PORTRETE DIN TEATRU/ Silviu Purcarete – vocatia grandiosului

Autor: Amalia Enache 09.12.2009
Francezii, englezii, polonezii, japonezii - toti se straduiesc din greu sa-i pronunte numele. Dar e un neajuns minor pe linga bucuria de a-l avea la ei in teatre. Pentru ca Silviu Purcarete reuseste invariabil o performanta greu de egalat in teatru: sa-i lase pe toti fara replica. Daca nu l-ati vazut pana acum in interviuri, este pentru ca nu vrea: nu-i place. Bucurati-va deci de o ocazie rarisima si ridicati-va palaria in fata regizorului Silviu Purcarete.
Dupa reprezentatia "Faust" la Festivalul de la Edinburgh, multi spectatori declarau precum cronicarul lui The Observer: "Mi-as vinde sufletul sa mai vad acest Faust o data! S-ar putea nu o sa mai am parte in viata aceasta de un spectacol mai impresionant, mai teatral."
E greu sa nu fii uluit de punerea in scena Faust de la Festivalul International de Teatru Edinburgh. (BBC) Cu siguranta te lasa cu gura cascata. Regizorul e un talent autentic si are flerul sa creeze tablouri care marcheaza (The Independent).
Ai zice ca toti criticii si-au scris cronicile cu dictionarul de epitete in fata si ca oamenii au vazut cel putin o bucata de Rai, desi ies din Iadul imaginat de Silviu Purcarete. Regizorul roman a dus anul acesta la importantul Festival de teatru de la Edinburgh versiunea lui despre Faust si lumea a iesit euforica, si rasa, si plansa, buimaca, exuberanta. Sedusa.
"Fiecare priveste si intelege cam ce vrea, spune cu modestie Silviu Purcarete. Sigur ca am premeditat ca spectatorul sa fie emotionat si sa rada, dar cand, cum, in ce doze, nu. Totdeauna te gandesti la un spectator, cand produci o opera teatrala sau cinematografica, o faci pentru oameni. Nu exista o tehnica de declansare a unor emotii sau reactii foarte precise. Au fost si cazuri nefericite, sa nu va inchipuiti ca chestia asta cu aplauzele e absoluta. Mai esti si huiduit uneori. Ceea ce face farmecul profesiei."
Iar parte din farmecul lui e inclinatia aceasta de-a contrazice, usor jenat, orice elogiu, chiar orice compliment. Unul dintre actorii distribuiti de Purcarete in mai toate piesele lui in ultimii 26 de ani, Cristian Stanca, bun prieten cu regizorul, da putin din casa: "Este un maestru in ale bucatariei, marea mea placere este sa-l conving sa gateasca." Purcarete reactioneaza cu o singura vorba: "Legende!"
Ca e vorba de talentul lui de regizor sau de iscusintele de bucatar, Silviu Purcarete incearca mereu sa-ti tempereze avantul. "Ai senzatia ca se scuza tot timpul ca e genial, spune Constantin Chiriac, actor si director al Teatrului Radu Stanca Sibiu. Nu l-am vazut decat o singura data iesind la aplauze."
Intr-o intalnire, simti clar ca nu trebuie sa i te adresezi cu "maestre". Sa fie modestie, sa fie teama de vanitate, sa fie echilibrul unui regizor care are destule premii internationale, destule prezente la festivaluri, destule aplauze ca sa nu aiba nevoie sa umbli cocosat in prezenta lui? El vrea sa munceasca: "Nu am o perspectiva filosofica asupra muncii mele, o fac si o fac cu un soi de aplicatie mestesugareasca, artizanala. Las pentru mai tarziu perspectiva filozofica."
A regizat, unii spun magistral, Danaidele, Titus Andronicus, Phaedra, A douasprezecea noapte, Orestia, Trei surori, Don Juan, Ubu rex cu scene din Macbeth, Cumnata lui Pantagruel, Pilafuri si parfum de magar. La teatrele din Craiova sau Glasgow, Sibiu sau Limoges, Bucuresti sau Londra. Munca lui mestesugareasca a ajuns la Festivalurile de Teatru de la Avignon, Edinburgh, Tokio, Melbourne, Montreal, Glasgow, Bath, Varna, Gdansk. A condus teatre din Romania si din strainatate, a facut la Limoges Scoala pentru tineri actori. A pus pus in scena opera. Si, ce mai incolo si-ncoace: este singurul regizor strain invitat sa regizeze pentru Royal Shakespeare.
"In clipa in care am prezentat Faust la Edingurgh - spune Constantin Chiriac, directorul Teatrului Radu Stanca Sibiu - a fost singurul spectacol la care biletele s-au vandut cu trei saptamani inainte, seara de seara au fost ovatii interminabile, am adunat 79 de articole despre Faust, 76 de 5 stele, e un fapt fara precedent, credeti-ma, am primit oferta sa producem pentru 2012 ceva in regia lui Silviu Purcarete, orice."
"Atat de rapitoare e piesa, incat esti aproape gata sa-ti vinzi sufletul Diavolului numai sa nu se opreasca avalansa de imagini luxuriante. Pleci din teatru mahmur, dupa ce te-ai infruptat lacom din bogatia vizuala. In viziunea lui Purcarete, iadul e mult mai interesant decat Raiul." Montata intai la Sibiu, piesa a fost invitata in sectiunea oficiala a Festivalului de teatru de la Edinburgh.
