AVANPREMIERA / Joe McGinniss Jr. - Poveste din Las Vegas

Joe McGinnis Jr. este considerat unul dintre cei mai reprezentativi autori ai generatiei MySpace, aceasta platforma sociala fiind, de altfel, folosita de catre multe dintre personajele cartii sale pentru prostitutie. Ideologia acestei generatii este una a ambiguitatii morale si a excesului, iar "Poveste din Las Vegas" reuseste sa o descrie exemplar, intr-un stil dur si accesibil, cinematografic.
Joe McGinniss Jr. traieste in Washington.
Povestea cartii se deruleaza in paradisul artificial al orasului Las Vegas, in jurul unui tanar localnic, Chase, care la 25 de ani n-a reusit sa faca cine stie ce. Artist fara vreo expozitie inca, el traieste din putinii bani pe care-i castiga ca profesor de arta la un liceu, nehotarandu-se sa plece la New York, unde il asteapta iubita lui. O altercatie cu un elev face ca Chase sa fie concediat, si ajunge astfel sa deruleze "comisioane" pentru o veche prietena, Michele. Prostituata de lux, Michele, impreuna cu o alta veche cunostinta de-a lui Chase, Bailey, pune pe picioare o afacere cu call-girls, multe dintre ele minore, la care Chase este invitat sa participe, in calitate de sofer. Intre petreceri, droguri si apartamente de lux, lui Chase ii vine tot mai greu sa se smulga din Vegas. Lumea in care traieste este pestrita, cu o aparenta de bogatie si stralucire sub care se ascunde aviditatea, meschinaria si inconstienta.
Regaseste-te aici. Aceste cuvinte sunt sculptate in lespedea masiva din granit care marcheaza intrarea in Golden Age Court din Paseos of Summerlin. Golden Age Court reprezinta Faza a IV-a - cea mai populara din Summerlin, mai eleganta si mai moderna decat primele trei faze, si acelea de un rafinament deosebit. Cel putin asa lasa de inteles brosura lucioasa pe care Michele o lasase pentru Chase, in apartamentul de la Palace, pe noptiera de la capul patului. Se prea poate ca Michele sa ajunga sa stea in Golden Age Court - daca totul merge bine. Regaseste-te aici. Mai degraba decat o invitatie, cuvintele sunt un soi de poanta: poanta propriei sale glume sinistre. Alte glume si alte poante? Oare cate suruburi de titan au fost necesare pentru a-i recompune capul lui Chase? Douazeci si noua. Oare, dupa patru interventii chirurgicale reparatorii, cu cat este mai jos ochiul lui stang fata de cel drept? In jur de zece milimetri. Nu pare cine stie ce, pana in clipa in care te uiti la Chase schimbandu-si pansamentul si nu stii spre care dintre ochi sa iti concentrezi privirea, asa ca sfarsesti prin a te uita in alta parte. In plus: pana cand o sa mai reuseasca Chase sa se ascunda de datoriile lui? Centrul Medical Universitar si-ar dori foarte mult sa primeasca cei 101 572,92 de dolari pe care Chase ii datoreaza pentru interventiile chirurgicale. Dar, lasand gluma la o parte, acesta este unul dintre motivele principale pentru care Chase se afla aici, intr-unul din dormitoarele unui apartament imens de la etajul doi, in Versailles Palace Hotel & Casino. Si mai sunt si alte motive. Chase se mai afla aici - in Las Vegas - pentru o gramada de motive, dintre care nici unul admirabil.
