CINEFLASH/ Woodstock, nasterea unui fenomen
Autor:
Andreea Chiriac Hentea
10.11.2009
Pornit in cautarea originilor
unui eveniment precum Festivalul de la Woodstock, care a schimbat
nu doar istoria muzicii, ci si cultura pop a Americii, noul film al
lui Ang Lee - Bine ati venit la Woodstock!/ Taking
Woodstock - surprinde si relaxeaza, dezamageste si amuza
spectatorii in egala masura. Cei care afla din prezentarile eronate
aparute deja in reviste ca filmul este o comedie muzicala asteapta
in van, pe tot parcursul sau, sa asiste la secvente din istoricul
concert gazduit intre 15 si 18 august 1969 la aproximativ 70 de km
de Woodstock. In fapt, filmul lui Ang Lee este o fictiune extrem de
atent reconstituita (dupa fapte reale) de scenaristul James
Schamus, pornind de la cartea Taking Woodstock: A True Story of
a Riot, a Concert, and a Life, scrisa de Elliot Tiber si Tom
Monte.
In 1969, tânarul Elliot Tiber, un designer de interioare
care decoreaza baruri in Greenwich Village, New York si viseaza
sa-si construiasca o cariera in California, se intoarce in mica
asezare natala Catskills pentru a-si salva de la faliment parintii
si micul lor motel aflat in ruina. Filmul intra cu o lentoare cam
exagerata - chiar si pentru un asemenea preambul necesar - in
atmosfera deprimanta a motelului "El Monaco", o darapanatura care
zace in plin soare, fara clienti, cu usile vraiste si podelele
scârtâind, ai carui eventuali clienti rataciti prin zona sunt
alungati de rapacitatea proprietaresei motelului, care cere un
dolar in schimbul unui prosop curat. In acest context, cu
directorul bancii pe urme, pe care il implora sa-i mai acorde
familiei o pasuire, Elliot isi pune la bataie toata bunavointa,
creativitatea si restrânsa influenta pe care o are la Camera de
Comert zonala pentru a iesi din datorii, dar nimic nu pare sa miste
in acest loc unde nu se intâmpla nimic, in afara de o trupa de
teatru famelica adapostita in sura. Momentul de izbucnire (cam
expediat, dupa toata acea tergiversare studiata) este o stire de
ziar din care Elliot afla (si, odata cu el, spectatorii) ca un
orasel din apropiere a refuzat gazduirea unui festival de muzica
hippy. Ca in cazul tuturor filmelor despre vreo idee stralucita
care a strafulgerat vreodata mintea unui american, apar, pe rând,
un fost vecin din copilarie al lui Elliot, Michal Lang, contactat
telefonic, care se va dovedi energicul promotor al festivalului,
apoi proprietarul cirezii din vecinatate, care ii ofera terenul lui
cu iarba grasa, mirosind o afacere in stil mare, apoi investitorii
care ii sprijina financiar substantial, precum si concetatenii lui
Elliot, in parte prieteni gata sa-i intinda o mâna de ajutor, in
parte dusmani fatisi, hotarâti sa se opuna cu indârjire invaziei
hipiote care le ameninta orasul. Ceea ce nu banuiesc nici unii,
nici altii, este afluenta covârsitoare de tineri care sosesc in
valuri spre Woodstock pentru "trei zile de muzica, pace si iubire"
si care vor transforma locul in ceea ce stie toata lumea astazi ca
a fost. In trei saptamâni, o jumatate de milion de oameni se
indreapta spre motel si spre pajistea din apropiere, iar Elliot si
prietenii lui se trezesc in miezul unui fenomen care avea sa
defineasca o generatie si sa schimbe definitiv cultura Americii.
Punctul forte al filmului lui Ang Lee este performanta de a
stabili, cu precizie de documentar, atmosfera, costumele si
culorile Woodstock-ului. Iar daca i s-a reprosat ca nu a
reconstituit deloc secvente din concertele de rasunet de atunci, ca
nu i-a aratat deloc pe Creedence Clearwater Revival (primii care au
semnat contractul pentru a aparea la Woodstock, tragând dupa ei
numerosi alti artisti), pe Jimmy Hendrix, The Band ori Joan Baez,
filmul ne aduce drept argument faptul ca evenimentul este
reconstituit prin ochii personajului Elliot Tiber, care n-a apucat
sa zareasca nici macar o secventa din concert. A apucat, totusi, sa
se infuzeze cu energia si vibratia sutelor de mii de tineri de
acolo, iar filmul ne aduce in fata ochilor ritmurile de atunci,
costumele inflorate si masinile pictate, pancartele cu mesaje
pacifiste, dragostea libera practicata peste tot, chicotelile din
tufisuri, dansul la lumina stelelor, viziunile psihedelice,
pajistile calcate in picioare, joint-urile si derdelusul nu prin
zapada, ci prin noroaiele ivite dupa ploaia interminabila. Ca dupa
o petrecere cu efecte definitive si ireversibile, locul care a
gazduit Woodstock-ul a gazduit un fenomen cu reverberatii de
netagaduit in istoria Americii. Iar filmul lui Ang Lee, cu caldura
si ezitarile, cu secventele lui pline de energie, dar si cu
delicatetea, sfiala si prospetimea prezente aproape intotdeauna in
filmele regizorului (Sense and Sensibility, The Ice
Storm, Crouching Tiger, Hidden Dragon,
Brokeback Mountain) reuseste din plin sa evoce Woodstock-ul.
Si ar mai fi ceva. Pe lânga scenografia teribila, scenaristul James
Schamus si regizorul Ang Lee, "inarmati" cu o distributie perfecta,
reusesc sa creeze o serie de personaje absolut cuceritoare. De la
Liev Schreiber, magnific in rolul unui travestit, fost soldat in
Marina SUA, la impresionantul Henry Goodman in rolul tatalui lui
Elliot, la seraficul Jonathan Groff (mai cunoscut ca actor de
teatru), care reuseste un personaj memorabil din câteva accente
subtile, in rolul producatorului Michael Lang, si la totdeauna
excelentii Eugene Levy sau Imelda Staunton (desi personajul ei -
mama lui Elliot - este cam sarjat conceput fata de finetea acestei
mari actrite), toti actorii investesc filmul cu gratia
autenticitatii si cu placerea de-a juca sub indrumarea unui regizor
de clasa. Nu pierdeti, deci, spectacolul revigorant al
Woodstock-ului, Ang Lee l-a inviat cu adevarat!
Bine ati venit la
Woodstock!/ Taking Woodstock Productie SUA, 2009. Regia: Ang Lee. Cu: Demetri
Martin, Henry Goodman, Imelda Staunton, Eugene Levy, Jonathan
Groff, Liev Schreiber, Emile Hirsch, Skylar Astin, Paul Dano, Kelli
Garner, Jeffrey Dean Morgan. Premiera: 30 octombrie. Distribuit de:
Ro Image 2000, Prorom.
ANDREEA-LAURA CHIRIAC (n. 21 ianuarie 1970, Bucuresti), absolventa (1994) a Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea Bucuresti. A fost redactor cultural la "Tineretul Liber", "Cotidianul" si "Ziarul de Duminica", specializându-se in critica de film, semnând si in publicatii de specialitate precum "Pro Cinema", "Re:publik", "Apropo", "ProTV Magazin", "The One", "Playboy". A facut parte din staff-ul TIFF - editiile din 2007 si 2008 - ca redactor principal al caietului festivalului. Din 2009 colaboreaza tot la o rubrica de film la Radio România Cultural.