REPORTAJUL SAPTAMANII/ Sarmizegetusa. Comoara pierduta

Cautatorii de comori roiesc si astazi in jurul cetatilor dacice. Spera la norocul celor care au gasit 10 bratari dintr-un foc, kilograme de aur, intr-o singura groapa. Iata drumul pasionant al comorii din Muntii Orastiei, cu semne de intrebare, sume colosale si monumente de indiferenta.

O legislatie proasta, stufoasa, incompleta, autoritati nepasatoare si incompetente au facut ca acest loc sa fie al nimanui. Poate ca exista un interes ca acest loc sa fie neadministrat si nepazit... pentru a le permite cautatorilor de comori sa se miste in voie prin zona.

Dotati cu masini si aparate, cautatorii roiesc in jurul cetatii. 30 de mii de hectare sunt pazite de 8 jandarmi. Cate doi pe tura.

Din muntii Orastiei s-au scos in ultimi ani sute de kilograme de aur, cosoni si podoabe; zeci de tezaure au fost vandute peste granita. Toti muntii au fost si inca mai sunt scormoniti. Cauatatorii de comori lasa in urma lor gropi neastupate, cutii de conserve, borcane

In 2005, dupa patru ani de urmariri si filaj, zeci de persoane din Deva, acuzate de branconaj arheologic, au fost arestate. Incepea dosarul "Aurul dacilor 1".

Iulian Ceia este considerat seful unei retele de cautatori de comori. Fost politist si consilier la Camera Deputatilor, Ceia este acuzat ca a plasat in strainatate, dar si unor inalti demnitari romani, o parte din celebrele bratari dacice. Incepe un proces care pare acum ca nu se mai termina. L-am gasit pe Iulian Ceia in Deva. A tinut sa ne arate imprejurimile. In Poiana Omului se spune ca si-a luat zilele ultimul rege dac: Decebal. Cunoaste muntii Orastiei ca in palma. Este pasionat de istorie, iar multe dintre informatii le afla de la oamenii locului. Cat despre implicarea sa in braconajul arheologic... "La un moment dat - spune Ceia - un politist care a venit parte in proces a fost intrebat de judecator ce stie despre persoana mea. Da, domnule, era cautator de aur. De unde stiti treaba asta? Avea noroi pe rotile de la masina. Din astfel de povesti (cum ca unul a vazut ca exista noroi pe masina), s-a ajuns ca altul sa spuna ca trebuie sa fie ceva intre el, Nastase, Dan Iosif si Talpes. Din astfel de povesti s-a nascut si partea asta care a placut foarte mult procurilor la vremea respectiva."

Urcam la Varful Caprareata, 800 de metri in linie dreapta pana la Sarmizegetusa. Vladimir Brilinschi ne arata "celebra groapa in care au fost descoperite 10 bratari de aur in anul 2000, de catre un grup de cautatori de aur. Groapa este amplasata in apropierea unei stanci care putea foarte bine fi un reper, dar putea fi si templu sau altar.'

Florin Rambetea, zis "Bratara", este cel care a descoperit cele zece bratari. Din inculpat a ajuns martor in dosarul "Aurul dacilor 1". Sta ascuns intr-un sat din vestul tarii si se teme pentru viata lui. Cu greu l-am convins sa apara in fata camerei. A cerut sa-l filmam intr-un lan de porumb, ca nimeni sa nu stie locul in care traieste. "Sunt un cui in coastele lor, spune el. Daca m-ar elimina, ar fi degeaba, e scris totul pe hartie..."

Doi camatari din Deva l-au angajat in 2000 pentru a-i ajuta la cautat si sapat in munti. Aveau harti din satelit si tot felul de aparate, iar dupa cateva zile de cautari, povesteste Florin Rambetea, "am dat peste nasul unui lup, o figurina, un animal, ce Dumnezeu o fi fost, am dat cu mana la o parte frumos pamantul, inima baga rateuri, erau una in alta, intrepatrunse cu spiralele, erau puse in picioare pe trei grupuri. Am scos alea trei grupuri, sase bucati."

