REPORTAJ/ Mon general, mon general…

E greu să spui ce se datorează vârstei, exuberanţei, climatului, afectelor şi ce se datorează constructului său cultural, moral in cazul frumuseţii ori talentului unui tânăr. Abia după ce anii trec, pulsiunile se estompează, mediul nu mai e atât de darnic cu tine prin efervescenţă, prin competivitatea la care te supunea, poţi decanta ce a fost conjunctural de ceea ce este fibra puternică a individualităţii. Tinereţea se confundă adesea cu o calitate in sine a individului şi nu ne dăm seama cât adevăr e in spusa: "La tinereţe toţi suntem frumoşi, deştepţi şi talentaţi!"

Ioana Crăciunescu, pentru că de la ea şi de la spectacolul său "Mon general" au pornit consideraţiile de mai sus, a cunoscut şi frumuseţea vârstei, şi talentul tinereţii. Şi ca poetă, şi ca actriţă. Şi chiar ca răzvrătită cu gesturi de frondă pentru care o vreme i s-a interzis publicarea.

O ştiam de la distanţă, o vedeam in filme sau in piese de teatru, i-am citit primele volume. Am păstrat acest ecart faţă de ea pentru că se rotea intr-o lume pe care voiam să o ştiu doar de la nişte paşi necesari judecăţii limpede. Mult mai târziu lumile noastre s-au intersectat, am zăbovit la multe discuţii, am flecărit, dar ne-am şi expus dialogurilor comic de serioase adesea. Nu depăşim o amicalitate cordială şi nu cred că vreunul dintre noi ne-am pune - unul pe altul - in capul listei cu prieteni necondiţionaţi. Spun toate acestea pentru a da un plus de obiectivitate afirmaţiilor ce vor urma.

Ioana trăieşte de câţiva ani intr-o efervesecnţă uluitoare,in tot ceea ce face având, mai mult ca in primii ani ai tinereţii, o pecete de prospeţime, naturaleţe, dublate de o puternică, profundă creativitate. Starea ei fundamentală este joaca, in fapt jocul ca atribut fundamental al inţelegerii lumii, artei şi al singurului mod in care te poţi cunoaşte profund pe tine. Este o filosofie a existenţei sale, uneori greu incercate, prin care vrea să nu se lase copleşită de ceea ce este chiar existenţa sa. Este veşnic pe drumuri - Japonia, Canada, Franţa fiind pentru ea nu mai departe decât Bulbucata -, vine la Bucureşti cu primul avion de după un spectacol la Paris şi pleacă inapoi spre a se prezenta la un alt spectacol.

A reuşit acolo unde multă lume (nu numai români) a eşuat - la Paris. Se zbate pentru proiecte culturale in România la Bulbucata, la Aţel sau la Pelişor, aduce trupe de teatre in România tocmai din indepărtata Japonie, dar, mai ales, scrie. Scrie acum o poezie nu mult diferită faţă de cea din primele volume, dar o poezie care, in ciuda ludicului, umorului, invitaţiei adesea la descreţirea frunţii se incarcă pas cu pas, vers cu vers, de dramatism, de tristeţi atât de profunde incât, spre a nu cădea pradă disperării, trebuie să le iei un pic peste picior.

"Mon general" este in primul rând o viitoare carte de versuri. "Mon general" ca spectacol ne-a dat cheia in care trebuie să citim aceasta carte: in rama trecutului nostru cu cântece şi marşuri patriotarde, cu atitudini uniformizate, la propriu şi la figurat. "Nu ştiu dacă Ioana Crăciunescu este invitata noastră ori noi suntem invitaţii ei ca figuranţi ai acestui spectacol", zicea Traian T. Coşovei, amfitrionul serilor literar-muzicale de vineri de la cafeneaua Muzeului National al Literaturii Romane. Nu, nu cred că am fost figuranţii, ci participanţii lumii poetice a Ioanei. Poezia ei, aşa cum se arată azi, se adresează exact lumii de care are nevoie si fără de care nu poate exista. Ceea ce era o doză de artificialitate, prin teatralizare, a dispărut cu totul in ciuda faptului că Ioana, ca poetă şi actriţă, produce spectacol. In fapt, nu-l produce, il trăieşte. Cu atâta frenezie, atât de natural, de autentic, incât pare a trăi un timp, o vârstă pe care nu a apucat să le trăiască la timpul lor!

CONSTANTIN STAN (n. 28 iulie 1951) este licentiat al Facultatii de Filologie (1974) a Universitatii Bucuresti. Laureat al Academiei Române (2004) pentru romanul "Gerda". Cartile de proza i-au fost premiate de ASPRO, Asociatia Scriitorilor din Bucuresti, Festivalul "Poesis" Satu Mare, revista "Luceafarul". Premiul APLER pentru jurnalism cultural.

Este prezent de la primul numar, saptamânal, cu rubrica "Reportaj", in "Ziarul de Duminica".