Reforma cheltuielilor este cruciala pentru evitarea cresterii taxelor

2009 a fost anul cu cea mai mare scadere economica din ultimii 15 ani, ceea ce a facut ca multi sa-si puna intrebarea fireasca de ce nu am putut diminua efectele crizei financiare care s-a transformat intr-o criza economica.

Nu este usor sa dai un raspuns care sa multumeasca pe toata lumea, dar pot fi trase cateva concluzii. In primul rand, cred ca cea mai importanta cauza a acestei crize este de fapt criza de incredere care s-a instalat intre componentele societatii - institutii publice, companii, sectorul bancar, la care s-a adaugat o scena politica turbulenta, care a facut ca masurile anti-criza putine la numar sa fie privite cu neincredere si fara dorinta de a fi implementate. Desigur, aceasta atmosfera de incertitudine a planat peste un tablou macroeconomic cu fundamente in plina deteriorare, cu masuri care ar fi trebuit sa fie luate si care au fost amanate, cu o comunicare nu foarte inspirata uneori in ceea ce priveste perspectiva si viziunea de viitor.

Trebuie sa subliniez ca aceasta criza mondiala a surprins economia romaneasca din punctul de vedere al structurii acesteia si al sustenabilitatii, ceea ce a facut ca impactul sa fie mai mare la noi fata de alte tari din Europa Centrala si de Est. Cu o economie bazata pe un consum excesiv, finantat in exclusivitate din resurse externe, cu o diversificare redusa a sectoarelor care contribuie la cresterea economica si cu o tendinta de supraevaluare a activelor principale, anul 2009 ne-a readus in actualitate ceea ce inseamna teama de a exprima o viziune, de a prezenta solutii alternative intr-o economie deschisa precum a Romaniei.

As putea sa cred ca lectia principala pe care ar trebui sa o invatam este cea a unei corelari mai bune intre resurse si scopuri, intre strategie, viziune si variante alternative si, nu in ultimul rand, intre ceea ce vrem sa facem si comunicarea aferenta. Aceste trei componente de baza in reusita unei schimbari vor crea un sentiment de coerenta si incredere, ceea ce va atrage si resurse financiare suplimentare si va schimba perceptia de dezordine si lipsa de concret. Este insa nevoie de o schimbare de atitudine, de o noua prezentare a proiectului si, nu in ultimul rand, de o determinare puternica pentru reusita.

Banul public, cheltuit mai putin in interesul constructorului

2010 este un an care va aduce timid speranta. Este in acelasi timp un an care trebuie sa aduca urgent punerea in practica a unui set de masuri care sa corecteze esecul politicilor economice implementate in 2007-2008 si care sa puna din nou pe traiectoria corecta economia romaneasca. Vor fi cateva institutii care se vor afla in prim-planul implementarii masurilor structurale cerute: Ministerul Finantelor, care va trebui sa fie coordonatorul setului de masuri, impreuna cu ministerele de linie, precum Ministerul Muncii - pentru reglarea pietei muncii in domeniul public si adoptarea masurilor de flexibilizare a pietei muncii pentru relansarea economica, Ministerul Economiei si Comertului - care va trebui sa implementeze reformele sectoriale in intreprinderile de stat cu pierderi majore (minerit, electricitate) pentru a diminua presiunea pe finantele publice generale, dar si Ministerul Transporturilor, care va trebui pe langa diminuarea pierderilor in companiile statului, prin restructurari de substanta, sa cheltuiasca banul public (mai putin si mai greu de finantat) mult mai eficient in interesul consumatorului de infrastructura si mai putin in interesul constructorului de infrastructura.

Dar cea mai mare provocare pe termen scurt o va avea Ministerul Finantelor, care va trebui urgent sa aprobe bugetul pe anul 2010, sa aprobe bugetele de venituri si cheltuieli ale intreprinderilor de stat monitorizate, prin reducerea subventiilor, sa aprobe legislatia aferenta colectivitatilor locale care sa stabileasca relatii clare intre stat - ca principal vehicul de acordare a subventiilor - si judete si, nu in ultimul rand, de a asigura cresterea veniturilor statutului printr-o mai buna colectare. Incadrarea in limitele deficitului bugetar pentru anul 2010 reprezinta o alta provocare majora de care va depinde foarte mult relatia Romaniei cu finantatorii externi, dar si posibilitatea ca resursele bancare sa fie utilizate intr-o proportie mult mai mare pentru relansarea economiei reale.