Pentru a intelege cum s-a intamplat, Nunu Brilinschi a facut un desen folosit acum si de anchetatori. "Am realizat un desen pe baza marturiei descoperitorului, care mi-a povestit cu lux de amanunte felul in care erau asezate bratarile. Practic erau doua etaje. La etajul interior erau 4 bratari una in alta, ca niste arcuri de masina, un strat de pamant de 30 de cm si, la etajul superior, 6 bratari acoperite de o lespede. De o parte si de alta a gropii erau lespezi." Lespezile sunt acum la Muzeul de istorie din Alba Iulia. Bratarile au luat drumul strainatatii, iar Rambetea a ramas cu buza umflata. Asa ca a povestit totul politiei.

In 2000 la Frankfurt, in fata expertei Barbara Deppert Lippitz, se prezinta un individ care ii cere sa evalueze doua bratari din Muntii Orastiei. Experta trage concluzia ca sunt dacice si ia legatura cu autoritatile romane care trag si ele concluzia ca sunt obiecte de patrimoniu. Incepe vanatoarea bratarilor, iar statul plateste sute de mii de euro pentru ele. Cu mare pompa sunt aduse in Romania, la inceputul lui 2007, primele patru bratari, urmeaza altele, iar politicienii se inghesuie sa pozeze, alaturi de ele, in intregitori ai istoriei neamului.

Comisarul Aurel Condrut, sef Serviciul de Protejare a Patrimoniului Cultural National, s-a ocupat de repatrierea bratarilor. "De ce nu s-au putut confisca? Pentru ca nu aveam cum sa le aducem in tara, iar cumparatorului de buna credinta trebuia sa i se plateasca banii pe care i-a investit... Erau obiecte de furat, de acord, dar el nu cunostea asta in momentul cand le-a achizitionat."

Ciudat lucru, dar prin mai multe ordine ale Ministerului culturii, semnate de fostul ministru Adrian Iorgulescu, sute de mii de euro ajung chiar in contul Barbarei Deppert Lipitz, cea care are rolul de expert, reclamant si care, in cele din urma, primeste banii.

"Aceasta doamna Barbara - spune Radu Stanciu, specialist Arta Patrimoniu - este placa turnanta a ceea ce eu numesc talharia cu bratarile, nu escrocherie. Cand in mod public se dau bani publici nu e talharie, ci o pungasie. Doamna e cea care, prin 2000, face o plangere sesizand traficul de bratari dacice..." Radu Stanciu este specialist in arta de patrimoniu, angajat de inculpatii din dosarul "Aurul dacilor 1" sa faca o expertiza a bratarilor. "Doamna - continua el - este semnatar de plangere penala si ajunge si martor si... senzational... este si vanzatoare de bratari, dupa cum ne asigura domnul ministru al culturii. I se dau 240.000 de euro, 140.000 de euro, 50.000 de euro... i se dau vreo 600.000 de euro ...i se mai dau si niste bacsisuri pentru deranj..."

Multe semne de intrebare care reusesc sa faca procesul Aurul dacilor sa bata pasul pe loc. L-am intrebat pe fostul ministru al culturii despre ordinele de plata pe care le-a semnat. N-am aflat nimic in plus. Am solicitat Ministerului culturii informatii despre costul si modul in care s-au achizitionat bratarile. Pana acum n-am primit insa niciun raspuns.

Aurel Condrut, seful Serrviului de Protejare a Patrimoniului Cultural National, insista ca nu exista un contract de vanzare/ cumparare intre statul roman si vanzatorii bratarilor. "Nu exista un contract de vanzare cumparare. N-are cum sa exista. Exista un document de predare si primire a justei compensatii. Deci el preda bunul... el il preda de buna voie, fiind despagubit cu ce a investit..."

Mai mult, sunt voci care ridica semne de intrebare asupra autenticitatii celebrelor bratari. De ce, in zeci de ani de sapaturi, arheologii nu au descoperit macar una, de ce au aparut toate acum? Radu Stanciu este unul dintre contestatarii autenticitatii bratarilor.

