BESTSELLER INTERNATIONAL/ Asterix, notre amour

Pe 29 octombrie 1959, in primul numar al revistei "Pilote", se nasteau hatrul Asterix si mereu insatiabilul Obelix. Doi eroi care, in cincizeci de ani de existenta, au sarit din paginile revistelor in albume, apoi in pelicula cinematografica (atat filme propriu-zise cat si desene animate) si, de acolo, direct in eternitate. In aceasta jumatate de veac s-au vandut 325 de milioane de albume cu pataniile lor, iar delicioasele lor povesti de papa (in principal mistreti) si sfada (mai ales intre bravii gali din Armorique) au fost traduse in 107 limbi. Inclusiv latina si esperanto!

Daca aveti ocazia sa treceti prin Cartierul latin si sa patrundeti in librariile Gibert sau in vreunul dintre numeroasele anticariate care impanzesc zona, puteti constata ca, in superabundentele sectoare de benzi desenate, pentru care, pe malurile Senei, s-a dezvoltat o pasiune aproape obsesiva, exista intotdeauna un raion numit, simplu, "Les incontournables". Iar primii dintre Inconturnabili (alaturi de Lucky Luke si Tintin) sunt desigur, Asterix si marele sau prieten, Obelix.

Drumul lor triumfal spre inimile cititorilor din intreaga lume a cunoscut insa si niste sincope. Prima, cea mai dramatica, a fost moartea lui René Goscinny (in 1977, la 51 de ani), scenaristul de geniu care i-a inventat pe cei doi veseli companioni. Dupa cativa ani de ezitari si sterile tribulatii, celalalt "tatic" al lui Asterix, desenatorul Albert Uderzo, se hotaraste sa continue aventura de unul singur si alcatuieste scenariul si desenele primului album fara Goscinny: "Le grand fosse" - 1980). Mitul lui Asterix isi continua drumul, pret de inca 10 albume. Penultimul a deconcertat publicul, pentru ca ideile scenaristice ale lui Uderzo n-au izbutit sa se ridice la inaltimea talentului sau de desenator. Volumul (al 33-lea din seria Asterix), intitulat "Le ciel lui tombe sur la tete", este o incursiune, cam stupida, in science-fiction: in binecunoscutul satuc din nordul Galiei, unde "o mana de ireductibili razboinici rezista cu indarjire in fata invadatorilor", ajung pe nepusa masa niste extraterestri. Adaugand la aceasta traznaie influenta manga (in mare voga si in Franta) si cea a comic books-urilor americane, iata ca avem premisele unui esec. Doar premisele, pentru ca, desi albumul a fost primit cu raceala, vanzarile au mers struna. Desi Uderzo anuntase ca se retrage din activitate si desi vanduse, in decembrie 2008, la inceput de criza, editura Albert Rene celor de la Hachette (autorizand continuarea aventurilor lui Asterix si dupa moartea sa), a revenit la planseta de desen si a reusit sa intre iar in favorurile publicului, tiparind, cu ocazia celor zece lustri de viata ai personajelor sale, un ultim album, din specia celor "tari". E vorba despre Le Livre d'Or. O carte mucalita, unde razi si surazi fara oprire vazandu-i pe Asterix si Obelix la varsta de 50 de ani, si unde ai prilejul sa te plimbi printr-un veritabil muzeu dedicat celor doi: Asterix inspirandu-l pe Arcimboldo, Obelix fiind model pentru Ganditorul lui Rodin iar frumoasa Falbala devenind Gioconda. Peste toti si toate, o hazlie mise-en-abime: printre personaje apare insusi Uderzo, un "pusti" de 82 de ani care stie sa hohoteasca si dupa ce incaseaza o scatoalca strasnica de la Obelix.