Chase cere sa fie trezit tot la sapte, pentru ca dimineata devreme este singurul moment al zilei cand este liniste in apartament; insa ceva il trezeste la sase. (Inca se mai agata de ideea cum ca daca vrei sa iti fie iertate pacatele, trebuie sa te trezesti devreme dimineata.) Se ridica cu greu din pat si, cand in cele din urma reuseste, simte ca i se scurge tot sangele din cap si ca se invarte camera. Se intinde dupa flaconul de Vicodin si inghite doua pastile, pentru ca este absolut convins ca mai simte inca varfurile suruburilor si cele trei placute de metal apasandu-i cutia craniana. Cand pune mana pe clanta, simte brusc nevoia sa se sprijine de perete si sa isi traga rasuflarea. Nu crede ca poate ajunge la baie fara sa lesine. Si nici in apartament nu pare sa fie prea multa liniste in dimineata asta. Din camera alaturata razbate un ritm vibrant de hip-hop si vocea unei fete care pare sa tipe. Astea erau zgomotele care l-au sculat din somn pe Chase inainte sa sune telefonul de trezire. Toata galagia vine din camera pe langa care Chase va trebui sa treaca in drum spre baie. Este 6:30 si Chase isi da seama ca oricine ar fi in cealalta camera a apartamentului nu se trezeste acum, ci ca a avut o noapte alba. E o petrecere privata, care o sa ii coste pe barbatii din camera alaturata cel putin patru mii de dolari de caciula. In spatele usilor de la dormitor, sunetul de bas se estompeaza si nu se mai aud decat niste voci soptite si trupuri schimbandu-si pozitia in patul imens. Inauntru: doua fete, Brandi si Aubrey, si un miros dulce de marijuana, care se strecoara pe sub usa glisanta. Fetele se afla aici pentru ca intr-un astfel de loc sfarsesti atunci cand nimic altceva nu-ti mai merge. Uneori, cand fetele si "oaspetii" lor vad chipul stalcit in bataie al lui Chase, trebuie sa dea explicatii: ori e puscasul marin abia intors din Bagdad, ori fratele lui Bailey care a facut praf Cadillacul Escalade, ori piratul care zboara din tunul de pe vasul ala de la Treasure Island si care-a ratat plasa. Dar, la urma urmei, nimeni nu afla cine este de fapt Chase, pentru ca nimeni nu sta indeajuns de mult incat sa-i pese. Chase se sprijina de perete si se uita cum un barbat pe care nu l-a mai vazut inainte iese din baie cu un prosop alb infasurat in jurul taliei, strangand in mana un tub mare de plastic. Tipul se uita si el la Chase si da stingherit din cap. Pe cand barbatul infasurat in prosop alb inchide usa glisanta in urma lui, din dormitorul alaturat strabate sunetul unei palme date si un ras fals. Chase intra in baie. Isi simte pielea alunecoasa si rece, si totul in jurul lui se invarte; scrasnetul asta care-i rasuna in urechi - de care neurologul i-a spus ca nu o sa mai scape vreodata - e parca mai puternic ca niciodata. Cand Chase isi desprinde tifonul de pe ochi pentru a-l schimba, bandajul se agata de cusaturile operatiei si un lichid galbui incepe sa i se prelinga din orbita. Dupa ce termina de schimbat pansamentul, isi taraste usor picioarele pe langa camera din care acum se aude cum fetele si tipii si-o trag, si se-ntoarce in camera lui. Se sprijina apasat pe geam si se uita la panorama. Cerul e dureros de senin si stralucitor. E un cer de vara tarzie, isi spune Chase in gand atunci cand privirea ii cade pe aburul maroniu care invaluie peisajul. Dar e abia iulie. Cum de se intampla asta? In curand, celularele o sa-nceapa sa sune, barbatii o sa dea telefoane, iar fetele se vor bate pe cabina de dus, se vor acoperi din cap pana-n picioare cu sclipici de corp si vor cere de la Michele ba prezervative, ba bani, sau sa le duca cu masina pe cate undeva. Iar Chase este somer si prins in apartamentul asta de la Palace, la etajul 22, alaturi de o tipa de care ar putea sa fie indragostit, chiar daca intre ei a existat intotdeauna o limita. O limita pe care Chase o impusese cu un scop. Acum doua luni, in primavara, pentru el era de neconceput ca acea limita ar putea fi incalcata. Chase atinge brosura despre Golden Age Court din Paseos of Summerlin, Nevada - Faza a IV-a, pe care Michele a lasat-o pe noptiera. Regaseste-te aici.

