REVISTE/ 20 ans apres

O publicatie trimestriala, nu indeajuns cunoscuta publicului de la noi (allons, suntem francofoni, ce Dumnezeu!), este "Regard". Acest magazin in limba franceza, publicat de Fundatia Francofonia, doreste, potrivit editorilor, "sa informeze comunitatea francofona, dar si alte numeroase persoane din strainatate care doresc sa se stabileasca sau sa munceasca in Romania, dand seama despre actualitatea sociala, economica si culturala a tarii". Distribuit prin MMP - Hachette Roumanie si aflat in vanzare in cadrul magazinelor de presa Inmedio sau Relay, "Regard" poate fi achizitionat si prin abonamente in tara sau in strainatate.

Bransata, alerta si cat se poate de atenta la realitatea si la problemele momentului, publicatia si-a dedicat ultimul numar (43, 15 decembrie 2009 - 15 martie 2010) anului romanesc de granita 1989, revolutiei romane si, desigur, (r)evolutiilor pe care societatea noastra le-a inregistrat in cele doua decade de libertate postcomunista. Editorialul semnat de redactorul sef Laurent Couderc, scris cu un lirism inteligent temperat, stie sa puna insa, jurnalistic, punctul pe i, desenand, intr-o singura coloana, profilul unei tari cu picioarele in trecut si privirea indreptata spre viitor. Articolul, intitulat "Deux Mondes" se deschide cu o evocare a unui banal moment cotidian trait de autor in decembrie 1989, cand o tanara functionara de posta il ajuta sa gaseasca o recomandata, potrivit unui ritual smuls din timpuri revolute: cautarea primitiva a numarului de pe "recipisa" cu degetul, muierea primitiva a aceluiasi deget in cutiuta cu un burete umectat etc. Apoi, aceeasi zi de decembrie, intr-un restaurant bucurestean sic, cu meniu international, in care se vorbesc cateva limbi europene, cu o atmosfera ce te face sa crezi ca esti la Amsterdam sau poate la Barcelona. Intre cele doua scene - nicio legatura. Ele sunt despartite, abrupt, de o perioada de douazeci de ani. Concluzia lui Couderc: "Doua epoci radical diferite convietuiesc astfel si acum. Fara sa se priveasca. Nu exista legatura intre ele, nu a existat niciodata. (...) Decembrie 1989 a provocat o ruptura in timp. Asa ca poate parea usor nesabuit sa vorbim despre un exercitiu de memorie pentru ca aceia din <<prima lume>> sa traiasca mai bine prezentul. Pentru ca prezentul lor ramane trecutul. Ei, batranii care mormaie sunt aratati cu degetul atunci cand se marturisec nostalgici ai perioadei comuniste. Ei nu sunt insa nostalgici. Sunt doar depasiti."

Materialul de deschidere al numarului este constituit de un amplu interviu cu actorul Victor Rebengiuc (numit de intervievator "un Michel Piccoli al Romaniei"), ales de "Regard" sa se confeseze pentru ca "este o personalitate cunoscuta, pentru ca a trait evenimentele din decembrie 89 din interior, fara sa fi fost prea implicat, fara sa fi fost controversat, pentru ca este apreciat si respectat de toti romanii, fara rezerve". Urmeaza niste marturisiri miscatoare si muscatoare, din care am ales sa citam un pasaj plin de rezonanta. "Pe atunci, speram ca Romania sa devina o alta Franta. Si atunci cand l-am auzit pe ideologul Brucan spunand ca lucrurile se vor schimba poate de-abia peste douazeci de ani, mi-a venit sa-l strang de gat (rasete...). Avea insa dreptate. Eu si prietenii mei ne-am dat repede seama ca vechii comunisti nu vor parasi arena, ca sunt pe cale sa se organizeze, si ca nu mai era loc pentru un alt punct de vedere. Mai ales dupa cincizeci de ani de propaganda negativa la adresa partidelor istorice si regelui. As fi vrut ca regele sa vina deindata. Imi inchipuiam ca e cel mai potrivit. In loc de asta, Iliescu si Frontul Salvarii Nationale au participat la primele alegeri, desi, initial, spusesera ca nu o vor face. Din acea clipa totul s-a sfarsit..."

Dupa filmul lui decembrie 1989 - un articol bine documentat si excelent ilustrat, sub semnatura lui Marion Guyonvach si Jonas Mercier -, Alex Mihai Stoenescu realizeaza un tablou sintetic al contextului istoric al evenimentelor, completat de opiniile lui Petre Roman si de versiunea lui Ion Iliescu si, nu in ultimul rand, de gandurile lui Dan Voinea despre celebrul proces al Ceausestilor. Paranteza rememorarilor se inchide cu un interviu alert, realizat cu un Norman Manea lucid si neindurator.