru canalul TVR Cultural, sub titlul "Arta versus Arta". A publicat volumele Sah la Regizor, Mastile lui Alexander Hausvater si Casa dinauntru si a sustinut conferinte internationale despre teatrul romanesc de azi la Valladolid (2004), Berlin (2006) si Stockholm (2007). Este doctorand al Universitatii de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti. Din 2008, este director artistic al Festivalului National de Teatru de la Bucuresti.