ECONOMIE/ A Treia Forta: Economia libertatii (V). Luminita de la capatul tunelului

Continuam publicarea de fragmente din antologia intitulata "A Treia Forta: Economia libertatii - Renasterea Romaniei profunde" in pregatire la Editura Logos. Antologia va fi lansata, in prezenta coordonatorului ei, profesorul si economistul american John Medaille, pe 26 noiembrie 2009, la Sala Rapsodia din Bucuresti, in completarea spectacolului "Toti cinci" al Companiei Dan Puric. Cartea schiteaza doctrina economica a miscarii personalist-conservatoare si este rodul mai multor autori de prestigiu. (Pentru usurarea lecturii, am eliminat notele de subsol).

Prezenta criza economica nu va fi fost cu totul zadarnica daca le va aminti oamenilor ca initiativele pornite de la firul ierbii pot invinge si cele mai teribile adversitati. In 1941, dupa ravagiile suferite de tara Bascilor in timpul Razboiului Civil din Spania, un tanar preot, Don Jose Maria Arizmendiarrieta, a fost trimis de episcopul sau in micul oras industrial Mondragon. Arizmendiarreta, de curand eliberat dintr-un lagar, fusese cat pe ce sa fie executat de regimul lui Franco. In Mondragon, de-a lungul a cincisprezece ani, Arizmendiarreta a pus bazele unui complex industrial, agricol, de comert, constructii si servicii in care cei 260 de lucratori erau in acelasi timp si proprietari. Printr-o activitate pastorala sustinuta, o organizare eficienta "la firul ierbii" si o munca de educatie care viza dezvoltarea simtului comunitar si ridicarea nivelului profesional, Arizmendiarreta a reusit sa creeze complexul de cooperative si entitati asociate cunoscute astazi in toata lumea drept Corporatia Cooperativele Mondragon (CCM).

De la infiintarea sa, in 1956, pana la mijlocul anului 2008, CCM s-a dezvoltat intr-atat incat a ajuns, ca marime, al saptelea grup de afaceri din Spania. Vanzarile anuale au crescut intre 2006 si 2007 cu 12,4%, cifrandu-se la circa 20 de miliarde de dolari, iar forta de munca a crescut cu 24%, de la 83.601 la 103.731 de persoane. Exporturile industriale au crescut cu 8,6% si atingeau 56,9% din vanzarile cooperativelor. Corporatia Cooperativele Mondragon detine, in nume propriu sau in parteneriat, 114 firme, pe teritoriul Spaniei sau in strainatate.

Ca si alte firme, cooperativele Mondragon au fost puternic afectate de criza mondiala. In prezent, membrii lor strang cureaua si recurg la actiunile de solidaritate care le-au permis in trecut sa infrunte crize economice majore. De exemplu, in 2008, lucratorii proprietari ai cooperativei Fagor au decis sa renunte la prima de Craciun si sa-si micsoreze salariul lunar cu opt la suta. Dupa cum a declarat Mikel Zabala, directorul de Resurse Umane al CCM: "Suntem companii private care functioneaza pe piata, ca toata lumea. Suntem expusi acelorasi conditii ca si competitorii nostri". Care sunt atunci atributele succesului remarcabil inregistrat de cooperativele Mondragon?

Pietrele de temelie ale CCM sunt cooperativele industriale. Cooperativele industriale sunt operate de lucratorii in a caror proprietate se gasesc. Lucratorii isi impart in mod egal profiturile obtinute de cooperative - la nevoie si pierderile - si participa in mod egal la administrarea lor. Acest lucru este posibil datorita structurilor si sistemelor unice de administrare si management financiar pe care le-au dezvoltat cooperativele. In domeniul administrarii, lucratorii isi spun cuvantul in primul rand in Adunarea Generala, unde se discuta performantele cooperativei si se stabilesc directiile ei de dezvoltare. Lucratorii aleg de asemenea Consiliul director, care conduce afacerile cooperativei intre adunarile generale, si o Comisie de cenzori - cunoscuta si sub numele de "Comitetul de supraveghere" - care monitorizeaza tranzactiile financiare si modul de aplicare a directiilor si strategiilor deja stabilite. Doar membrii cooperativei - cu totii, lucratori - pot vota, fiecare membru dispunind de un singur vot.

