EDITORIAL/ Zgomotul si criza
Autor:
Daniel Nicolescu
28.10.2009
Pe 9 martie 2009, ziarul "Le Parisien" relata emotia
locuitorilor unui ansamblu de 98 de locuinte sociale din
Saint-Cloud, unde compania Orange tocmai instalase trei
antene-releu.
Pe 11 aprilie, France 5 intervieveaza un locatar care resimte
"un gust metalic" si pe care il "doare teasta".
Pe 19 aprilie, "Le Journal de dimanche" ii descrie pe
locuitorii respectivului cartier ca fiind deosebit de "posaci",
"prost dispusi" si vorbeste despre un copil "caruia a inceput sa-i
sangereze nasul".
Pe 21 aprilie, France 2 se trezeste sa anunte ca un locatar a
trebuit sa-si "acopere ferestrele cu folie de aluminiu ca sa-si
protejeze familia". Asta pana cand compania incriminata, Orange -
careia nimeni nu se gandise pana atunci sa-i solicite opinia -, a
furnizat aceasta precizare utila: "Cele trei antene n-au functionat
niciodata si n-au emis nici cea mai mica unda".
Populatia Hexagonului sufera, se pare, pana la anomalie
fizica, din cauza instalarii unor antene Bouygues sau Orange.
Psihoza creste nemasurat, apar avorturi spontane si dureri de cap,
insomnii, sangerari, paricide, incesturi si alte aberatii sociale
sau medicale (exagerez, desigur). Toate sunt puse in seama
emisiilor nefaste ale unor antene-releu. Care, insa, nu emit. Deci
care nu exista, practic, din punctul de vedere al nocivitatii. Dar,
iata, sunt profund nocive.
Tin minte ca, exact cu un an in urma, mass-media romaneasca a
inceput sa descrie mareea crizei globale. Intr-o maniera onesta si,
desigur, ingrijorata. La inceput, relatari despre principalele
puncte de fisura din SUA, apoi descrieri ale falimentelor in lant,
cifre indicand o rata a somajului in crestere galopanta, cetateni
ai lumii libere ramasi fara locuinte, contagierea alarmanta a
tuturor domeniilor, de la arta la sport si de la turism la
mass-media. Spre sfarsitul anului, semnalele de alarma s-au
intetit, au intrat in hora politicienii si analistii, iar criza,
potrivit corului acestora, s-a instalat si in Romania, incepand sa
loveasca necrutator toate palierele vietii noastre. Daca, in alte
arii, tara s-a vadit mereu intarziata, somnoroasa si inerta, in
materie de sincronizare la criza (sau, mai degraba, la zvonurile
despre ea), s-a dovedit capabila de un remarcabil dinamism. Din
ianuarie incoace, tot romanul vorbeste doar despre criza si despre
efectele ei, iar intreprinzatorii ageri, ca sa-i contracareze
toxicitatea, au prins sa-si amputeze afacerile inainte sa fie prea
tarziu (punand, adica, folie de aluminiu in ferestre).
Nu stiu de ce, dar, in acest moment de bilant comemorativ, ma gandesc ca, timp de aproape un an, ne-am aflat exact in situatia francezilor atinsi de cefalee din pricina emisiilor de la antenele-releu Orange nefunctionale. Pentru ca, daca e sa fim seriosi, la noi, care suntem deja sleiti de dureri de cap si de sangerari, criza economica (strasnic acutizata de cea politica) de-abia acum a inceput cu adevarat sa emita.