Reglementarea excesiva ne lasa fara tratament

Ce inseamna subfinantarea sistemului de sanatate? Cat de departe suntem de starea de normalitate, asa cum este ea perceputa in Uniunea Europeana? Unde va duce lipsa de resurse? Sunt intrebari la care merita sa dam un raspuns categoric, pentru ca sanatatea personala si a celor dragi este in fapt o necesitate prioritara pentru orice om, indiferent de venitul, categoria sociala sau educatia acestuia.

Dincolo de acuze, idei preconcepute, interese contrare sau orice alt atribut, cand se iau in discutie problemele unui sistem, ar fi indicat sa se recurga la obiectivitatea unor cifre. Daca o imagine face cat 1.000 de cuvinte, cifrele bine fundamentate pot face diferenta intre a orbecai in intuneric sau a rula pe o autostrada bine luminata.

Cheltuielile medii (publice plus private) pentru sanatate ale unui roman au fost in 2008 de 473 de dolari (in 2009 sunt estimate la 420), din care 104 dolari au fost destinati, in medie, achizitiei de medicamente. O fi mult? O fi putin?

Pe baza acestor cifre studiul "The World Pharmaceutical Markets Fact Book 2009" plaseaza Romania pe ultimul loc in Uniunea Europeana in topul realizat pe criteriul cheltuielilor totale pentru sanatate si pe penultimul loc in cel constituit pe criteriul banilor folositi pentru medicamente. Ce inseamna mai exact acest fapt? Prin comparatie cu statele de pe primul loc, in speta Norvegia, respectiv Elvetia, in Romania s-a cheltuit anul trecut pe cap de locuitor, in medie, de 15,5 ori mai putin pentru sanatate si de 8,6 ori mai putin pentru medicamente. Cumulat din surse publice si private, un norvegian a beneficiat in 2008 in medie de 7.333 de dolari (!) pentru cheltuielile de sanatate, in timp ce un elvetian a avut la dispozitie un buget cumulat de 893 de dolari (!) pentru medicamente.

Mediile celor doi indicatori pentru Europa de Vest se afla aproximativ la jumatate, in ceea ce priveste cheltuielile totale pentru sanatate (3.665 de dolari), fata de Norvegia, respectiv la 67% din nivelul alocarilor financiare pentru medicamente din Elvetia. Chiar si asa, daca pentru un roman s-ar cheltui in medie atat cat se plateste pentru un vest-european, suma necesara ar fi echivalenta cu jumatate din PIB prognozat in acest an, respectiv cu aproximativ 20% mai mult decat totalul cheltuielilor bugetare din 2009 (care include investitii, plata pensiilor si a celorlalte obligatii ale statului)! Prin comparatie, anul acesta s-au alocat sanatatii aproximativ 3% din PIB. Acestea fiind spuse, este clar pentru oricine ca bugetul de stat, cu si fara contributiile proprii ale cetatenilor romani, nu poate sa asigure resursele financiare necesare cheltuielilor pentru sanatate la un nivel similar celui din statele dezvoltate ale Uniunii Europene. Fara sa mai luam in calcul ca recuperarea decalajului presupune bugete chiar mai mari decat cele din statele vestice, si asta pentru un numar semnificativ de ani.

Aceasta este, in fapt, dimensiunea "distantei" dintre Romania si statele dezvoltate din Uniunea Europeana. Adica de aproape opt ori mai putini bani pentru sanatate si de aproximativ sase ori mai putini pentru medicamente. Atunci cand se emit judecati de valoare sau se iau decizii care privesc sistemul de sanatate este bine sa nu fie trecuta cu vederea dimensiunea abisala a subfinantarii acestuia. Cei care vor dori sa rezolve intr-adevar tarele sistemice trebuie sa gaseasca, in primul rand, noi surse de finantare pentru acesta.

Ce se intampla in realitate? In 2009 am inregistrat o diminuare a bugetului atat pentru sanatate, cat si pentru medicamente. Fondurile alocate sanatatii, exprimate in lei, au scazut cu 7,9%, pana la 15,32 miliarde de lei, fata de 16,64 miliarde de lei in 2008. In euro, scaderea este si mai mare, de 19,9%, de la 4,52 miliarde de euro in 2008 la 3,62 miliarde de euro in acest an. Bugetul destinat medicamentelor gratuite si compensate este de 0,77 miliarde de euro, iar pentru programele nationale de sanatate sunt prevazute alte 0,45 miliarde de euro, in conditiile in care, in 2008, din piata totala de medicamente, de 1,95 miliarde de euro, cele pe baza de prescriptie reprezentau 83,1%, adica 1,62 miliarde de euro. Aceasta fiind situatia alocarilor bugetare, nu este de mirare ca a fost necesara angajarea de credite suplimentare la inceputul lunii octombrie. Chiar si asa, incercarea de a petici sacul va avea un succes indoielnic atat timp cat datoriile sunt rostogolite in 2010, an pentru care proiectul de buget ofera sanatatii acelasi statut de "Cenusareasa" de care a "beneficiat" aceasta in ultimii nouasprezece ani.

Cu alocari anuale de 3-4% din PIB, problemele din sanatate se vor transforma in probleme sociale majore. Este nevoie de acceptarea de catre mass-media si clasa politica a faptului ca, pentru cetatenii Romaniei si deci pentru opinia publica, sanatatea este unul din bunurile cele mai de pret, o prioritate individuala de prim rang care trebuie recunoscuta ca o prioritate nationala.

Petru Craciun este directorul general al companiei de analiza si studii de piata Cegedim Romania