Candidatii sunt alesi pe patru ani si nu primesc compensatii pentru munca lor din Consiliu, continuand sa incaseze salariile normale. sedintele de Consiliu se tin de obicei inainte de inceperea zilei de munca. Consiliul desemneaza un manager al cooperativei pe baza unui contract pe patru ani, care poate fi reinnoit dupa o analiza obligatorie, intreprinsa de catre Consiliu, a activitatii sale. Managerul poate sa participe la sedintele Consiliului in calitate de consultant, dar nu este nici membru al acestuia si nici nu poate vota. Exista un Consiliu managerial, unde se intalneste lunar conducerea executiva a cooperativei. Separarea dintre Consiliul director si Consiliul managerial reflecta in mod clar distinctia pe care o fac cooperativele intre functia de conducere, care este prerogativa membrilor ei, si desfasurarea operatiunilor care intra in responsabilitatea managementului.

Un organism de decizie - Consiliul social - este ales anual, de catre si dintre membrii unor grupuri de douazeci, treizeci de lucratori angrenati direct in productie. Membrii Consiliului social sunt alesi pe termen de doi ani si pot fi realesi. Consiliul social este o structura care se remarca in mod deosebit prin contributia sa la bunastarea cooperativei. Consiliul director ii reprezinta pe membrii unei cooperative in primul rand in calitatea lor de coproprietari, iar Consiliul social ii reprezinta in primul rand ca lucratori. De fapt, Consiliul social include functia sindicala, ceea ce le permite membrilor sa monitorizeze, sa puna sub semnul intrebarii si - daca este necesar - sa se opuna politicilor stabilite de Consiliul director si de manangement. Consiliul social este o structura consultativa pe langa Consiliul director si se ocupa de problemele de productie si personale - de exemplu, durata zilei de lucru, evaluarea si clasificarea functiilor, protectia muncii -, probleme pe care Consiliul director trebuie sa le ia in consideratie inainte de hotari in privinta lor. In ultimii ani, unele cooperative au imputernicit Consiliile sociale sa-i reprezinte pe membrii lor la negocieri cu Consiliile directoare.

Castigurile unei cooperative Mondragon revin exclusiv membrilor. In loc de salariu, membrii sunt platiti cu avansuri lunare din venitul pe care cooperativa anticipeaza ca-l va obtine. Exista si doua avansuri exceptionale, dictate de traditia spaniola, pentru Craciun si pentru perioada vacantei de vara. Cooperativele respecta un "principiu al solidaritatii externe" potrivit caruia nici un avans nu trebuie sa depaseasca, decat intre limite bine stabilite, salariile platite de firmele private din vecinatate pentru o munca similara. Nivelul avansului platit fiecarui membru este determinat in primul rand de valoarea muncii pe care Consiliul social o atribuie fiecarei post. Diferenta maxima care poate exista intre cel mai mare si cel mai mic avans este de opt la unu. Din 1956 pana in anii 1990, s-a calculat ca puterea de cumparare a membrilor cooperativelor Mondragon a crescut cu aproximativ 250%.