1.
E marti dimineata, e ingrozitor de cald si e sfarsitul lunii mai. Chase da telefon la scoala si se invoieste, deoarece a acceptat sa o ajute pe Michele sa isi impacheteze restul lucrurilor, inclusiv masa de masaj, si sa o conduca in apartamentul Sun King de la etajul douazeci si doi de la Palace, unde o sa lucreze pentru urmatoarele trei luni. Cand Michele coboara din masina lui Chase - cu umerii bronzati, imbracata cu jeansii ei Seven cu talie joasa, care i se muleaza pe coapsele subtiri -, toti se holbeaza, ca de fiecare data: si hamalul hotelului, care ii urca gentile Tumi intr-un carucior, si valetii, care uita sa mai parcheze Mustangul, si niste turisti albi anonimi, care stau langa negrul cu baston. Toti se uita la coapsele ei cafenii, la cercelul din buric si la decolteu. Si continua sa se holbeze la ea pana cand vine la Chase si il ia de mana.

In apartamentul lui Michele e o canapea crem lipita de peretele camerei principale, si lui Chase nu i-ar placea nimic mai mult decat sa se prabuseasca acolo, pentru ca ii zvacneste capul de la caldura si nesomn. Primul lucru pe care il face Michele e sa sune la room-service. Chase trece pe langa canapea, se duce la fereastra, da la o parte draperia si isi mijeste ochii in soarele imens, portocaliu. Chiar daca e doar luna mai, parca ar fi sfarsitul lui iulie. (Acum cateva minute, termometrul de pe marchiza arata treizeci si cinci de grade.) De aici, cuprinde totul cu privirea: douazeci si unu de etaje mai jos este Garden of Earthern Delights, dotata cu piscine rectangulare, umplute cu apa limpede si albastra, si cu cabane rosii; iar acolo e Strip, strada principala; si acolo sunt casele roz din Green Valley si desertul dimprejur; a, si uite si I-15, soseaua care duce la Los Angeles, unde inca mai locuieste tatal lui Chase.
- Arati ca dracu', spune Michele. Ar trebui sa te culci un pic.
Chase arunca o privire la canapea, apoi la Michele, si ii spune ca niciodata nu s-a simtit atat de plin de viata ca acum. Dupa o pauza, incep amandoi sa rada.
- Vrei sa ma intorc? Mai ai nevoie de mine? intreaba el.
- Daca vrei, spune ea.
- O sa vina Julia.
- Cand?
- Peste doua zile.
Michele isi coboara blugii spalaciti pana la glezne si isi scoate stangaci mai intai un picior si apoi altul. Poarta chilotii negri pe care Bailey i-a cumparat pentru ea de la Victoria's Secret. Se uita fix la Chase. Asa cum sta acum, doar in chiloti si intr-un tricou alb, cu jeansii aruncati pe pat, pare atat de micuta si de tanara!
- O sa ma simt ciudat cand o sa stiu ca nu mai esti pe-aici. Face o pauza. Ma rog, ca nu mai esti asa, sa ai grija de mine.
- Atunci renunta la ce faci acum, spune Chase oftand.
- Poate c-am s-o fac, raspunde ea. Exista intotdeauna si posibilitatea asta.
Dar Michele n-o sa renunte, pentru ca ii place prea mult apartamentul asta. Aici, in apartament, poate sa-si pastreze afacerea sub un singur acoperis. In plus, datorita relatiilor pe care le are tatal lui Bailey, a primit o reducere foarte mare cand l-a inchiriat. De fapt, reducerea e atat de mare, incat, daca planul lor da roade, Bailey si Michele sunt convinsi ca pana la sfarsitul verii o sa le iasa cate doua sute de mii de dolari profit - doua sute de mii de caciula. E un vis foarte indraznet. Dar pe Chase nu il intereseaza nici apartamentul de la etajul 22 de la Palace si nici planul pe vara asta: site-urile web, bazele de date cu clienti, listele de e-mail, sesiunile de training sau conturile in banca, banii facuti jumate-jumate, clientii care nu apar sau programarile duble, asternuturile extra sau lumanarile. Pe Chase nu il intereseaza nimic din toate astea, pentru ca el o sa fie deja plecat pana atunci.

