Despre politicieni speriati, bancheri tristi si oameni de afaceri obositi

In ultimii doi ani am fost de patru ori la urne. A fost perioada de narcisism al politicului care a deformat pana la grotesc economicul. Risipirea resurselor economice si nesustenabilitatea promisiunilor politicianiste au creat malformatii, la nivel macroeconomic, care nu vor putea fi inlaturate decat in urmatorul deceniu.

Ar fi un compliment adus politicului sa numim "politici prociclice" inconstienta angajamentelor bugetare preelectorale. La noi a fost pur si simplu vorba de mita electorala si competitie intre partide pentru cumpararea alegatorilor prin amanetarea inconstienta a viitorului. Dezechilibrele create sunt structurale iar inlaturarea lor nu se va putea face decat prin masuri radical nepopulare.

Problema nu este in gasirea solutiilor pentru a reface echilibrele economice. Solutiile sunt evidente. Intrebarea este daca politicul isi asuma riscul aplicarii acestora. Altfel spus politicienii care preiau puterea trebuie sa isi asume ca vor deveni atat de nepopulari, incat s-ar putea sa dispara de pe scena politica cel putin doua cicluri electorale.

O alta provocare cu care se va confrunta puterea politica este sa discearna intre imediat si important. In caz contrar vom avea situatia de pana acum, cand sub pretextul importantei unor masuri se evita luarea oricaror decizii. Politicienii ajung astfel sa discute numai principii evitand sa si asume responsabilitatea deciziilor pentru actiunile imediate. Suntem astfel in situatia in care masurile imediate par a veni numai dinspre FMI sau Uniunea Europeana

"Imediatul" inseamna formarea unui guvern si construirea bugetului pe anul viitor.

"Importantul" inseamna definirea unui plan de crestere accelerata a economiei care sa includa infrastructura, agricultura, energia regenerabila; in general " tot ceea ce stim cu totii ca trebuie facut". Orice proiect , daca este o prioritate, trebuie sa se regaseasca in bugetele multianuale si alocarile/cheltuielile bugetare trebuie sa fie transparente.O tema prioritara va fi in acest context responsabilizarea si cresterea competentei administratiilor locale in cheltuirea banului public.Cum se va asigura cresterea competentelor, mai ales la nivelul administratiilor locale in contextul in care va avea loc o scadere semnificativa a cheltuielilor cu personalul bugetar?

Toate acestea reprezinta suficiente motive de spaima pentru politicienii care vor fi la putere

Cum va arata viitorul pentru mediul de afaceri?

Un raspuns posibil este dat de comportamentul bancilor si al mediului de afaceri pe alte meridiane si in contextul unei alte crize, cea a economiei japoneze din anii 90.

In acest caz bancile au facut "evergreening", respectiv au rostogolit credite catre clienti aflati in situatii critice, incercand astfel sa evite starea de insolventa a acestora. Prin aceasta se creeaza impresia ca bilantul bancii arata bine iar firma in cauza supravietuieste. Aparent se ajunge la situatia in care atat bancherul cat si omul de afaceri s-au inteles. Evergreening-ul a avut doua efecte. Primul a fost ca debitorii cu afaceri nesustenabile au fost mentinuti in viata de catre banci. Consecinta a fost ca economia japoneza nu s-a putut restructura pentru a putea creste din nou. La nivelul societatii s-a pierdut prin incurajarea lipsei de competitivitate, scaderea investitiilor noi, incetinirea crearii de noi locuri de munca si scaderea productivitatii. In acelasi timp s-a limitat profitabilitatea bancilor pentru ca in locul unor investitii rentabile aceastea au continuat sa arunce "bani buni acolo unde au pus bani rai".

Daca in anii 90 agenda publica in Romania era despre ritmul privatizarilor este de-a dreptul epuizant pentru oamenii de afaceri, ca in al doilea deceniu al mileniului trei sa reluam o tema similara sub numele de "evergreening".

Altfel spus de maine o luam de la capat cu politicienii speriati (de exercitiul responsabilitatii care ii asteapta) bancheri tristi (pentru ca epoca profiturilor si bonusurilor excesive a trecut) si oamenii de afaceri obositi (exasperati) .

Florin Pogonaru este presedintele AOAR. Prezentele opinii apartin autorului si nu angajaza institutiile cu care acesta este asociat