O alta parte din veniturile cooperativei le revine membrilor sub forma de capital. Structura capitalului a fost gandita in asa fel incat sa-l constientizeze, in cel mai inalt grad, pe fiecare membru cu privire la calitatea sa de actionar al cooperativei. Ca o conditie a intrarii in cooperativa, fiecare membru trebuie sa aduca un capital propriu, actuala "taxa de intrare" fiind de 12.500 de dolari. Platile se fac pe baza unei contributii initiale de 25%, urmate de rate lunare. Apoi cooperativa creeaza pentru noul membru un cont de capital in care se varsa 70% din contributia initiala. Sumele din contul de capital cresc datorita dobanzii convenite si in urma creditarii lor anuale cu - sa spunem - 40% din profitul cooperativei, repartizat membrilor in functie de treptele de salarizare si de orele lucrate. Membrii cooperativei pot sa ridice dobanda acumulata in cont sau o pot folosi drept garantie pentru a obtine imprumuturi pentru nevoi personale, dar capitalul de baza nu poate fi in general retras decat in caz de demisie sau pensionare. Circa 50% din surplusul cooperativei merge la fondul permanent de rezerva - in timp ce legea spaniola cere ca doar 10% din profit sa fie pus deoparte pentru scopuri sociale si educationale. Cooperativa care inregistreaza pierderi poate sa le ceara membrilor sa reinvesteasca avansul pentru Craciun si cel pentru vacanta de vara. Sau poate sa le ceara membrilor sa renunte la dobanda pe care o primesc pentru capitalul lor. In cazuri extreme, valoarea capitalului detinut de fiecare membru poate fi diminuata sau redusa drastic.

Nu este de presupus ca modelul Mondragon poate fi transplantat integral in alte tari. Sa luam doar mesajul de speranta pe care ni-l transmite si sa studiem, cu mintea deschisa, acele aspecte ale experientei Mondragon care s-ar potrivi cu nevoile si circumstantele noastre. Arizmendiarrieta a rezumat filozofia Mondragon: "Construim calea pe care mergem". Problema care se pune in aceste timpuri grele este daca ne vom construi viitorul pe care ni-l dorim - daca vom restaura controlul asupra vietilor si destinelor noastre prin mijloacele fratietatii cooperatiste, a caror aplicabilitate Mondragon a demonstrat-o cu prisosinta - sau ii vom lasa pe altii sa ne decida viitorul.

(Trad. de Ovidiu Hurduzeu)

Race Mathews: economist australian, fost parlamentar si ministru in cateva cabinete laburiste. Actualmente este Senior Research Fellow la Facultatea de Business si Economie a Universitatii Monash. Numeroase articole si lucrari in colaborare. Volume: "Australia's First Fabians: Middle-Class Radicals", "Labour Activists and the Early Labour Movement" (1994), "Jobs of Our Own: Building a Stakeholder Society "(1999)

(Textul acesta a fost scris special pentru aceasta traducere in romaneste)

Daca atat comunismul, cat si capitalismul sunt acum discreditate, exista oare alte cai de a organiza activitatea economica? In ce directie sa ne indreptam pentru a gasi un raspuns? Exista totusi o metoda care este conforma atat cu natura umana cat si cu justa intelegere a libertatii si binelui intregii societati. Aceasta este distributismul - un mod de organizare a economiei care cauta sa puna proprietatea privata in serviciul adevaratului bine, cel care este atat in folosul proprietarilor cat si al comunitatii. Distributismul promoveaza o larga raspandire a proprietatii productive, cautand, atat cat permite practica reala, ca activitatea economica, toate functiile noastre productive si comerciale sa fie duse la implinire de catre operatori-proprietari. Aceasta situatie promoveaza binele in mai multe feluri.

Acolo unde o tara are norocul ca proprietatea rurala sa fie in mare masura dispersata, cum este Romania, exista deja o excelenta baza pentru distributism. Continuand ideile unor personalitati precum Mihalache si Maniu, se poate promova si reinsufleti procesul unei redistribuiri a proprietatii, acolo unde procesul a fost slabit sau eliminat, dupa care buna distribuire a proprietatii se poate extinde si la alte regiuni. Fara a ne pronunta in calitate de specialisti ai economiei bazate pe asa-zisa revolutie informationala din ultimele decenii - ma gandesc in primul rand la Internet - putem totusi remarca faptul ca revolutia informationala a creat posibilitatea unei organizari descentralizate a vietii comerciale - descentralizare nu numai a locurilor de munca. Este vorba de existenta si interactiunea dintre mii de firme mici. Pentru a transforma o asemenea economie distributista in realitate, ce este de facut in domeniul juridic dar, mai ales, in sfera culturala?