Chase inca se uita pe fereastra cand Michele incepe sa isi scoata tricoul. Se uita cum umbrele racoroase ale diminetii se intind peste piscina plina cu apa limpede si albastra; se uita la trupurile bronzate care stau deja intinse pe sezlonguri si se prajesc de-a lungul malurilor de beton. Isi da seama ca azi este a nouasprezecea zi cand nu se duce la cursuri semestrul asta. (Potrivit directorului, Chase a stabilit un nou record - exceptandu-le pe colegele aflate in concediu de maternitate - cu a saisprezecea absenta.) Simte geamul fierbinte sub frunte si i se pune un nod in gat cand isi da seama cat de sus se afla de fapt. Chase nu stie ce o sa faca peste cateva saptamani, cand o sa-i expire contractul ca profesor si o sa fie din nou cu Julia - de data asta in Palo Alto, si nu in New York. Iar Chase nu va mai avea nouasprezece ani, ci va avea deja douazeci si cinci; si nu va mai fi studentul ambitios, cu un viitor in fata, asa cum era pe vremea cand a cunoscut-o pe Julia, ci va fi doar un artist somer - si deci lefter. Lui Chase ii e greu sa se dezmeticeasca: e profesor de arte plastice la liceu. Si tocmai din cauza asta, Chase nu intelege cum de Julia se poate multumi cu el.

***

- Asta-seara e petrecere in Lakes, spune Michele.
Chase ramane cu capul lipit de geam.
- Eu nu merg la petreceri in Lakes, raspunde el.
- Nu e o petrecere de-aia.
- Toate petrecerile de acolo sunt asa.
- Hai, Chase. Fii serios!
- A cui e casa?
- A unui actor de comedie. Nu e de pe-aici. E super de treaba.
- Ma intalnesc cu Hunter.
- Adu-l si pe el.
- Daca vrei sa ne-ntalnim sau ceva, poti sa ma suni mai tarziu, dar nu merg cu Bailey la cine stie ce petrecere din Lakes, pentru ca dau mereu peste aceiasi pusti care stau prin case cumparate de mami si de tati si care se lauda mereu ba cu vacantele lor prin Maui sau prin Cabo, ba cu ce-au mai palavragit ei cu nu stiu ce vedeta in Palms; si pana la urma se incheie cu vreo bataie. N-am chef sa merg. Sunt asa fumate petrecerile alea! Chase face o pauza. Si nici n-am chef sa il vad pe Bailey.
- Nu e mereu asa, ofteaza Michele.
- Tu n-ai trecut inca peste? spune Chase usor iritat. Probabil ca Michele sesizeaza tonul, pentru ca nu ii raspunde.
Cand Chase isi intoarce capul, Michele nu mai e acolo. Usa de la baie e intredeschisa si se aude apa curgand in cada. Desi nu o poate vedea, Chase stie ca Michele sta acum pe marginea de portelan a cazii, picior peste picior, si se uita la apa cum curge.

Ideea ca asta-seara ar putea sa iasa impreuna cu Michele si Bailey starneste un sentiment familiar in sufletul lui Chase, dar el il indeparteaza imediat. Este un sentiment pe care il recunoaste imediat. Il simte mereu, intr-o oarecare masura: Chase, Michele si Bailey impartasesc o legatura care pare inevitabila. Este o legatura despre care Chase credea ca s-a sfarsit atunci cand el a realizat ca o sa plece din Las Vegas si o sa se mute cu Julia in Palo Alto. Dar chiar si acum - cu tot cu sosirea iminenta a Juliei si cu planurile lui de plecare - simpla mentionare a numelui lui Bailey face ca totul sa para ireal, ca un vis. Camera alba si curata de hotel, apa fierbinte care da navala, umpland cada, si posibilitatea de a se intalni in seara asta cu Bailey - asta e realitatea lui. Se intamplase cu opt ani in urma: dimineata mohorata de iulie, camera lui Bailey si cadavrul de pe peluza… Si nu vorbesc niciodata despre asta. Nu pot vorbi. Niciunul dintre ei nu a incercat nici macar sa gaseasca cuvintele potrivite pentru a spune ce insemnase totul. Erau, dupa cum observase si Bailey in dimineata aceea de acum opt ani, "culpabili". Acela fusese cuvantul pe care il folosise Bailey. Culpabili.
Chase deschide usa de la baie si ii spune lui Michele ca pleaca.
Ea ii zice sa mai stea. Ii propune din nou sa se intinda pe canapea. Isi musca o unghie si da din cap.
- Totul e foarte neasteptat, spune ea.
- Adica? Chase isi da atunci seama ca se refera la Julia.
- Nu inteleg, ce-i atata graba?
- Ma duc la fund ca un bolovan, iar ea vrea sa puna lucrurile in ordine. E un moment important pentru ea. Vrem ca situatia intre noi - oricare ar fi ea - sa se clarifice… Chase se indeparteaza tarandu-si picioarele.
- Ajuta-ma, spune Michele, aplecata peste cada si privind la aburii care se ridica din apa.
- Cu ce anume? In legatura cu tine si cu Bailey?
Michele isi inmoaie degetele in apa fara sa spuna nimic.
- Nu mai vreau sa am nimic de-a face cu tot cacatul asta, spune Chase. Inca n-ai priceput asta?
Michele ii arunca o privire peste umar.
- Trebuie sa fac niste schimbari in viata mea, spune Chase, extenuat. Parca s-ar intinde totusi putin pe canapea.
- Chiar crezi asta?