Revenirea creditarii la viteza normala, de-abia in 2011-2012

Mentionam mai sus perspectiva unei cresteri economice timide in anul urmator. Aceasta va veni, in principal, din cresterea productiei industriale si a celei de export. Exportul a fost si in 2009 un element de crestere care a avut la baza o relaxare a pietelor de desfacere din Europa Occidentala spre sfarsitul anului si o stabilitate a cursului de schimb. Alaturi de exporturi in 2010 o pondere mare o va avea din nou consumul, in special cel industrial, dar si investitiile atat in sectorul privat, cat si in cel public. Investitiile in sectorul public vor cunoaste o dinamica pozitiva si din cresterea gradului de accesare a fondurilor nerambursabile. Cred ca in anii urmatori accesarea fondurilor europene va inlocui in mare parte creditele bancare, care vor ramane la cote mult sub potentialul anterior. Acest lucru este cauzat de faptul ca sectorul bancar nu este inca recuperat in totalitate, bancile-mama urmand sa se redreseze in anii care vin, ceea ce va face ca reluarea creditarii la viteza normala sa aiba loc in anii 2011-2012. Trebuie inteles ca daca vrem o relansare rapida trebuie sa gandim solutii de finantare alternative care sa completeze resursele bancare si care sa consolideze viitoarea crestere economica. Iar aici Ministerul Finantelor va avea un rol important. Dar ceea ce cred ca este foarte important este sa asiguram o transparenta mult mai mare in atragerea fondurilor europene, sa pastram predictibilitatea atragerii acestor fonduri, fara a mai fi nevoie sa schimbam des caietele de sarcini in functie de doritori si sa folosim acest avantaj al banilor nerambursabili in folosul real al cetatenilor. Este un exercitiu de maturitate si de responsabilitate fata de noi insine.

Reduceri de personal dupa criteriul competentei

Restructurarea cheltuielilor publice este absolut necesara. Reducerea cheltuielilor de personal trebuie facuta imediat. Exista un plan de reducere a cheltuielilor cu personalul in anii care urmeaza in asa fel incat ponderea acestora sa ajunga in 2015 la circa 7% din PIB fata de 9,2% din PIB, cat este astazi. As vrea sa mentionez ca aceasta practic

s-a dublat din anul 2004, cand reprezenta numai 4,3% din PIB. Astfel, aceste corectii necesare vor conduce la o diminuare a numarului celor care lucreaza in sectorul public. Deja s-a anuntat ca in anul 2010 va fi o reducere de aproximativ 100.000 de persoane. Important acum este sa se gaseasca acele criterii de performanta care sa conduca la eliminarea acelora care nu au o pregatire corespunzatoare si sa conduca la cresterea calitatii celor care raman in sectorul public. De preferat ar fi ca in acest proces sa fie ales criteriul competentei si nu cel al subiectivismului.

Venituri mai mari prin comunicare intre Fisc si contribuabil

Cresterea veniturilor bugetare este un element important al reformei administratiei fiscale. Inclin sa cred ca in acest an printr-o corelare mai buna a institutiilor de control fiscal se poate avea in vedere atragerea suplimentara de venituri la bugetul statului reprezentand cel putin 1% din PIB. Trebuie insa inteles ca o colectare mai buna nu inseamna neaparat o accentuare a controlului, ci mai degraba o mai buna comunicare intre agentia fiscala si contribuabil. De asemenea, predictibilitatea masurilor fiscale este un element de stabilitate si care conduce la o crestere a veniturilor statului. Nu cred ca in acest an trebuie sa fie majorata vreo taxa principala - TVA sau cota unica, dar pentru aceasta este absolut necesar sa fie respectat programul de restructurare a cheltuielilor publice conform angajamentelor asumate. Altfel, vor trebui gasite solutii alternative de reducere a deficitului bugetar.

Accelerarea reformelor, conditia finantarii mai ieftine

Mentionam mai sus ca sistemul bancar nu este inca recuperat in intregime. Vor mai dura cativa ani pana cand sanatatea sistemului bancar se va reface complet. Din acest punct de vedere vor exista unele constrangeri in procesul creditarii si al finantarii deficitului bugetar, iar politicile care vor fi aplicate vor trebui sa tina cont de aceasta. Ca atare, reducerea deficitului bugetar, diminuarea cheltuielilor publice, precum si implementarea masurilor de reforma structurala asumate in relatia cu finantatorii externi trebuie sa se desfasoare conform planului, in asa fel incat sa putem atrage la timp si constant sumele necesare de la FMI si Comisia Europeana. In acelasi timp, accelerarea reformelor va conduce la o imbunatatire a perceptiei, care va face ca Romania sa poata emite eurobonduri pe pietele de capital private cu costuri sustenabile pe termen lung.

Mihai Tanasescu este reprezentantul Romaniei la FMI, fost ministru al finantelor