In ceea ce priveste ordinea juridica, modelul economic dominant in Occident este cel al marilor corporatii care, datorita marimii si puterii lor financiare, pot sa exercite o considerabila influenta asupra politicienilor si mediilor de informare. Legea tinde sa favorizeze aceste mari entitati. Astfel, asa cum si-au dat seama si reformatorii agrarieni, legea trebuie sa-i favorizeze in mod explicit pe micii intreprinzatori. Iata ce scria I. Mihalache: "Legislatia noastra agrariana este inspirata din idealul unei Romanii taranesti… cu mici proprietati in calitate de agenti tipici; proprietatea mijlocie va putea exista intr-o masura limitata iar marea proprietate va fi abolita". Este de la sine inteles ca aceste idealuri pot fi adaptate dupa necesitate si transferate in alte sectoare ale economiei. Totusi, daca ordinea legislativa nu sprijina aceste notiuni, un sistem de proprietati bine distribuite va fi intotdeauna instabil si in pericol de a fi rasturnat de o invazie de mari capitaluri autohtone sau straine. Unui guvern n-ar trebui sa-i fie rusine sa adopte un asemenea obiectiv, chiar daca este privit drept "perimat" de statele mai puternice.

Toate acestea aduc in discutie problema culturii. Care sunt idealurile culturale ale unei natiuni? De unde provin? Se trag ele dintr-o conceptie justa asupra naturii umane si din cele mai bune traditii ale acelei natii? Nu cumva deriva dintr-un ideal cultural exportat in mod agresiv de alte tari, mai ales de acele tari care isi ascund deseori profundele dificultati sociale si economice sub poleiala unei culturi trufase? Foarte mult de­pinde de recastigarea rapida a increderii in propria cultura, o incredere care sa le permita oamenilor sa-si mentina traditiile si felul lor de viata si gandire. De-a lungul timpului, acestea si-au dovedit justetea desi acum importante forte economice si politice vor sa le distruga. Una dintre modalitatile prin care o tara confruntata cu aceste forte ostile isi poate reafirma incre­derea in propriile sale traditii este sa se alature acelor curente culturale care au existat in trecut chiar in tarile care acum predica altceva. De exemplu, intreaga Europa a avut candva o economie asemanatoare celei distributiste. In fata atator pato­logii ale vietii moderne, cine ar putea spune ca Europa a facut o alegere inteleapta? Pana in 1950 chiar si Franta a fost o societate formata din mici ferme si ateliere. Europa n-ar mai fi Europa fara un asemenea trecut si o mare parte din ceea ce este caracteristic si fermecator in cultura europeana se datoreste supravietuirii unor elemente de viata distributista.

Daca romanii vor cu adevarat, au posibilitatea sa impamanteneasca distributismul in tara lor. Si vor dori doar daca se vor convinge ca-i lucrul cel mai bun de facut, ca vor putea fi invinse toate obstacolele ce le stau in cale. Dar nici Romania si nici alta tara care o va lua pe calea cea dreapta nu va permite celor tematori si celor care-si urmaresc doar interesul sa le incurce planurile si sa-i intoarca din drum. Orice actiune in numele unui adevarat bun uman nu este doar in interesul unui singur popor, ci si al intregii umanitati, al tuturor oamenilor plamaditi de Dumnezeu din tarana.

(Trad. de Ovidiu Hurduzeu)

Thomas Storck: economist si ganditor catolic. Sute de articole in prestigioase publicatii catolice. Volume: "The Catholic Milieu" (1987), "Foundations of a Catholic Political Order"(1998), "Christendom and the West" (2000).