CINEFLASH/ Herzog, magicianul

Werner Herzog nu e unul dintre regizorii asupra caruia sa mai aiba cineva vreun dubiu. Omul este cel care lasa in urma lui capodopere precum Aguirre, mânia zeilor, Nosferatu, fantoma noptii, Woyzeck sau Fitzcarraldo, fiind un cineast reputat nu doar prin faptul ca a fost singurul regizor capabil sa lucreze cu excentricul Klaus Kinski (ceea ce, e adevarat, l-a facut pe Herzog sa declare ulterior: "Fiecare fir de par alb din capul meu se numeste Kinski"), ci in primul rând pentru povestile sale superbe, cu eroi framântati de demoni si atrasi in abisul autodistrugerii. Locotenentul Terence McDonagh, personaj central al noului sau film, Pacatele unui politist - Ultimul apel: New Orleans, nu face, nici el, exceptie. Cinic si perfectionist, el isi conduce anchetele in stil iconoclast si eficient, e parior cronic, are o amanta prostituata si o dependenta de oarece prafuri, pe lânga analgezicele prescrise pe viata pentru durerile oribile de spate cu care s-a ales salvând un tip de la inec dupa trecerea uraganului Katrina. Una peste alta, McDonagh e irezistibil, cu rânjetul lui sarcastic si privirea obosita, iar Nicolas Cage il joaca pur si simplu vibrant, revenindu-si - când nimeni nu mai credea - la intensitatea pe care i-o stiam din Birdy, Wild at Heart ori Leaving Las Vegas. Un tip care nu pregeta sa-i trimita la naiba pe toti, chiar (sau mai ales) pe el insusi, când vrea si cum vrea, dar o face cu o detasare si o fermitate care tradeaza o combustie interioara orbitoare si o egala capacitate de autodevastare. De altfel, locotenentul McDonagh, cu sentimentalismele lui neasteptate si resorturile secrete care il ajuta sa actioneze singur impotriva tuturor, e perfect adaptat mediului dezolant din New Orleans-ul post-Katrina. Orasul ravasit, oamenii inca socati, apatia si oroarea persistenta pe care o emana usile de plasa ciuruite ale tuturor caselor, strazile dezolante si lumina sumbra constituie un tablou pe care Werner Herzog il stapâneste in totalitate, construindu-l cu maiestrie si perfect simt al nuantei. Acelasi echilibru fara cusur exista, de altfel, in toata desfasurarea acestei povesti cu personaje pe muchie si reguli nemiloase, cu duritati teribile si momente de un formidabil umor negru. Regizorul conduce cu logica impecabila intriga politista, insa (in stilul sau consacrat) se joaca permanent cu emotiile spectatorului, inserând fantezii suprarealiste, delectari vizuale stranii, iguane, serpi si aligatori si surprinzatoare momente de respiro meditativ in toata combinatia, precum discutia dintre McDonagh si tipul pe care l-a salvat, sprijiniti de marginea unui imens acvariu, un fel de evadare psihedelica post-dezastru dintre contururile oripilante ale realitatii. Rezultatul este un exemplu de stiinta si arta de-a face cinema, de ritm matematic si poezie absoluta. Filmul lui Herzog e ca un concert fara nici o nota falsa, care ilustreaza placerea de-a regiza, filma, juca, de-a construi autentic si uman un spatiu foarte personal si in acelasi timp foarte cuprinzator. A insera atât de firesc drama fiecaruia dintre personajele de aici (McDonagh, amanta lui, jucata de Eva Mendez - subtila si retinuta exact cât trebuie, intr-un rol deloc simplu sau lipsit de nuante -, tatal lui, sotia alcoolica a acestuia, precum si toata ceata de martori mincinosi, infractori mai mult sau mai putin cruzi ori ticniti, gainari, complici, colegi plictisiti ori superiori caposi cu care eroul intra in conflict), imperfecte si atât de naturale in slabiciunile lor, in drama mult mai ampla a orasului in sine, este un exercitiu de virtuozitate. New Orleans, cu spiritul si spiritele lui, este portretizat frematator si sensibil, cu o plasticitate extraordinara. Cât despre framântatii protagonisti ai acestei povesti cu accente noir, gândita frenetic si desfasurata elegant, ei se salveaza cumva, gratie unei justitii poetice, care aduce, spre final, o adiere de neasteptata tandrete intregului. Avem aici un exemplu pur de old fashion style, adus la zi cu o prospetime de netagaduit. Iar tocmai creativitatea lui Herzog si placerea lui de-a face film emotioneaza incredibil de puternic, emanând acea unda inconfundabila si rarisima de cinema adevarat.

Pacatele unui politist - Ultimul apel: New Orleans/ Bad Lieutenant: Port of Call New Orleans Producţie SUA, 2009. Regia: Werner Herzog. Cu: Nicolas Cage, Eva Mendez, Val Kilmer, Fairuza Balk. Premiera: 6 noiembrie. Distribuit de: Ro Image 2000, Prorom.