POEMUL SAPTAMANII / Inainte de drum
Autor:
Dan Radu Stanescu
15.10.2009
"Laolaltă luate
toate
Au mers mai bine decât
credeam
şi decât meritasem
vreodată."
W.H. Auden
Plec, Ariel.
Nu te obosi să mă
conduci
mi-e greu să suport
despărţirile-n gări,
opreşte ceremonia in pragul uşii
-
oricum ştiu ce
m-aşteaptă.
Ajută-mi mai bine să pun in
boccele
puţinele
boarfe-adunate
in anii din urmă.
Lasă florile, nu pot să
le-nghesui
intre lucruri, mai
degrabă
să-mi strâng câteva straie mai
groase -
am auzit că acolo sunt geruri
grozave.
Odaia s-a intunecat, norii
se-adună,
o să fie azi prima ploaie de
primăvară,
o să tune, probabil,
puternic,
de-aici, de la geam, poţi
vedea
cărarea in spume
pe care am să mă
indepărtez.
Nimic nu e mai
frumos
decât drumul
de-ntoarcere-acasă,
chiar dacă voi găsi ferestrele
sparte
şi clanţele inţepenite-n
rugină.
O să merg insă ceva mai
incet,
n-am să mă pot stăpâni să-ntorc
capul -
când nu te atrage nimic
inapoi
nu există nici
inainte.
Ah, ce greu e
bagajul,
ce lungă e clipa in care
trebuie
să-mi iau inima-n
dinţi
să trec pragul -
ce i-a apucat pe puradeii
aceştia
isterici să cânte tocmai
acum
"Hai la groapa cu
furnici
ba-i aici, ba nu-i
aici?"
2 -
Oricum, plec. Nici o
trompetă,
nici măcar aripa unei
batiste,
totul să se petreacă in
linişte
ca la marile nunţi din
natură.
Ce-a rămas e bun
rămas,
nu iau multe cu
mine,
caută să le foloseşti cu
parcimonie.
Zilele-s albe, nopţile se
scurtează,
mugurii stau să
crape,
cred că te-aşteaptă sărbători
numeroase
şi pline de
zgomot,
să ieşi din ele cu
bine.
La sfârşit - când şi dacă va fi
un sfârşit -
numără-ţi grijuliu toate
obiectele strânse
şi păstrează ce-i mai de
preţ,
restul aruncă-le fără
milă:
umerii noştri nu sunt făcuţi
pentru zdrenţe.
Ticăie ceasul,
mă-ndeamnă,
vremea-i exact aşa cum trebuie
pentru călătorie.
Acum plec.
Te las printre
fapte.