"Toate seamana intre ele, cu mici diferente de greutate, spune Radu Stanciu, modelul e acelasi, zici ca is facute ca mititeii, toate ies una dupa alta cu mici diferente de greutate si de forma..."

Cei care le-au expertizat sustin insa cu argumente autenticitatea lor.

Ernest Oberlander, sef sectie Departamentul Numismatica si tezaur al Muzeului National de Istorie, spune: "Se vede clar ca nu exista urme de frecare, de tesaturi, de piele... Atat de proaspete sunt bratarile, ca si cand ar fi fost facute ieri. Dar, acoperite cu un strat de depuneri minerale din sol care, repet, atesta faptul ca au stat o vreme indelungata in sol, sute, mii de ani."

Emanuel Petac este seful cabinetul numismatic la Biblioteca Academiei Romane. Si semnatura lui apare pe expertiza bratarilor. "Bratarile, spune el, atesta acelasi centru de productie, mai multe maini, cu siguranta doua sau trei care au lucrat la povestea asta, dar in orice caz aceasi sursa de aur si aur nerafinat. Ce au gasit in rau, asta au folosit."

Am cerut si parerea unui bijutier despre posibilitatea fabricarii unor astfel de bratari. Emanuel Carstoiu ne-a spus: "Daca stii compozitia, se poate face simplu, exact la fel. Daca stii compozitia, lucrezi compozitia si pe urma lucrezi bratara asa cum a lucrat-o nenea ala. Dupa aia si faci si niste acoperiri. Mai iei niste pamant de prin Transilvania si mai freci putin. Deci se pot face. Baietii destepti fac asta."

Ernest Oberlander crede insa ca "niciodata un falsificator nu poate intra in pielea celui care a produs piesa... In cazul nostru aveam de-a face cu tehnica exceptionala care, practic, nu mai poate fi accesibila in Europa."

Il mai intreb pe Emanuel Petac, sef Cabinet Numismatica la Biblioteca Academiei: "Din punct de vedere chimic, nu se poate obtine aceasta compozitie?" "Nu. Nu.", imi spune el categoric.

Bijutierul Emanuel Carstoiu e insa de alta parere: "Vad cum l-a turnat ala, ti-l iau, ti-l torn in piatra. Gasim o anumita piatra din Transilvania ca urme din piatra aia sa se gaseasca si aurul ala pe acolo, il iau si il bat cu ciocan de lemn cum l-a batut ala, si il facem asa, dupa care il imbatranim. Ii punem si putin pamant din perioada aia care are o anumita chestie specifica. Daca ai timp si bani, poti sa faci."

Blestem al aurului sau nu, multi dintre cei care au avut legatura cu aceasta poveste au murit. Cei mai multi s-au imbolnavit de cancer.

In 2007, Sorin Popa, un bijutier din Calan, inculpat si el in dosarul "Aurul dacilor", moare suspect inainte de a depune marturie in proces.

Iulian Ceia precizeaza: "A fost prieten cu multi, era un om al muntilor... Daca ar mai fi trait doua zile, ar fi reusit sa povesteasca despre toata nebunia asta... Din discutiile purtate cu el, stiu ca a facut cateva din obiectele astea... bratarile dacice... asa-zis dacice."

Intrebat daca crede intr-un blestem al aurului, cautatorul de comori Florin Rambetea neaga: "Nu, nu cred. Blestemul e lacomia noastra."

Pana acum, in visteria statului au ajuns 12 bratari dacice. Din aceasi visterie au fost scoase sute de mii de euro ca bratarile sa fie recuperate si aduse in Romania. Statul a platit, multi s-au imbogatit de pe urma acestor bratari. Statul roman a platit fara sa carteasca si va mai plati mult si bine, pentru ca se pare ca numarul lor va ajunge la 30.