Carly si Michele fugisera la un moment dat impreuna de acasa pe cand aveau unsprezece ani. Isi scrisesera mesajul de adio cu creta albastra pe usa garajului. Fugisera de-acasa pentru ca viata li se parea plicticoasa; si trebuia sa ai grija pe unde mergi, pentru ca lumea era plina de oameni nebuni, asa ca scrisesera numele tuturor prietenilor lor (Tanya, Kelly, Callie, Drew, Mike, Bailey si micutul Rick) si mazgalisera "Asta-i tot, oameni buni!", "Bafta!", "Sa aveti o viata frumoasa!", "Las Vegas e naspa!" si "Adio?". Planuisera sa se duca in Chicago, dar cand au ajuns pe I-15, in loc s-o ia spre est, au luat-o spre vest, asa ca au apucat sa petreaca trei nopti la Whiskey Pete's, in Primm, inainte ca doi politisti din tinutul Clark sa le prinda si sa le aduca inapoi in casa de pe Starlight Way. Mama lui Chase nu s-a mai apucat sa stearga mesajele de pe usa garajului lor. Chase avea zece ani pe-atunci si si-a spus ca asta e un semn bun, pentru ca asa, cu cat mazgaliturile acelea vor ramane mai mult pe usa garajului, cu atat vor pastra mai mult casa - desi Chase voia deja sa plece de acolo; poate sa se duca la tatal lui in Malibu sau intr-un loc plin de verdeata, aproape de ocean.
In timpul verii in care Carly a fugit de acasa, Chase mai cobora din cand in cand treptele in toiul noptii, cand era atat de liniste in casa, incat nu putea dormi. Si atunci o gasea pe mama lui jos, stand in picioare langa fereastra din bucatarie. Nu era nicio lumina aprinsa si nu se zarea nimic in afara de silueta ei si de stralucirea portocalie a tigarii pe care o fuma. O privea in liniste pe mama lui, care se uita cu ochii pierduti in bezna de afara. In vara aia, Carly ii spusese lui Chase ca mama lor avea mari probleme financiare. Carly ii zisese ca vor fi nevoiti sa vanda casa si sa se mute intr-un apartament, sau, si mai rau, sa se mute in Indiana si sa stea impreuna cu bunicii lor, pe care abia ii cunosteau. Carly era sigura ca asa stau lucrurile, pentru ca se uitase in carnetul de cecuri al mamei si prin niste alte hartii din sertarul noptierei si jura ca mama are probleme mari. Felul in care spusese Carly asta il inspaimantase si mai mult pe Chase. Era speriat. A intrebat-o pe Carly cati bani datora mama (dar cui? Si de de?), iar ea i-a spus ca in jur de doua sute de mii de dolari. Insa Carly avea doar unsprezece ani pe atunci si nici nu statea prea bine la matematica, asa ca s-ar fi putut foarte bine sa fie mult mai putin decat atat. Dar, vazand-o pe mama lui asa - mereu treaza, stand singura in bucatarie si fumand in miezul noptii - , Chase isi daduse seama ca probabil Carly nu era prea departe de adevar.

Fragment fin volumul Poveste din Las Vegas, de Joe McGinniss Jr., in pregatire la Editura Pandora M.