"Am incercat sa spun o poveste", spune pe scurt Silviu Purcarete. Sunt vreo 30 de ani de cand spune povesti in salile de teatru. In ceea ce a hotarat el, regizorul Purcarete, ca poate fi o sala de teatru, de la cazarme militare, pana la hale industriale. Pentru Faust a avut nevoie de 1.500 de mp ca sa-si intinda povestea asa cum se desfasura ea in mintea lui. De pasarele, scripeti, platforme mobile, de podele miscatoare, pereti buni de daramat, de proiectii video uriase, de muzica special compusa si cantata live. De 120 de artisti. De spectatori care se ridica de pe scaune si intra in scena. Are atatea in minte, incat ii trebuie spatii largi, decoruri, tehnica si mijloace actuale, are nevoie de muzica, de oameni multi si talentati. Adica si de bani. Cele cinci reprezentatii de la Edinburgh i-au costat pe sponsori vreo 2 milioane de euro.
Are vocatia grandiosului, face spectacole monumentale. La Faust s-a lucrat aproape doi ani la hala industriala pe care si-a dorit-o. Are vocatia megaliticului, nu pentru ca n-are masura, ci pentru ca nu-si pune limite. In spatiile in care lucreaza, el e demiurgul. Apoi, cronicile zica ce-or vrea.
"Uneori poate fi enervant, cand sunt rauvoitoare sau superficiale, dar in general nu sunt sensibil la critici, nici cand sunt pozitive, nici cand sunt negative, nu ma influenteaza foarte mult... Uneori sunt stupide, e mai deranjanta uneori o critica encomiastica, dar lipsita de gust, e chiar mai jenant decat o observatie crirtica, fie si neadevarata. Uneori pot sa aiba dreptate si saracii critici."
Saracii critici au spus ei de prin anii 90, dupa Danaidele, ca Purcarete e un nume pe care nu-l vom putea uita. Dupa Faust - ca nu se poate ceva mai complet in teatru. Acum, artizanul Silviu Purcarete mestereste la primul lui film. A scris scenariul din povesti despre comunism auzite la sprituri de un prieten de-al lui, medic. "Cultura romaneasca, spune el, este o cultura care se naste in cele mai fericite cazuri din sprituri. Totul a pornit nu neaparat pentru ca voiam eu sa fac film, dar dupa aceasta intalnire cu acest om am simtit ca merita sa fac un film." Filmul se va chema "Palilula". Nici pentru Palilula, Purcarete nu pare sa-si puna bariere in imaginatie. "Noi suntem o generatie obisnuita sa facem lucrurile extrem de simple de unde si minimalismul - declara Adi Silisteanu, director de imagine "Palilula" - , ne gandim ca n-avem nicio sansa sa facem asta, el a scris un scenariu fara sa se gandeasca la asa ceva."
Pe platou vorbeste calm cu actorii. Mai mult le arata decat le explica. Nu se agita. "Este un actor extraordinar, e de parere Cristian Stanca. L-am vazut explicand niste chestii! M-am si gandit, daca ai avea un actor ca Purcarete nu ti-ar mai trebui altceva..." Are actori favoriti, scenograf si compozitor preferati, are o echipa cu care lucreaza si de zeci de ani.
Actrita Ofelia Popii, descoperita de el, e o revelatie in rolul Mefistofel pentru oricine a vazut Faust. La Edinburgh, ea a luat premiul pentru interpretare. "Nu stiam spre ce merg, e un joc in care esti legat la ochi si mergi dupa sunete. Asa a fost ghidajul Domnului Purcarete, declara Ofelia Popii. A avut pornirea asta dementa sa-mi acorde increderea asta atat de mare, cand eu nu promiteam mare branza si a avut intelepciunea sa ma ghideze sa fac acest rol... Nu m-a invinovatit niciodata, orice mare prostie as fi facut."
Incepusem interviul cu Silviu Purcarete cu o cerere: sa stinga tigara. Nu i-a convenit si nici nu a stins-o. "N-o sa va pot da fumand la televizor." Isi da ochii peste cap: "O sa taiati". O sa taiem mana?
Nu era ceva nou in scurta mea intalnire cu acest om altfel cald si politicos, extrem de politicos, care nu tipa decat rar la actori. Mi-a marturisit ca-si cam premediteaza toate momentele pe ton inalt, ca sa-i mobilizeze. De fapt, nu-i place deloc sa dea interviuri. Si nu cred ca se alinta, nu cred ca e o cochetarie, cum l-am banuit la inceput. Chiar cred ca ii place sa spuna ce are de spus in filmul la care lucreaza, in sala de opera sau teatru. Ma rog, in hale. Altfel…
"Intrebarea asta, daca sunt implinit ca regizor, e foarte delicata, ca daca va spun ca da, ar fi o forma de superficialitate si de lipsa de modestie, daca v-as spune ca nu, ar fi o forma de teribilism, am lucrat, am avut succese si insuccese."
Pentru succese si pentru ca aveti si constiinta insuccesului, Domnule Purcarete, asa cum am mai spus: Jos palaria!

Reportaj difuzat de ProTv la 1 decembrie 2009