CULTURA ORASULUI/ Viata 2.0

Un exceptional documentar ("Adevarul dupa Wikipedia") oferit de TVR Cultural ridica probleme care depasesc lupta de opinii asupra "enciclopediei libere". Cel putin doua afurisite de intrebari trebuie macar puse: Care sunt limitele libertatii?, respectiv Poate axiologia sa fie democratica? sau, daca preferati, Care sunt limitele democratiei?

Larry Sanger, unul dintre cei doi creatori ai conceptului de "enciclopedie libera", adica un loc in care orice om de pe planeta (conectat la Internet) poate sa "toarne" ce-i trece lui prin cap si, in plus, sa modifice sau sa stearga ce-au scris altii, marturiseste in film ca la inceput nici nu si-au pus problema acuratetii rezultatului. Era un experiment si imperfectiunea era asumata. Desi "imperfectiune" e mai degraba un eufemism.

Ulterior, când devenise evident ca lucrurile o iau razna - mai ales ca experimentul devenise planetar, cu câte 5-6 milioane de utilizatori conectati simultan - omul a incercat sa puna o frâna, dar s-a izbit de refuzul lui Jimmy Wales, co-autorul conceptului, care i-a reprosat ca nu intelege ideea (!), drept care si-a luat jucariile si-a plecat.

Drumul era acum liber, mai ales ca Wales este un adept al lui Ayn Rand, intemeitoarea Obiectivismului, sustinatoarea libertatii fara limite si a "egoismului etic"...

Wikipedia are reguli formale destul de stricte, vizând forma de redactare a articolelor. Mai exact, pretinde referinte. Sa spui de unde stii. Nu conteaza, de pilda, daca este vorba despre o experienta personala, despre ceva ce-ai trait, tot trebuie sa faci trimiteri la ceva, altfel articolul e sters mai devreme sau mai târziu.

Existenta referintelor, insa, nu asigura nimic, caci pentru o afirmatie oarecare poti invoca o carte (de exemplu... o enciclopedie!) si e cam greu sa verifice cineva ca afirmatia ta chiar are sustinere in acea carte. Pe de alta parte, trimiterile nu asigura competenta asupra subiectului. Nu in ultimul rând, articolul poate sa fie bun si competent, dar sa fie modificat ulterior de te miri cine, din te miri ce motiv.

Pe scurt, departe de-a fi o enciclopedie (fie ea si libera), Wikipedia este o colectie de texte, unele fara indoiala impecabile, altele inepte, altele asa si-asa. Diferenta fata de o enciclopedie adevarata (pe hârtie sau on line) este data nu atât de gradul de calificare, de cultura sau de inteligenta autorilor - cât de ceva mult mai simplu: certificarea. O enciclopedie adevarata are redactori cunoscuti, cu nume si prenume, care raspund pentru corectitudinea continutului.

Argumentele pro-Wikipedia? Ca si oamenii fara vreo calificare ori specializare pot sa stie niste lucruri. Fara indoiala - drept care pot sa scrie articole, carti, afise. Dar nu enciclopedii. Si ca asa e democratic. OK, mai ramâne sa vedem un buget de stat alcatuit in mod democratic, prin plebiscit: Câti bani dam la armata? Niciunul! Huo!

Cum spuneam, problemele sunt ceva mai complicate. Wikipedia nu este decât una dintre manifestarile la moda ale libertatii neingradite si pofticioase sa cucereasca domeniile elitiste. Apropo, pe când un proiect stiintific condus in mod democratic? Internautii ar fi invitati sa voteze la fiecare pas: Injectam acum substanta aia sau nu? Bagam sau scoatem barele de uraniu din reactor? Ciocnim sau nu particulele alea elementare?

In IT, fenomenul e cunoscut sub denumirea generica de Web 2.0. Cum ar veni, Internetul de a doua generatie. Principala diferenta fata de reteaua mondiala care s-a nascut oficial in 1974 este data tocmai de componenta sa "democratica", materializata atât in impresionanta dimensiune planetara (1,5 miliarde de utilizatori in ianuarie 2009), cât si de mutarea accentului spre latura de socializare. Pâna de curând, recursul la Internet era dat in primul rând de informare (de la programul cinematografelor pâna la cercetari avansate), comunicare (mesaje simple), comert electronic si distractii (jocuri). Azi a luat o amploare ametitoare ideea de spatiu virtual de convietuire. Nu mai este vorba despre simple mesaje (ce mai faci?), ci despre o a doua viata, virtuala, in care ajungi sa ai sute de "prieteni" despre care in esenta nu stii nimic. De altfel, una dintre "retelele de socializare" are chiar acest scop declarat: "Second life". In viata virtuala te declari prostituata si-ti cauti clienti. Sau om de stiinta, si scrii articole enciclopedice.