"Prejudiciile sunt destul de mari - declara procurorul Augustin Lazar - si, intr-o prima faza, prejudicul a fost evaluat 6 milioane si jumatate de euro. Ar fi valoarea artefactelor care au fost furate si comercializate, precum si daunele platite de statul roman persoanelor de buna credinta de la care s-au recuperat." Fostul ministru al culturii, Adrian Iorgulescu, e de parere ca "statul roman nu a pierdut bani din aceasta tranzactie, pentru ca toti banii urmeaza sa fie recuperati de la autorii furtului. Teoretic. Si practic. Pentru ca li s-a pus sechestru pe toate bunurile."

Greu de crezut ca prejudiciul va fi recuperat.

In muntii Orastiei, nimeni nu a vazut sau auzit de comori. Teoretic. Practic insa... Din casele localnicilor politia confisca frecvent aparate pentru detectarea metalelor. Florin Rambetea sustine ca oamenii isi vindeau animalele ca sa cumpere detectoare. Si nu era casa fara detector. "Nu e om in acea zona sa nu fi cautat comori. Imi pun capul in streang daca spune ca nu a cautat."

Tezaure intregi, mii de piese au fost scoase si vandute peste granita. Acum, politia spune ca le-a gasit urma si o sa le recupereze. Pe bani. Unde era politia atunci cand aceste tezaure paraseau tara? Nu e greu sa le dai de urma. Pe siturile de licitatie din vest, cine vrea isi poate cumpara obiecte din Dacia.

Singurul om care are grija de cetatea Sarmizegetusa in mod oficial este Lucretia Rambetea, platita cu 600 de lei pe luna de Muzeul din Deva. Face naveta prin padure, 8 km dus, 8 intors. E paznic, ingrijitor si ghid de ocazie. Sotul ei a fost batut in cetate de cautatorii de comori. Daca se intampla ceva, daca vede ceva, n-are posibilitatea sa anunte, acasa are un telefon, dar in cetate nu are semnal.

Cu prilejul echinoctiului de toamna, la Sarmizegetusa a fost aglomeratie mare. Multi venisera sa se incarce cu energie, s-a dus vestea ca locul e incarcat cu energie. Bioenergeticiana Maria Ciobanu sustine ca, din punct de vedere energetic, este locul cel mai important din Romania. Doamna Maria le spune celor cu care vine aici la Sarmizegetusa de ani de zile ca le poate vindeca orice boala, ca-i face sa mearga, sa auda, sa se simta bine, sa uite de oboseala. Din nefericere, de ani de zile de cand vine la Sarmizegetusa, nu a reusit sa vindece si o boala grava, boala autoritatilor: nepasarea.

Indiferent care este scopul pentru care ajung in cetate, turistii vin in Sarmizegetusa. Numai din taxa de intrare s-ar putea scoate bani pentru intretinere si o minima amenajare. Daca autoritatilor le-ar pasa, bani s-ar gasi pentru cetate. Autoritatilor nu le pasa insa de turisti si de banii pe care acestia i-ar putea lasa aici. Dar cheltuiesc milioane pentru readucerea in tara a tezaurelor pe care le-au lasat sa plece fara sa miste un deget. Pana acum, nimeni nu a fost pedepsit pentru furtul de comori. Autoritatilor nu le pasa nici de locul care ar trebui sa fie un simbol pentru romani. Poate ca asa suntem noi, romanii. Nu ne pasa cine suntem si de unde venim, ne pierdem istoria, dar ramanem cu bratari.

Comisia UNESCO atrage atentia ca in viitor ar putea sa scoata cetatile dacice de pe lista patrimoniului mondial, daca acolo nu se iau masuri. Iar masuri poate lua guvernul prin ministrul culturii, deocamdata dezinteresat de situatia acestor locuri, care raman ale nimanui.

Francezul David, pe care l-am insotit, pleaca dezamagit de la Sarmizegetusa. "Sunt dezamagit pentru ca as fost interesat sa aflu mai multe despre daci, sa inteleg mai multe. Nu regret ca am venit, pentru e un peisaj frumos, dar nu am invatat nimic despre daci, nu stiu unde au trait, cum erau, am vazut un sanctuar, dar in mare parte parte era fals. In rest, nimic."